Yes we can! CFR Cluj – Celtic 1-1, după un meci în care echipa lui Dan Petrescu a arătat că își poate domina clar adversarul. Calificarea se joacă la Glasgow

Liga Campionilor este, dincolo de evidențe, un bazar nemaipomenit pentru un antrenor precum Dan Petrescu. Mângâiat de un trecut între fotbaliștii mari, breaslă pe care a reprezentat-o cu onoare, „Bursucul” are ocazia să își dovedească abilitățile și pe plan european. Tot contra celor mari, așa cum n-a mai făcut-o de când a ales treningul și primul scaun de pe băncile de rezerve. Celtic îi vine mănușă. Scoțienii sunt ușa de intrare pe care, dacă o deschide, Petrescu poate da ziua bună celor din Premier League-ul englez, acolo unde speră să ajungă într-o zi în care nici ofertele milionarilor chinezi nu ar mai putea schimba biletele pe ruta Otopeni – Londra. 

Avertizați că vor avea parte de un joc lipsit de „viu”, spectatorii primesc altceva. Sunt europeni și au drepturi, dar nu se vor repezi la Protecția Consumatorului. Odsonne Edouard are prima șansă, un șut prins din două mișcări de Arlauskis, apoi Burcă e mai scoțian decât scoțienii și ratează de puțin poarta cu o lovitură de cap. Culmea, ei sunt mai mingicari. Morgan și Christie sunt tehnici, se mișcă în permanență în „treizeciul” nostru, driblează, iar portarul CFR-ului e într-o permanentă stare de stres. Noi ieșim, dar ieșim doar pe contraatac. Deac pasează ireal spre Omrani, pe poziție viitoare, de unde un atacant mare nu iartă. Nu e cazul lui Omrani, cel care ratează preluarea și scapă mingea de sub control. O minge pe care scria gol dacă faza i se întâmpla oricărui atacant dintr-un campionat serios mai la vest de Viena. Nu e Omrani, însă e Rondon. Același Deac iese superb pe un contraatac, pasează splendid către fotbalistul adus de la Gaz Metan, iar acesta execută portarul cu un șut care îi trece lui Bain printre picioare. Înscriem, ne bucurăm, și începem să visăm. Nu e cazul, și asta ne-o arată Elhamed. Fostul dinamovist pasează în careu, de pe dreapta, Forrest profită de un Burcă static și îl învinge ușor pe Arlauskis.

Ne putem doar închipui nivelul decibelilor din vestiarul gazdelor la pauză. Asta ajutați fiind de modul în care CFR iese de acolo. E minutul 50, iar Omrani presează un adversar care e aproape de autogol. Combinăm mai mult, mai lucid, și conducem jocul, chiar dacă fără să reușim esențialul, verticalizarea. Petrescu încearcă cu Păun în locul lui Omrani, apoi plusează cu golgheterul Țucudean, în locul lui Rondon. Înaltul atacant are nevoie de o minge pentru a produce panică, însă șutul său e deviat și trece un pic pe lângă. Scoțienii se apără aproximativ, ne dau spații și, mai important, îi dau lui Djokovic timp să gândească. Croatul e faultat la 25 de metri, însă Deac nu reușește să surprindă portarul cu un șut înșelător, la „scurt”. Păun își aduce și el contribuția, șutează bine, Bain respinge cu un reflex norocos, iar Țucudean ratează finalizarea pe respingere. 

Se termină 1-1, însă un 1-1 care dă speranțe. Scoțienii nu sunt slabi, însă nu se pot compara cu mai puternicii lor verișori din sud, fiind o echipă pe care niște clujeni cu temele făcute o pot depăși în retur. Da, chiar și cu atmosfera extraordinară de pe Celtic Park. Yes we can, vorba lui Obama!