O rivalitate mai veche decât România Mare! Liverpool – Manchester United, derby-ul din Premier League

Derby-ul Liverpool – Manchester United va avea loc duminică, de la ora 18:30.

Când un prieten apropiat devine suficient de puternic încât să-ți provoace poziția și să-ți măsoare ție și lui limitele într-o rivalitate directă, deși poate nu l-ai mai văzut așa de des, atunci poți spune că ai o pasiune intensă privind competiția cu acel altcineva. Așa e și povestea orașelor Liverpool și Manchester, care sunt localizate în nord-vestul Angliei la 65 km distanță unul de celălalt. Odată cu revoluția industrială și schimbările oferite de istorie, cele două au menținut un nivel de rivalitate pe repere economice și industriale.

De-a lungul secolului al XVIII-lea, Manchester devenise un oraș mult mai populat decât media metropolelor obișnuite de la acea vreme, reușind să se impună ca un reprezentant important și semnificativ al regiunii de nord engleze, ca apoi spre finalul secolului Liverpool să vină rapid din urmă ca un port maritim important – critic pentru creșterea comerțului și al succesului țesătoriilor de bumbac. Mulți spun că în următoarele două secole, Liverpool a reușit să depășească Manchester – descriindu-l ca al doilea mare oraș al Imperiului Britanic – un statut onorant, ținând cont de rolul Londrei.

Legăturile dintre cele două metrople au fost strânse de construcția Canalului Bridgewater, linia de navigație Mersey-Irwell (secolul XVIII) și prima linie de cale ferată între orașe – linia Liverpool – Manchester, destinată transportului de mărfuri dure pe teritoriul Regatului Unit (secolul XIX). Totuși, construcția canalului Manchester (pentru nave) a creat o disensiune așa de mare, deoarece politicienii din Liverpool se opuneau, iar muncitorii portuari de la Liverpool și lucrărorii feroviari din Manchester păreau că se îndreaptă spre o direcție nedorită.

Schimbările oferite de situația globală după cel de-al doilea război mondial a făcut ca ambele orașe să-și reconsidere perspectiva economică – trecând de la prioritizarea producției de cărbune la accesul în piețe transatlantice și asiatice, făcând ca industria de textile să scadă vertiginos în Marea Britanie. În timp ce Liverpool și-a pierdut prima sursă primară de capital în favoarea orașelor-port din sud, Manchester și-a păstrat moștenirea istorică privind industria textilă.
De asemenea, ambele metropole au făcut parte din județul Lancashire până la Reforma Administrativă din 1972, când au devenit centrul propriilor județe – Merseyside – respectiv Greater Manchester. Rivalitatea lor continuă și la nivelul economico-cultural, Manchester fiind gazda Jocurilor Commonweathului din 2002, iar Liverpool – Capitala Culturală a Europei în 2008.

La nivel de fotbal, rivalitatea cluburilor din cele două orașe este asemănătoare derbiului Old Firm din Scoția, SuperClasico din Argentina, El Clasico din Spania și Derby della Madonnina din Italia. În plus, amândouă au cunoscut perioade de succes și regres al performanțelor pe plan intern și european, iar în prezent sunt în Top 10 al cluburilor cu cel mai mare buget financiar din lume.

Cele două cluburi sunt cele mai de succes din Anglia pe plan intern, european și global, adunând împreună 38 campionate, 9 Cupe ale Europei, 4 Cupe UEFA, 1 Cupă a Cupelor, 5 Supercupe ale Europei, 19 Cupe ale Angliei, 13 Cupe ale Ligii, 36 Supercupe ale Angliei, 2 Campionate Mondial de Fotbal ale Cluburilor și 1 Cupă Intercontinentală.

O rivalitate mai veche decât România Mare

Totul a început în ultima decadă a secolului al XIX-lea. Pe atunci, Liverpool fususe înființat ca un compromis antreprenorial pentru John Houlding – care avea nevoie de o echipă de fotbal care să găzduiască meciurile pe stadionul Anfield – părăsit de fostul chiriaș Everton, iar Manchester United purta numele de Newton Heath FC, cel al fabricii de profil feroviar, unde lucrau majoritatea muncitorilor căilor ferate din Manchester.

În acea perioadă, exista tradiția și moda meciurilor amicale între echipe, a căror miză nu părea la prima vedere așa de rezonabilă precum este azi sau de aproape 100 de ani – competiția. Însă, la fel ca orice spectacol de divertisment cu un public adunat într-un spațiu binedefinit, biletul de intrare este baza și ținta financiară pe care se bazau organizatorii de meciuri atunci și o fac încă și acum – cel puțin în cazul meciurilor cu echipele supernotorii.

În această notă, Liverpool și Newton Heath au jucat patru amicale pe parcursul sezonului 1893-1894, cu două meciuri jucate și câștigate în luna septembrie de Liverpool (1-0 și 3-0), primul gol consemnat fiind al lui Hugh McQueen. Pe 1 martie 1894, Liverpool a câștigat al treilea meci consecutiv cu scorul de 3-0, ca peste o lună – 2 aprilie 1894, Newton Heath să își ia revanșa cu o primă victorie, de 2-0.

La sfârșitul lunii aprilie 1894, a apărut ocazia unui meci o cu o miză importantă pe termen lung pentru ambele echipe. La acel, moment Newton Heath evolua în prima ligă engleză și a terminat pe ultimul loc, iar Liverpool în liga secundă, dar își câștigase seria, deci s-au creat condițiile perfecte unui meci play-off – sau meci test (cum s-a numit arhaic în acel timp) care să decidă participanta în viitorul sezon de prima ligă.

În plus, rezultatele acelei perioade erau diametral opuse și acel lucru urma să se vadă în primul meci oficial. Liverpool venea ca și campioană neînvinsă în sezonul inaugural de ligă secundă – 50 de puncte în 28 puncte, spre deosebire de Newton Heath, cu 3 victorii în 30 de meciuri – care a avut de-a face cu probleme financiare datorate unor transferuri nereușite – primul irlandez în Anglia – Joe Peden.

Caseta tehnică:
Play-off (Test meci). Football League.
28 aprilie 1894. Ora: 15:30. Teren: Ewood Park, Blackburn.
Audiență: 6.000 de spectatori (preț bilet – 109 lire)
Arbitri: Sir John Lewis (Blackburn) – de centru; S. Thomas și S. Ormerod – asistenți.
Goluri: 1-0 Gordon min. 20, 2-0 Bradshaw min. 30.
Liverpool (1-2-3-5): Matt McQueen – Andrew Hannah (C), Duncan McLean – John McCartney, Joe McQue, James McBride – Patrick Gordon, Malcolm McVean, Harry Bradshaw, David Henderson, Hugh McQueen.
Newton Heath (1-2-3-5): John Fall – Andrew Mitchell, Fred Erentz – George Perrins, James McNaught, William Davidson – John Clarkin, Alf Farman, Robert Donaldson, Billy Hood, John Peden.

După cum se va vedea, Liverpool va reuși mereu să revină și să aibă un avans (retrogradând și promovând din nou, față de Newton Heath – devenit apoi Manchester United – care va rămâne blocat în liga secundă neîncetat timp de 12 sezoane. În plus, tot ei vor fii primii care vor câștiga un titlu în 1901, spre deosbire de Manchester care va reuși acel lucru șapte mai târziu.

Un cotidian local, care încă există pe piața media din Marea Britanie – Lancashire Evening Post (din 1886 până în prezent) a prezentat astfel acest eveniment de pe 28 aprilie 1894 pentru istoria care va urma:

Cele două echipe venite pe Ewood Park au beneficiat de o vreme superbă în această după amiază în fața celor 4.000 de oameni adunați la stadion. Interesul a venit din partea suporterilor, care au plecat în excursie în număr mare atât din Manchester, cât și din Liverpool să ia parte la acest eveniment. Prima echipă care a ieșit de pe teren a fost cea a celor de la Liverpool, urmată imediat de Newton Heath, ambele întâmpinate cu aplauze entuziaste.

Cea din urmă a ieșit câștigătoare la aruncarea cu banul, alegând terenul cu poarta în fața peluzei Darwen care era cu direcția de joc de la stânga la dreapta și de unde se simțea o ușoară briză de vânt. Liverpool a primit șansa de a începe jocul, fiind prima care a lovit mingea și a încercat să impună un ritm, dar jucătorii păreau distrași de entuziasmul tribunelor, lucru de care Newton Heath a încercat să profite. Din păcate, ambii atacanți – Peden și Donaldson nu au pus un pericol imens la poarta adversarilor.
Un alt moment de respiro s-a produs când Gordon ținea relativ bine de minge, dar a fost faultat de Peden care a fost penalizat. Astfel, jocul s-a dus spre terenul lui Newton Heath, care a fost încercată ușor de câteva ori, și apoi – după o lovitură liberă de la mijlocul terenului – Erretz a ajuns cu mingea până în fața portarului lui Liverpool, care a împins-o cu pumnul cât mai departe de poartă pe flancul drept, forțându-se un corner – nefructificat de McNaught.

Cu cât meciul a devenit mai intens și mai rapid în ritm de joc, cei doi fundași ai lui Liverpool – Hannah și McLean și-au suplimentat resursele și efortul pentru a menține poarta și terenul lor cât mai ferit de pericolele adversarilor. Peden și-a impus jocul din în ce mai ușor, dar încercările sale de șut sau faze personale au fost oprite de mijlocașul McCartney – punându-l într-una din faze pe Bradshaw pe contraatac – care nu a reușit să fie atent și a pierdut pasa.

Donaldson a fost penalizat pentru un fault la McLean și această fază i-a dat ocazia să-l pună în valoare pe Hugh McQueen, care era avansat pe flancul stâng și care a obținut un corner, fără a profita mult de urma lui. Cu 20 de minute scurse deja, McLean a obținut o lovitură liberă directă aproape de mijlocul terenului pe care a executat-o până aproape de poarta adversarilor, de unde Gordon nemarcat a reușit să deschidă scorul în aplauzele fanilor lui Liverpool.

Newton a încercat din nou să profite de posibila lipsă de atenție datorată entuziasmului primului gol, dar același McCartney a fost atent și a răspuns cu un șut în bară care a făcut mingea să sară din bară direct în tribună. McQueen a continuat să pună pericole în flancul său, determinându-l pe Donaldson să reacționeze impulsiv și să-l oblige pe arbitru să acorde lovitură liberă pentru Liverpool. Poarta lui Fall a fost încercată de trei ori la rând de ocazii ale celor de la Liverpool, dar portarul a rămas mereu în alertă.
Din păcate, Newton Heath fiind din ce în ce mai presată de jocul ofensiv și agresiv al lui Liverpool, a cedat în minutul 28, când Gordon i-a creat o fază lui Bradshaw de a înscrie cu un șut de la distanță – lucru pe care l-a și reușit. După ce avantajul scorului începuse să intre în mentalul jucătorilor de la Liverpool, Newton Heath a revenit treptat în joc, obligându-l pe Hannah să respingă un șut periculos în corner.

Faza a trecut din nou în terenul adversar, unde Bradshaw a pornit pe contraatac și a fost aproape să înscrie dubla. Liverpool a început să fie strategică în joc reușind două faulturi în mijlocul fazelor de acțiune ale lui Peden (faultat de McQue) sau Donaldson, care a câștigat un corner de pe urma lui McLean – unul nefructificat.
Repriza secundă a început cu Newton Heath având prima lovitură de joc, dar imediat Liverpool s-a impus în jocul de pe teren. Chiar din primul minut au beneficiat de o lovitură liberă din apropierea careului mare – de unde McQueen a trimis peste poartă direct în tribune. Șutul a fost atât de frumos, încât mulți au crezut că a nimerit poarta și apoi a trecut prin plasa din spate.

De data asta, Henderson a ieșit în evidență mai mult cu o posesie prelungită și cu câteva șuturi importante la poartă. O fază delicată s-a întâmplat mai târziu la mijlocul terenului unde McVean a fost faultat de Donaldson și a căzut urât împiedicându-se și de cap. Liverpool a continuat să preseze și să-i oblige pe adversari să se aglomereze în propria poartă, cu Davidson acordând un corner pe care Peden apoi a încercat să-l valorifice cu o lovitură de cap.

Jocul părea să se stabilizeze, cu Newton Heath încercând să revină la nivel de scor, dar cu Liverpool mereu atentă prin Bradshaw sau Davidson sau mai ales McLean – care au fost atenți și au prevenit orie fază periculoasă la poarta echipe lor. Henderson a continuat să pună pericol combinând cu McQueen pe flancul stâng și reușind să creeze alte faze conexe – precum lovituri libere sau cornere.

În tot acest timp, singurul care oferea o siguranță și o speranță celor de la Newton Heath era portarul John Fall – care a fost atent la fiecare ocazie de gol care i se ivea în fața sa. Totuși, trebuie spus că acesta a profitat și de stângacia sau relaxarea atacanților adverși, care păreau mulțumiți cu rezultatul reușit în acel moment.
Meciul s-a terminat cu Newton Heath, arătând ca o echipă învinsă – împăcată cu situația de a fi pierdut o șansă imensă de a juca în cea mai importantă competiție internă. Peden și Donaldson au încercat să înscrie golul de onoare, ultimul încercând un șut de la distanță, care s-a dus direct în afara terenului și în apropierea tribunelor. O victorie meritată pentru Liverpool, care a părut convinsă și sigură din primul minut că va câștiga acest meci.