Posibilitatea ca Răzvan Burleanu să îi ia locul lui Aleksander Ceferin și să devină noul președinte UEFA a creat iureș în presa din Anglia.
Publicația Inside World Football i-a dedicat, în care președintele Federației Române este aspru criticat. Pe lângă asta, britanii amintesc și despre susținerea politică primită din partea lui Vasile Dîncu, dar și despre presupusele avantaje pe care i le-a oferit Securitatea.
În cursul zilei de 11 decembrie, Independent a informat că Răzvan Burleanu este favorit să-i preia rolul lui Aleksander Ceferin la șefia UEFA, mai ales după ce actualul președinte a deranjat când a dorit să modifice statutul instituției pe care o conduce pentru a mai avea dreptul de a mai obține încă un mandat.
Numai că, actualul președinte al Federației Române de Fotbal nu se bucură de aprecierea tuturor publicațiilor din Anglia. Inside World Football i-a dedicat un editorial în care Răzvan Burlanu este aspru criticat.
În prima parte a materialului, șeful FRF este criticat pentru entuziasmul pe care s-a cățărât când a fost dat ca înlocuitor al lui Aleksander Ceferin. Lucru care i-a deranjat teribil pe jurnaliștii britanici, care susțin, cu ajutorul unui stil ironic, că abordarea românului a fost total greșită.
„Ca și cum fotbalul nu ar avea alte probleme – între un președinte de club turc care a agresat un arbitru pe teren și VAR-ul transformat în cea mai detestată nouă tehnologie care distorsionează rezultatele din fotbal – o proclamație inedită și uluitoare a emanat săptămâna aceasta din patria lui Vlad Țepeș, România.
Vestea a fost relatată într-o revistă englezească, confirmând încă o dată că Bram Stoker nu a fost singurul englez îndrăgostit de Transilvania.
Acolo, pe dealurile îndepărtate și înfricoșătoare împodobite de Castelul Bran (unii îi spun Castelul lui Dracula, care, de asemenea, este o invenție englezească), șeful cel bun (el crede că cel trimis de Dumnezeu) al Federației Române de Fotbal, un tehnician nu prea finuț pe nume Răzvan Burleanu, a declarat săptămâna aceasta că este pregătit, dispus și capabil să îl provoace pe președintele UEFA, Aleksander Ceferin, în 2027. Deși nimeni nu i-a cerut…
Se pare că iubitorul de Burlesque (trebuie să fie, în ritmul ăsta…) nu este un împătimit al lui Sun Tzu, care a scris în «Arta războiului» că «Strategia fără tactică este cea mai lentă cale spre victorie. Tactica fără strategie este zgomotul dinaintea înfrângerii». Tânărul Burleanu nu cunoaște niciuna dintre ele, mai ales că «strategia» lui, dacă a existat una, are toate caracteristicile unei «ejaculatio praecox» tradusă într-o preluare a puterii – o propunere deloc satisfăcătoare în oricare dintre contexte.
Burleanu s-a declarat viitorul președinte al fotbalului european (De ce? Cine a vrut să știe?), presupunând că va obține automat votul celor 55 de membri ai Confederației Europene în cazul în care Ceferin nu poate / nu candidează din nou în 2027. Ceea ce se pare că nu a verificat mai întâi, este dacă Ceferin se va gândi măcar să candideze pentru un al treilea mandat în 2027 (unii susțin că ar fi al patrulea, dar nu ar fi…)”, este un pasaj din editorialul de pe Inside World Football.
Britanii mai semnalează o problemă care s-a vehiculat asiduu în spațiul public din România: susținerea pe care Răzvan Burleanu a primit-o din partea lui Vasile Dîncu, fostul ministrul al Apărării Naționale. Englezii proiectează mare parte din ascensiunea președintelui FRF pe seama ajutorului primit din partea Serviciului Român de Informații.
„Burleanu trebuie să-l fi ascultat un pic prea mult pe omniprezentul său consilier, un anume Vasile Dîncu, un intervievator, membru marcant al PSD (în prezent partidul de guvernământ) și – după cum afirmă unele surse mass-media românești – un apropiat al Serviciului Român de Informații. Succesorii de astăzi ai odioasei organizații de tip Gestapo, Securitatea lui Ceaușescu, au probleme serioase de reputație. Iar a fi pus în preajma lor nu este deloc un atu – deși se pare că ei sunt cei care iau deciziile în multe scandaluri politice și penale.
Există voci în România care susțin că ascensiunea fulminantă a lui Burleanu în fotbal și în politică – și-a luat licența de arbitru la vârsta de 19 ani – este puțin suspectă. Cu toate acestea, el conduce fotbalul românesc, iar echipa masculină nu a câștigat nimic sub conducerea sa. Poate că ar fi trebuit să rămână căsătorit cu prima sa dragoste, minifotbalul (orice ar fi asta), care i-a oferit rampa pentru a face pasul în liga cea mare și, în cele din urmă, să conducă Federația cu ajutorul unor manipulări iscusite. «Nu! Prin merit», va susține el.
Tânărul Burleanu, garnisit cum se cuvine cu sfaturi de la Serviciile Secrete (Dîncu a susținut în repetate rânduri că nu are deloc astfel de legături, desigur), a considerat că folosirea ziarului Lordului Siberiei, Lebedev, și anume (ceea ce a fost) The Independent din Londra, pentru a anunța cât de pregătit și dispus este să se încalțe în pantofi care nu i se potrivesc (un pic ca mănușile lui OJ care nici nu se potrivesc) a fost o mișcare abilă. Dar, oricât de mult ar încerca să manipuleze membrii fotbalului european (unii dintre ei pot gândi, spre deosebire de cei care sunt hrăniți cu propagandă guvernamentală la micul dejun, prânz și cină), el este orice în afară de un «papabil».
Pentru a conduce UEFA este nevoie de mai mult decât de o carieră mai degrabă «specială» în fotbalul românesc (echipa masculină de seniori, cândva o forță de luat în seamă, a avut o evoluție lamentabilă, adesea abisală, de când a preluat puterea)”, scriu englezii.
În încheiere, este pusă la îndoială și integritatea românului. Britanicii fac referire la momentul petrecut în 2015, când Federația Română de Fotbal nu a dorit să-și prezintă încasările și cheltuielile, la solicitarea publicației Newsweek. Totodată, Răzvan Burleanu a atras atenția și cu venitul său de când a devenit președintele FRF, veniturile sale înmulțindu-se mult prea rapid, în viziunea presei din Anglia.
„După 2015, fanii și observatorii au crezut că curățarea grajdurilor augeene ale FIFA ar fi avut un efect asupra fotbalului în ansamblu. Nu a fost așa. Nu în România, cel puțin. Când Newsweek România a cerut să vadă registrele din perioada 2014-2022 (conducerea lui Burleanu), acesta a fost răspunsul:
În conformitate cu solicitarea dumneavoastră, vă informăm că Federația Română de Fotbal nu se supune reglementărilor autorităților sau instituțiilor publice, așa cum sunt definite la art. 2. Lit. 1 din Legea 544/2001 (privind liberul acces la informațiile de interes public) și, în consecință, prevederile acestei legi nu sunt aplicabile FRF, susține biroul de comunicare al FRF într-un răspuns transmis către Newsweek România, din 1 iunie 2022.
Și eu care credeam cu naivitate că transparența este o chestie importantă, mai ales pentru cine vrea să conducă cea mai bogată și mai puternică confederație din fotbalul mondial.
Ceea ce pare să critice Burleanu în propunerea de modificare a statutului UEFA – care urmează un proces ca la carte – și cu voce tare, nu este o mișcare inteligentă. De ce?
Burleanu spune: «Dacă membrii afiliați vor altceva, va trebui să vorbim despre un nou mandat, dacă asta este o soluție». Încă o dată, șeful FRF omite să spună că toți acești membri afiliați sunt de fapt «noi afiliați», care îi sunt «afiliați» doar lui, din fotbalul feminin, din minifotbal, din ligile inferioare și din alte entități de micro-fotbal bucuroase să-l susțină.
Prin urmare, și în loc să se alinieze la un fel de jurnalism de vendetă întortocheat, Burleanu ar trebui să îl citeze în sfârșit pe Sun Tzu, care sugerează: «Lasă-ți planurile să fie întunecate și impenetrabile ca noaptea, iar când te miști, să cadă ca un fulger». Aparent bine versat în unele arte românești foarte întunecate, aspirantul la funcția de președinte al UEFA a uitat că sincronizarea este esențială, dar palmaresul este o condiție sine qua non (n.r. fără de care nu se poate)”, notează Inside World Football.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER