Se pregătea de Liga 2 din România, dar a ajuns în preliminariile Champions League. Astăzi se bate la titlu și la trofeul de golgheter. „În țară la noi ești foarte ușor dat la o parte. Tot timpul e presiune, pentru nimic”. SPECIAL

Dacă vrei să verifici care sunt golgheterii din Europa în anul 2024, dai peste Liviu Antal. La 35 de ani se bate la titlul de golgheter în campionatului din Lituania, cu 11 goluri după 25 de meciuri jucate. Echipa sa, Zalgiris, este pe primul loc și Liviu ar putea câștiga al doilea său titlu cu formația din Vilnius.

Fost campion și în România, cu Oțelul, Liviu Antal pare o legendă în fotbalul din țara unde salariul mediu net depășește 2000 de euro și care este cu 14 locuri mai sus decât România, în clasamentul mondial calculat în funcție de PIB.

Evenimentele din cariera lui Antal s-au succedat într-o manieră surprinzătoare, în ultimii 2 ani. UTA l-a pus pe liber, s-a dus în Ungaria, dar nu s-a integrat acolo, iar apoi a retrogradat cu CS Mioveni. Dar în loc să se pregătească de Liga 2, Antal a ajuns în preliminariile Champions League, la meciuri cu Galatasaray. Am vorbit cu Antal, românul care este un idol în fotbalul din Lituania.

„Am avut o operație de 8 ore. Fără medici, puneam ghetele în cui”

Liviu, ai 151 de meciuri și 80 de goluri pentru Zalgiris. Pare că  ești o legendă acolo.

Pot să zic că da, dar important este că mă bucur din nou de fotbal. Mă bucur că am avut șansa să revin la ei și să mă bucur de fotbal. Am avut o perioadă mai „întunecată”, atât în Ungaria, cât și după aceea, dar mă bucur că mi-am revenit. Am avut și o accidentare în iarnă, dar mă sunt fericit că mi-am revenit, chiar mai repede decât era pronosticul. Trebuia să stau 6 luni și am jucat la 4 luni și o săptămână. A fost o operație la gleznă, care a durat undeva la 8 ore și vreau să le mulțumesc doctorilor și celor ce s-au ocupat de recuperarea mea. Fără ei, puneam ghetele în cui. Sigur, și soția și fetița îmi dau extra putere să mai joc fotbal. Și toate acestea lucruri m-au dus unde sunt azi.

Anul trecut ai retrogradat în Liga 2 și te-ai dus direct în calificările pentru Champions League și meci cu Galata. Cum s-a întâmplat asta?

Am retrogradat cu CS Mioveni, deși nu credeam. Mă bucur pentru club, că s-a stabilizat, datorită lui Claudiu Cojocaru. Nu se mai aștepta nimeni să redreseze echipa, știu ce condiții au, cu ce se luptă ca președinte și unii chiar dacă nu au o situație bună fac lucruri extraordinare. Cum am ajuns? Am vorbit cu patroana de aici, de la club. Și îi mulțumesc că are încredere în mine. Mereu a avut. Antrenorul mă știa, pentru că i-am fost adversar și mi-au dat încredere. Și după operație am simțit încrederea pe care mi-au dat-o. La 35 de ani să fac asemenea operație și nici nu s-a pus problema să îmi zică să încheiem colaborarea.

Clubul cu 10 titluri, patronat de o femeie care „se ocupă de tot”

Clubul e condus de o femeie?

Da, de 15 ani conduce clubul și l-a redresat. Este persoana care se ocupă de tot. Zi de zi vine la antrenament. Este foarte implicată.

Te gândeai când ai retrogradat că mai poți juca pentru un titlu?

Cât ești dorit într-un loc, chiar dacă poate nu ai jucat un meci sau două așa cum îți dorești, nu ai cum să nu reușești. Trebuie să fi corect cu fotbalul, 100%. Dacă ești profesionist nu cred că nu poți să reușești. În țară la noi ești foarte ușor dat la o parte. Tot timpul e presiune, pentru nimic. Dar ăsta e fotbalul. Când o să simt că nu mai pot, voi fi primul care va decide să renunțe. Nu vreau doar să fiu pe teren, vreau să simt că pot să ajut.

„Eram golgheter, dar mi s-a cerut să reziliez”

Te referi la UTA, când dai exemplul din țară?

Și la UTA. Am avut 5-6 goluri, într-un sezon unde erau eu și Hora golgheterii echipei. Mi s-a cerut să reziliez. Dacă erau 5 atacanți, cu câte 15 goluri aș fi înțeles. Dar am dat goluri importante… La Mioveni, după ce a venit Dică am avut 4-5 etape extraordinare. Apoi am fost scos din echipă, chiar dacă echipa câștiga. Nu vreau să critic pe nimeni, dar așa a fost. Aici, mă bucur de fotbal. Pentru că fotbalul îți oferă, după cum ești implicat. Eu n-am avut probleme cu nimeni, la echipe. Cât am fost respectat, am respectat și eu, chiar și pe unii care nu o făceau. Mama așa m-a învățat.

Lituania e o țară cu un nivel de trai mai bun decât România. Fotbalul cum e?

Suferă la infrastructură. Nivelul e mai scăzut ca în România. Sportul lor național este baschetul și au investit acolo. Au arene extrem de frumoase. Dar acum am înțeles că se îndreaptă copiii mai mult spre fotbal și se va investi în infrastructură.

Te-ai gândit să te stabilești în Lituania, după retragere, dacă ești așa apreciat?

Nu, nici vorbă. Eu îmi iubesc țara. Am avut plăcerea să joc afară, dar iubesc țara noastră și fotbalul românesc.