Ochiroșii consideră că perioada petrecută la Steaua ar fi putut arăta altfel dacă ar fi jucat mai mult
Mijlocașul de 23 de ani e sigur de faptul că poate reveni în atenția echipelor mari și că se află pe o pantă ascendentă
La 17 ani deveneai cel mai tânăr marcator din istoria Stelei în Europa. Ce s-a întâmplat de atunci? Ai trecut de la titulatura de «Ochiroșii, marea speranță a fotbalului românesc» la «Cine? Ochiroșii?». Așa este, ultima perioadă a fost una mai puțin fericită. Ce s-a întâmplat? Am trecut printr-o accidentare, care zic eu că m-a afectat, am revenit cu greu, iar apoi antrenorii au început să-și piardă încrederea în mine. Nu vreau să pun totul pe seama accidentării, dar… Acolo s-a rupt ceva. Și nu doar la propriu.
Atunci au fost invocate două motive pentru declinul tău. Primul era legat de aspectul financiar. Se spunea că, la 17 ani, aveai un salariu prea mare… Și e vina mea că eu câștigam atâția bani? Mi s-a pus atunci un contract în față, l-am semnat fără să mă uit cât urma să primesc. N-am negociat, am cerut un pix și atât. Atât au crezut de cuviință oamenii ăia că merit, atât mi-au dat.
Cum comentezi celebrul episod cu achiziționarea mașinii de 20.000 de euro de la Boștină? Mai aveai doi ani până să-ți iei permisul… Regret mult asta. Eram un copil, am vrut să-mi fac un moft din banii câștigați de mine. Am fost însă judecat prea aspru pentru asta. Nu furasem, nu făcusem nimic. Cumpărasem o mașină. Pe moment, am fost afectat de tot ce s-a scris, dar îmi place să cred că am învățat din greșeli.
Al doilea motiv a fost legat de viața extrasportivă. Ai fost asociat cu personaje gen Alina Plugaru ori Ioana Popescu. Au fost doar câteva conversații pe internet. Atât! Nu cred că ele sunt de ajuns pentru a fi imediat etichetat cu o viață extrasportivă dezordonată. Nu am fost văzut prin baruri sau prin alte locuri în care, dacă ești surprins, se spune despre tine că te-a luat valul. Au fost pur și simplu niște conversații între mine și ele.
Dacă ar fi să te întorci în timp, ai repeta experiența «Steaua»? Da și nu. Mi-aș fi dorit să fi dat mai mult în perioada aia, să fi tras mai mult de mine. Dar, în același timp, aș fi vrut să primesc mai multe șanse. Una este când joci cinci‑șase meciuri consecutive titular și alta e să intri 20-30 de minute pe finalul meciului, când sunt șanse mici să-ți mai poți ajuta echipa! Din cauza asta nu am avut șansa să îi mulțumesc pe cei care au avut încredere în mine și m-au adus la Steaua.
„Ceva s-a rupt după plecarea lui Olăroiu”
Dacă la 17 ani ți-ar fi spus cineva că vei ajunge, șase ani mai târziu, în Liga a III-a, ce i-ai fi răspuns? Ca fotbalist, nu ești niciodată sigur de ceea ce ți se va întâmpla. Acum poți fi sus, mâine jos. Important pentru mine este că am avut puterea să trec peste ceea ce a fost și că am luat-o mereu de la capăt cu o atitudine pozitivă. Nu-i scenariul ideal, dar voi da totul aici, în Liga a III-a.
Ai mai ținut legătura cu Cosmin Olăroiu, omul care ți-a văzut potențialul? Da, chiar ne-am întâlnit aici, în Spania. El a fost antrenorul care discuta tot timpul cu mine, îmi spunea ce trebuie să fac și ce nu, știa să mă motiveze și cum să mă ia ca să dau totul din mine. Ceva parcă se schimbase după plecarea lui. Am luat-o de la capăt așa cum am putut.
Ce speri să fie diferit acum, la Fuenlabrada? Aici am reușit să îmi recapăt încrederea și moralul, lucruri care mi-au lipsit în ultimul timp. Sunt mulțumit. Sper să joc cât mai mult, cât mai bine și la final să ne bucurăm toți de o promovare în Liga a II-a.
Crezi că vom mai auzi de Ochiroșii în fotbalul românesc, laudativ, așa cum obișnuiam să o facem acum câțiva ani? Un singur lucru pot să spun: o să fac tot posibilul să ajung din nou acolo unde îmi este locul.
„Jucam și eu poker cu băieții!”
Ce sfat i-ai da unui puști care semnează cu Steaua și începe să viseze la o carieră frumoasă în fotbal? Să muncească, de la momentul ăla, din ce în ce mai mult. Și suplimentar, dacă se poate! Muncă, muncă, muncă!
Sunt juniorii ajutați în România? Sau mai degrabă se ajută singuri? La noi, din păcate, vin foarte mulți jucători de afară, iar cei din propria pepinieră nu sunt promovați sau sunt împrumutați pe la diferite echipe, unde se pierd ușor. Când ești mic, e ușor să te lași sau să te simți mai puțin important, că te plimbă de la echipă la echipă, monedă de schimb.
Ai mai face drum întors în Liga I? În momentul de față, prima opțiune pentru mine e străinătatea. Nu știu dacă aș vrea să revin în România. Sunt încă jucătorul Oțelului până la sfârșitul lui 2014, dar nu cred că vor mai avea nevoie de mine, iar contractul va fi rupt.
La plecarea ta de la Steaua s-a zvonit că ți-ai turnat patru colegi că jucau poker noaptea, în cantonamente… Da, știu, îmi aduc aminte foarte bine ce s-a întâmplat. Iar acum, dând cărțile pe față, cum puteam vorbi eu cu nea Gigi despre treaba asta când și eu mai jucam din când în când cu ei? Asta nu am putut niciodată să înțeleg… Echipa este importantă pentru mine, nu aș fi făcut nimic care să-i dăuneze. Vă spun cu mâna pe inimă că eu nu am vorbit cu nimeni despre tema asta!
„Nu puteam face minuni!”
Spunea Lăcătuș că «Ochiroșii se antrenează brici, dar la meciuri nu dă randament». Era delăsare sau prea multă presiune? Nu știu exact care a fost motivul… Știu că a fost un antrenor care mi-a dat foarte multă încredere atunci când am fost la Steaua. E vorba de Cristiano Bergodi, al doilea după Cosmin Olăroiu. Îi băga în teren doar pe cei care erau în formă la antrenamente. Țin minte că am jucat titular încă de la primul meci oficial al lui, împotriva celor de la Ujpest. Nu am făcut-o prea bine, dar ideea era că mă antrenam foarte bine și jucam. Lucru corect, zic eu! Cu alți antrenori făceam la fel și uneori nu jucam. Nu poți face minuni în 20 de minute!
Unde te vezi peste cinci ani? Sper să fiu fericit și să joc fotbal la un nivel înalt, așa cum am și început, de altfel.
Mă bucur că am lucrat cu cel mai mare căpitan al Stelei, Mirel Rădoi. El este omul care a avut grijă de mine în perioada petrecută la Steaua Răzvan OCHIROȘII, mijlocaș Fuenlabrada
Sunt tânăr, am făcut unele greșeli din care am învățat, iar acum fotbalul și familia sunt pe primul loc în viața mea Răzvan OCHIROȘII, mijlocaș Fuenlabrada
Au fost momente când aveam nevoie de cineva care să-mi ofere încredere, să-mi ridice moralul. N-am reușit să mă gândesc tot timpul numai și numai la fotbal Răzvan OCHIROȘII, mijlocaș Fuenlabrada
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER