Adelina, marcaj pe viață la Cristi. Transmite-le un mesaj!
În ficțiune, povestea aceasta se numește sofisticat „vis american”. În realitate a fost o nuntă superbă între doi tineri frumoși, celebri și plini de viață. Adelina l-a vrăjit pe Cristi din spatele unui ecran. El a fermecat-o de pe un teren de fotbal. Povestea lor de dragoste s-a împlinit ieri la Palatul Știrbey din apropierea Capitalei. Un bănățean și o moldoveancă, o prezentatoare TV și un fotbalist și-au unit destinele cu fast și decență. Bogat, celebru și vânat în permanență, căpitanul naționalei a intrat de ieri și religios într-un marcaj strict. Pe viață. Așa cum își doresc ei și toți cei care le vor binele. Ziua cea mai lungă din viața sa privată a început atipic pentru un mire. Cu o vizită la medic pentru „cosmetizarea” umărului bolnav. Fără „fașa de căpitan”, cum glumeau prietenii, Cristi a apărut alături de soția sa în fața jurnaliștilor.
Fermoarul buclucaș
Anterior conferinței de presă – ce haios sună, mirii, vegheați de nașii Manuela și Victor Becali și asistați de familie și de un grup restrâns de prieteni, trăiseră ceremonia religioasă. Preotul care a și botezat-o pe Adelina a oficiat slujba într-un decor superb, mii de crini imperiali și trandafiri albi împodobind Capela Știrbey. „Mă bucur că am fost pus în situația de a-i fi părinte spiritual”, s-a confesat Victor Becali la ieșire. Un incident a întârziat ceremonia, bulversând desfășurătorul: fermoarul de la rochia Adelinei nu s-a putut închide, spre disperarea domnișoarelor de onoare. Prilej pentru un nuntaș hâtru să remarce: „Nu mai sunt nici fermoarele Armani ce au fost odată!”.
"Le doresc multă fericire și noroc, pentru că este cea mai importantă semnătură pe care Cristi și-a pus-o până acum" – Gheorghe Hagi
"Am vorbit de dimineață și i-am felicitat. Aveau emoții, dar mai ales Cristi, pentru că trebuia să își scoată firele de la umăr" – Cosmin Contra
"Am jucat împreună la națională și n-aveam cum să lipsesc de la nuntă. Atâta vreme cât iubești și ești îndrăgostit și fericit, nu mai contează un act. Le doresc cât mai mulți copii!" – Gheorghe Popescu