‘Am încercat mereu să demonstrez că mă pot compara cu Hagi!’**

Atacantul echipei AC Fiorentina, Adrian Mutu, a declarat, într-un interviu ce va fi difuzat, vineri seară, în cadrul emisiunii "Il signori del calcio" de la postul italian Sky Sport 1, că a încercat să demonstrez că poate fi valabilă comparația sa cu Gheorghe Hagi.

Site-ul oficial al Fiorentinei a avut acces la acest interviu și l-a postat în avans.

Reporter: La 18 ani, ai debutat în campionatul românesc. Erai așa de talentat încât toți te-au numit ca moștenitorul lui Hagi.
Adrian Mutu: A fost o greutate în plus pentru mine, deoarece Hagi a fost unul dintre cei mai buni jucători români din toate timpurile. În același timp, am fost foarte onorat și am încercat mereu să demonstrez că această comparație poate fi valabilă.

R: Hagi era idolul tău când erai copil?
A.M.: Era idolul tuturor copiilor români. Avea carismă și a făcut enorm pentru fotbalul românesc.

R: Mai erau și alți jucători din care te inspirai?
A.M.: Toți fotbaliștii cu numărul 10 de la toate echipele îmi plăceau. Cum ar fi Platini și apoi Del Piero.

"La Inter erau numai vedete! Credeam că n-o să joc niciodată"

R. Prima ta experiență în fotbalul italian a fost la Inter. Ce ai gândit atunci când ți-au spus să-ți faci bagajele pentru a pleca la Milano?
A.M.: Abia așteptam. Era o echipă cu atâția campioni. În prima zi, când am ajuns în vestiar, am stat alături de Vieri. Mai erau și Baggio, Ronaldo, Zamorano, Blanc, Zanetti, Panucci. Credeam că nu voi juca niciodată. Nu aveam deloc răbdare, vroiam să fiu pus imediat la încercare. O dată, la antrenamente, Lippi m-a luat de ureche și mi-a spus: «Băiete, ești tânăr, nu te mai agita pentru că vei avea șansa să joci!». Mai erau 14 jocuri până finalul campionatului și dintre ele am evoluat în șase ca titular, dar era atât de multă de presiune… Nu m-am impuns deoarece pentru mine Inter, la vârsta aceea, era un pic cam mult. Lippi prefera jucători cu mai multă experiență.

R: Ai greșit din cauza orgoliului?
A.M.: Se poate spune, deoarece eram tânăr, dar atunci când i-am spus lui Lippi că vreau să plec la Verona pentru a avea o continuitate în jocuri, el mi-a zis că pot rămâne și pot face parte din cei patru atacanți pentru a vedea ce se întâmplă. M-am uitat împrejur, am văzut cu cine am de a face și i-am spus că mă voi duce la Verona. Chiar și aici a fost greu. În primul an am marcat doar patru goluri, dintre care două în primele trei jocuri. Am avut o criză și am revenit în România, acasă. Credeam că nu voi reuși, că nu sunt suficient de puternic mental.

R: Apoi a venit Malesani…
A.M.: Da, a venit Malesani (n.r. – antrenorul Alberto Malesani) și acolo a fost un punct de cotitură. Nu am avut o relație bună cu antrenorul care fusese înaintea lui: mă punea să evoluez într-un mod ce nu mi se potrivea, mă simțeam prins într-o capcană. I-am spus asta lui Malesani, iar acesta m-a pus să joc cum vroiam. Cu el am avut o relație specială. După aceea Prandelli (n.r. – Cesare Prandelli) a fost cel care m-a înțeles ca persoană. Cu el ca antrenor am izbutit să marchez 12 goluri și am jucat bine chiar dacă echipa a retrogradat. În luna august, am plecat apoi la AC Parma și acolo am reluat colaborarea cu Prandelli. A fost un an foarte bun, nu doar din punct de vedere fotbalistic. La Parma simțeam afecțiunea fanilor. Am înscris 24 de goluri în acel sezon, inclusiv în Serie A și Cupa UEFA.

R: Ce relație aveai cu Prandelli?
A.M.: La fel ca și acum, între contraste și diferențe de opinii, deoarece în acest fel întotdeauna te stimulezi. Amândoi vroiam să câștigăm și el știe că mă supăr mult atunci când nu îmi iese ceva.

R: A venit apoi trecerea la Chelsea. Ai devenit jucătorul român cel mai scump din toate timpurile.
A.M.: A fost o ofertă pe care nu o puteai refuza.

R: Ce relație aveai cu Abramovici?
A.M.: Una foarte bună, eram jucătorul favorit al fiului său.

R: La început a mers totul bine. După aceea, ai încetat să faci furori în teren și făceai doar în afara lui.
A.M.: Când începi să exagerezi în afara terenului, pe teren fizicul nu o mai acceptă. Să greșești este normal, face parte din viață, dar și atunci când ești o persoană publică este mult mai ușor ca oamenii să te arate cu degetul. Cel mai important lucru este să tragi concluziile cele mai bune din aceste critici.

 

"La Londra eram tratat ca un rege"

R: Ai fost depistat pozitiv cu cocaină. Crezi că ai căzut într-o capcană?
A.M.: O capcană făcută de greșeli copilărești, nu cred că a fost ceva pus la cale de Chelsea pentru a mă alunga. Era ușor să greșeti: eram celebru, la Londra mergeam peste tot și eram tratat ca un rege. Am fost naiv, am fost un credul.

R: A fost vreun motiv pentru care te-ai lăsat așa influențat?
A.M.: Cu câteva luni înainte să merg la Londra, am divorțat de soția mea (n.r. – Alexandra Dinu), aveam și un copi,l iar aceaste lucruri erau o mare povară. Apoi, ca și atunci când am ajuns prima oară în Italia, oamenii, limba, erau toate noi. Intrasem puțin în depresie. La început acest lucru nu se simțea pentru că pe plan fotbalistic în mergea foarte bine. După aceea, am avut o pubalgie timp de trei luni, iar necazurile au început să apară.

R: Nu crezi că ar fi trebuit să fie mai aproape de tine cei de la Chelsea?
A.M.: În majoritatea cazurilor, echipa îți mai dă o a doua șansă, în schimb aici în două luni m-au dat afară. Vorbeam puțin limba engleză, nu înțelegeam prea multe. Am rămas dezamăgit deoarece ar fi trebuit să-mi dea o a doua șansă. Nu era corect să mă lase singur pentru că problema era mai mult pe plan personal, decât pe cel fotbalistic. Am fost concediat, nu m-au mai plătit, am fost concediat așa cum era normal să se întâmple, iar acum sunt în aștepatarea ultimei sentințe. Să plătesc atât de mult pentru o greșeală a fost exagerat, m-au descris într-un mod în care nu sunt, de cinci ani nu am mai vorbit despre asta, dar în curând voi începe să spune exact cum s-au întâmplat lucrurile.

R: Cum ai ieșit din această situație?
A.M.: La început credeam că trăiesc un coșmar. M-a ajutat și familia, dar în special am încercat să stau singur pentru a mă regăsi. Dinamo București mi-a permis să mă alătur antrenamentelor lor, eu le mulțumesc pentru că m-au ajutat foarte mult. Apoi, după trei luni, am semnat cu Juvetus. În luna ianuarie, am ajuns la Torino și am vorbit cu Capello (n.r. Fabio Capello). Mă pregăteam în fiecare zi.

R: Juventus a arătat că vrea să te transfere.
A.M.: Au făcut tot posibilul, nu m-am simțit în niciun moment exclus. Imediat după suspendare, m-au ajutat să-mi revin, am cucerit un titlul jucând doar foarte puțin din ultima partidă a sezonului și era chiar să și înscris în ultimele 30 de minute ale acelui an competițional. Anul următor, am fost un jucător de bază: 32 de partide, 22 ca titular și 10 goluri marcate ca mijlocaș. Era o echipă Juventus foarte puternică și îmi vine să râd atunci când se spune că a furat. Juventus atunci era ca Interul de astăzi, chiar cu câțiva jucători în plus. Acele campionate câștigate le simțim ale noastre. Orice fotbalist din aceea echipă simte că poartă acele titluri care au fost retrase.

R: Un fost coechipier de-al tău de la Juventus spune că ești între primi zece fotbaliști ai lumii. Acest lucru îl spune Ibrahimovici.
A.M.: El a fost colegul meu de cameră în cei doi ani pe care i-am petrecut la Juve. Imaginați-vă ce pereche făceam eu și el în cameră!

R: Care a fost cel mai frumos moment al tău la echipa din Florența?
A.M.: Semifinala Cupei UEFA pe care am pierdut-o la penalti, putem chiar să și câștigăm acel trofeu.

R: Ce s-a întâmplat vara trecută?
A.M.: AS Roma vroia să mă transfere. Apoi, eu și Fiorentina, chiar și cei de la Roma, ne-am gândit că cel mai bun lucru este ca eu rămâne la Florența. Am rămas aici și sper să rămână aici pentru cât mai mult timp.