Se spune că în umbra stejarilor falnici nu crește nici iarba. Așa se întâmplă și în cazul personalităților uriașe din sport. Deunăzi, Mircea Lucescu și Răzvan Raț au fost decorați de președintele Traian Băsescu, dar toată ceremonia a fost acaparată de marele antrenor al lui Șahtior Donețk. Rezultatele, anvergura, traiectul și valențele de bun român ale marelui Il Luce ne-au făcut pe toți să uităm că acolo, pe covorul roșu, s-a aflat un jucător la fel de brav. Răzvan Raț n-a fost niciodată tipul de jucător eclatant. N-a ridicat artificii pe cer, nu a suferit de vedetism.
A fost și este însă un soldat perfect, harnic și inimos, capabil să pună întotdeauna capul în bocancul adversarului pentru binele echipei de club sau al naționalei. Iar dacă noi, românii, ne regăsim în Cupa UEFA cucerită de Șahtior la Istanbul i se datorează și acestui jucător înfrățit cu banda stângă a terenului. Tocmai de aceea, iartă-ne, Raț, pentru că orbiți de strălucirea lui Mircea Lucescu am uitat că niciun general nu a câștigat un război de unul singur!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER