Fostul stoper al Rapidului din perioada 1992-1994, Alexandru Guzun, 22 selecții în naționala Moldovei, povestește cum a deprins tainele fotbalului pe câmp, când mergea cu vacile la păscut, explică ce l-a îndemnat să urmeze o facultate de Drept, demers neobișnuit printre sportivi, și relatează de ce s-a retras oripilat din impresariat. A candidat în 2009 la șefia federației de la Chișinău și, în episodul 2 al interviului pentru Prosport, lansează semne de întrebare vizavi de actuala administrație FRF: ”Burleanu are susținere politică? Dacă a promis doar două mandate, să se țină de cuvânt! Rezultatele îl aduc pe Mircea Sandu în fața lui”. Actual selecționer al Moldovei U20, Guzun îl ia la țintă pe șeful FRF. Și completează cu amintiri de fotbalist la Tiraspol: ”Ne-am refugiat în subsolul hotelului, trăgeau cu tunurile înspre noi”.
ProSport: Sandu, provii dintr-o familie numeroasă, cu 9 copii, dintr-un sat din apropiere de Chișinău. Ce amintiri ai din perioada tinereții?
Alexandru Guzun: A fost o copilărie grea, dar plăcută. Munca de la țară m-a călit foarte tare. Mergeam la înșirat tutun, la păscut cu vacile, dar acolo am deprins practic tainele fotbalului, pentru că băteam mingea aproape de dimineața până seara pe câmp. Dacă știai să stăpânești balonul acolo, să pasezi, să driblezi pe tăpșane, lucrurile deveneau mai simple pe gazon. Erau alte timpuri. Acum copiii petrec insuficient timp pe teren.
Părinții te-au susținut?
Mai strigau după noi să ajutăm la treburile de prin jurul casei, dar fugeam deseori cu frații mei la fotbal. Tata, Dumnezeu să-l odihnească!, era însă primul meu suporter. Venea la toate meciurile când m-am apucat serios de sport. Mergeam împreună și la partidele Nistrului Chișinău, cum se numea pe vremuri Zimbru de azi. Mi-aduc aminte un episod când stătea la povești cu niște vecini, care-mi ziceau: ”Măi, Sandule, n-am crezut că din mahala vei ajunge să faci performanță”. I-au dat lacrimile de bucurie. Era o mândrie pentru el.
Primul meu antrenor a fost Vasile Dabija, la Izvoraș Drăsliceni. Să-i dea Dumnezeu sănătate! Am avut apoi norocul să-l întâlnesc pe marele tehnician Anatol Borș, care m-a promovat la Tighina Bender, unde m-am format ca jucător, în liga secundă din fosta URSS, un campionat foarte puternic. Am răzbit în carieră și pentru că am lucrat cu oameni de calitate”, Alexandru Guzun pentru Prosport
Ești și absolvent de Drept, o preocupare pentru studii mai puțin întâlnită printre sportivi. De ce ai simțit nevoia să urmezi această facultate?
Am fost mereu preocupat de școală, m-au interesat toate materiile, nu am lăsat nimic de izbeliște. Am urmat mai întâi Educație Fizică și Sport, apoi, după ce am încheiat activitatea de jucător, mi-am dat seama că m-ar ajuta să-mi completez latura educațională. Și am ales Dreptul la îndemnul unuia dintre frații mei, care e jurist. Iar asta m-a ajutat mai târziu în impresariat.
Ai fost într-adevăr agent de jucători câțiva ani. De ce ai renunțat?
Am intrat în domeniu pentru că am vrut să încerc și alte experiențe. Cunoșteam foarte bine campionatele din România și Ucraina, aveam relații extinse printre jucătorii din Moldova, așa încât mi-am luat licența și am pornit la treabă. Dar mi-am dat seama în timp că e o lume în care nu mă regăseam.
Ca impresar, nu era foarte important să propui jucători de calitate, cât să ai relații sus puse și să poți vinde chiar dincolo de calitățile reale ale unui fotbalist – Alexandru Guzun pentru Prosport
Ce te-a deranjat cel mai mult?
E o lume în care trebuie să calci uneori pe cadavre, nu neapărat să cunoști fenomenul. Multă lașitate, cinism, oameni care se ocupă doar să bage ”strâmbe”, trebuie să intri în niște relații toxice în jurul unor circuite în care se rulează bani mulți. N-am păcălit însă niciodată fotbalul. Asta nu mă reprezintă, așa că am preferat să stopez tot.
Cu ce jucători ai lucrat?
Ionuț Pârvu, Daniel Baston, Augustin Chiriță, am avut o tentativă și cu Robert Niță. Pe Buta l-am dus la Volyn Luțk, pe Covalciuc la Spartak Moscova. Au fost și câțiva fotbaliști din naționala Moldovei. Dar, la un moment dat, inima și mentalul meu mi-au dictat să revin în antrenorat.
Ai absolvit în 2003 Școala de Antrenori la București, unde poveștile de culise despre cursurile de acolo sunt uneori spectaculoase, cu suspiciuni de bani pe sub mână și trecut ca prin brânză. Care a fost experiența ta profesională?
Am fost a doua generație din Moldova care a obținut la București licența B, pe când Mircea Rădulescu era șeful Școlii. Pentru mine a fost totul în regulă, am mers constant la cursuri, am avut lectori importanți, gen Dinu sau Lucescu, și nu am treut peste nicio etapă cu ocolișuri.
În 2009 ai candidat și la șefia federației de fotbal, scrutin câștigat de Pavel Cebanu. Ți-ai dorit mult acel proiect?
Cebanu e o legendă în Moldova și știam ce înseamnă să candidez. Nu-mi pare însă rău. N-am concurat atunci împotriva cuiva, ci pentru a prezenta anumite valori și concepții pe care mi-ar fi plăcut să le introduc în fotbalul din Moldova. Gândeam atunci să las ceva în urma mea, la fel cum am făcut ca jucător sau antrenor. Era un program structurat pe două mandate a câte cinci ani, după care firesc e să vină altcineva, fiindcă apar interese, uzura, plafonarea.
La fel a spus și Burleanu la București în 2014, când a obținut primul mandat, iar acum e deja la al treilea și-și prepară prelungirea fără termen în fruntea FRF!
E greu să mă exprim, fiindcă nu cunosc lucrurile din interiorul fotbalului românesc, dar, de la distanță, chiar mă gândeam ce s-a întâmplat. Cum a fost posibil ca un monument precum Popescu să fie scos din cursă prin arestare cu o zi înainte de alegeri? De ce nu l-au arestat mai înainte? Cum a fost posibil ca Lupescu, venit din structurile UEFA, să nu fie votat, deși majoritatea oamenilor credeau că va învinge?
Întrebarea mea retorică este: Burleanu are susținere din partea conducătorilor, a sistemului, din zona politică? Dacă ai vorbit despre doar două mandate, trebuie să-ți îndeplinești promisiunea, altfel îți pierzi din credibilitate! Și rezultatele îl aduc în față pe Mircea Sandu, fiindcă la ele te raportezi”, Alexandru Guzun pentru Prosport
Conduci în prezent naționala U20 a Moldovei, visezi să antrenezi cândva în România, poate chiar la Rapid, fosta ta echipă?
Mi-aș dori, fie și ca secund la Rapid, împreună cu un antrenor de la care să învăț lucruri noi. Asta e o meserie în care trebuie să ”furi” câte ceva și să aplici propria viziune. Orice rapidist ar vrea să ajungă pe banca echipei. Cu mare plăcere m-aș întoarce. De asemenea, aș merita să fiu antrenorul naționalei mari a Moldovei. M-ar propulsa acolo rezultatele. Să fie însă cum o vrea Dumnezeu!
Ai luat vreodată în calcul să te muți în România? Crezi că va veni cândva momentul Unirii cu Moldova?
Părinții mei s-au născut în perioada interbelică pe vremea când teritoriul făcea parte din România. Eu am dobândit și cetățenia română. M-a încurajat în acest sens și avocatul Puiu Ionescu, fostul mare jucător al Rapidului. Se vorbea la un moment dat chiar și de posibilitatea de a juca pentru naționala României. Am simțit mereu acest atașament și l-am evocat în multe discuții cu familia. Vorbeam și cu soția că poate ar fi trebuit să rămânem la București. Ăsta e simțul meu de a gândi românește. Roata istoriei se va întoarce cu siguranță spre Unire.
Cum vezi toată povestea asta complicată din Transnistria, teritoriul autodeclarat independent din 1992, după confruntări militare sângeroase? Vrând, nevrând, fotbalul e implicat prin Sheriff în acest subiect sensibil!
Jucam la Tighina chiar în zilele când a pornit acel război. Am rămas ascuns patru zile în subsolul hotelului, cu întregul lot. Eram expuși la un mare pericol. În fața hotelului stăteau două tancuri, care se aflau în schimb de focuri cu inamicii din partea opusă. Puteam să fim oricând aruncați în aer. Unii mai tineri glumeau, dar nu era nimic de râs. Auzeam peste tot bombardamente, împușcături. Când am ieșit, am dat numai peste cadavre pe stradă. Parcă ieri s-a întâmplat! Mi-au rămas întipărite acele imagini. Mă rog la Dumnezeu doar să fie pace!
Sper să existe dorință pentru rezolvarea acestui conflict. Prin Sheriff, fotbalul ne unește. Așa ar trebui să avem rațiune pe domeniul fiecăruia pentru a nu exista astfel de situații”, Alexandru Guzun pentru Prosport
Ți-e teamă că Moldova va fi atrasă în războiul declanșat de Moscova în Ucraina?
Nimeni nu s-a gândit vreodată că Rusia va invada Ucraina. Suntem foarte aproape și există pericolul ca Moldova să fie cumva atrasă în conflict. Fiecare își face probleme pentru familie. Din păcate, situația escaladează în loc să se liniștească. Sunt îngrijorat.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER