Chivu știe cum ne putem califica la Euro 2012!** „Avem un atu: revenirea lui Mutu”

Chivu, căpitanul tricolorilor, spune că vrea să-și încheie
cariera la campioana Italiei, dar că încă mai are multe lucruri de
făcut: „Vreau să joc, să câștig și să mă calific la turnee
finale cu naționala”.

Care este momentul care te-a impresionat cel mai mult în
2010?
În plan personal? Categoric, momentul în care am ținut-o în brațe
prima dată pe Anastasia (n.r. – fetița cea mică a lui Chivu).
Clipele acelea sunt unice. Fotbalistic vorbind, au fost mai multe
momente speciale în 2010.

Să le luăm pe rând…
Începând cu accidentarea de pe 6 ianuarie, cu mesajele de
încurajare primite de la colegi, președinte, antrenori, prieteni
sau fani pe care nu-i cunoșteam și terminând cu trofeele pe care
le-am câștigat. Singurele mele preocupări după accidentare erau
să-mi revin, să pot să-mi țin copiii în brațe, copilul, de fapt, că
Anastasia încă nu era venită pe lume. Dar totul a decurs normal, am
văzut că lucrurile evoluează spre bine și că voi putea să mai joc
fotbal.

„La
revenirea pentru inter mă simțeam ca la 16
ani”

Dar momentele când un stadion întreg te-a aplaudat la
primul meci de la accidentare?
Pe moment nu mi-am dat seama. Înainte de meci am avut niște emoții
pe care nu le-am mai trăit niciodată. Practic, mă simțeam ca un
puști de 16 ani, protejat de antrenor prin a-l anunța în ultimul
moment că va juca.

Nu te-a anunțat?
Nu. Cred că a făcut bine, pentru că, dacă mă anunța, noaptea n-aș
fi dormit. Mă așteptam să fiu pe bancă, să intru zece minute dacă
era nevoie și, deodată, m-am trezit între primii „11”, deși aveam
doar zece zile de antrenament cu echipa.

Au trecut
zece ani de glorie…

La 20 de ani erai o tânără speranță, te impuneai la Euro
2000. La 30 de ani ești un jucător consacrat, cu multe realizări în
CV. Nu au trecut prea repede acești zece ani?
Depinde cum percepi, la ce te raportezi. Anii trec, oricum. Mai
ales în situația în care zece luni pe an ești implicat în
activități, în jocuri, nu ai timp să te gândești că vin Sărbătorile
sau onomastica unui membru al familiei… Da, trec repede, parcă
ieri eram în 2009 de Sărbători, în vacanță cu soția, și dintr-odată
se termină 2010. Dar e și uzura mare, psihică.
Dar sunt lucruri palpabile…
Sunt realizări frumoase, făcute în 10 ani. Nu știu dacă sunt puțini
sau mulți. Vreau să cred că sunt puțini pentru că mai am atâtea de
făcut. Îmi doresc să fac lucruri cu familia, profesionale.

Te vezi retrăgându-te din fotbal de la
Inter?
Da, de ce nu? Mai am un an și jumătate de contract, vom vedea dacă
vom mai prelungi această înțelegere. Să vedem în ce condiții voi
ajunge la 32 de ani. Sigur, lucrul acesta mi l-aș dori, să mă
retrag de la Inter.

N-a cântat imnul Reșiței, să
nu se interpreteze

Ai mai reușit un lucru în 2010, să reînvii spiritul Reșiței
printr-o reclamă, cea de la Vodafone…
Fata mea e cea mai fericită că am făcut reclama. Când a apărut eu
eram la Adu Dhabi și Natalia nu m-a văzut două săptămâni. Îmi
povestea Adelina că se punea în fața televizorului, chiar și când
nu erau reclame și striga după mine… E frumos, pentru că e vorba
despre niște copii, despre Reșița, și că am putut să-i implic și pe
ei în această activitate a mea.

Am văzut că nu ai cântat „Rosso-nerri suntem noi…”
Nu l-am cântat pentru a nu se face speculații. Noi avem talentul
acesta de a căuta asocieri, de genul «uite, Chivu cântă de AC
Milan»… S-a mai interpretat o dată. Când s-a dezvelit monumentul
de la Reșița, dedicat tatălui meu, am primit un tricou al echipei
de fotbal, iar undeva a apărut titlul „Chivu s-a pozat cu tricoul
dușmanului”.

Acasă discuți despre fotbal sau lași problemele la
ușă?
Foarte puțin. Dacă sunt întrebat, discut, dar de obicei nu…
(intervine Adelina: „Norocul lui este că-mi place și mie”).

E ceva
special ca la patru luni de la accidentarea la cap să câștig Liga
Campionilor când nici nu credeam să mai joc fotbal
Cristi Chivu, fundaș Inter

Nu
m-aș face antrenor pentru simplul motiv că urăsc
cantonamentele
Cristi Chivu, fundaș Inter

Nu am
jucat niciodată la pariuri sportive. Mai fac pariuri cu Adelina, pe
un vin rar, care se găsește mai greu la Milano, dar nu câștig
Cristi Chivu, fundaș Inter

„Abia
aștept noul stadion național”

Hai să vorbim și de națională. N-am bătut Albania și
Belarus, dar vorbim de victorie cu Bosnia…
Trebuie. E un meci decisiv cu Bosnia. Dacă pierdem acolo, nu mai
avem nicio șansă. Cu un egal am fi în cărți, dar depindem de alte
rezultate. Singurul rezultat util e victoria. Și eu cred că o putem
obține, pentru că am crescut. Chiar dacă foarte multă lume judecă
echipa națională prin prisma rezultatelor. Suntem mult mai
organizați, mult mai disciplinați, mai conștienți de forța proprie
și de valoarea pe care le avem, de limitele noastre. Suntem pe
drumul cel bun și e imposibil să nu apară și rezultatele. Și mai
avem un atu: revenirea lui Mutu. Sperăm să joace, să urce ca joc și
realizări personale, și sunt convins că selecționerul va avea ochi
și pentru el.

Poate fi un atu și faptul că vom avea un stadion
național?
Poate că da, poate că nu. Am jucat peste tot în țară, acolo unde
s-a putut, pentru ca românii să se bucure de meciurile echipei
naționale. E bine că vom avea un stadion național, dar mai
important este să avem vreo 50.000 de oameni meci de meci,
indiferent că jucăm cu Franța sau cu Luxemburg. Oamenii sunt
supărați, plictisiți și numai prin rezultate bune putem să-i aducem
alături de echipa națională.

Ai fost un jucător consecvent, nu ai schimbat multe
echipe în carieră…
Doar trei echipe în 11 ani, iar această constanță e foarte
importantă. Contează foarte mult să ai liniște, să știi că ești
constant, că ești apreciat și că după vacanța de vară ai un loc
unde te întorci.