EXCLUSIV | Răsturnare de situație. Adevăratul motiv pentru care Dragomir a plecat de la Arsenal: „Sincer, m-a deranjat asta”. Interviu cu fostul „tunar” ajuns să fie antrenat de Alessandro Nesta, în Italia

Vlad Dragomir (19 ani) a făcut o alegere curajoasă în această vară și a preferat să renunțe la reflectoarele din Anglia, de la Arsenal, pentru a avea siguranța că prinde minute și că are spațiu de a evolua la Perugia, echipă care ocupă locul 11, în Serie B. Totuși, plecarea românului de la Arsenal a lăsat un semn de întrebare, iar mijlocașul a dezvăluit că decizia a fost a sa. 

Dragomir a plecat la 16 ani de la ACS Poli la Arsenal Londra. Conform regulilor UEFA, la acea vârstă, jucătorii nu sunt obligați să semneze cu cluburile ce i-au format. De altfel, președintele de atunci al timișorenilor, Liviu Anton, s-a făcut de râs declarând că o va da pe Arsenal în judecată. Londonezii au plătit atunci grila de 90.000 de euro bănățenilor. După trei ani, perioadă în care fotbalistul român a avut evoluții bune la echipa de tineret și a și fost rezervă la un meci de Europa League (n.r. – împotriva lui BATE Borisov), mijlocașul a ales să joace constant la un nivel mai scăzut, dar să progreseze treptat. 

Ce înseamnă pentru tine experiența la Perugia, într-un fotbal diferit față de cel în care te-ai format, cel englez?
Este o experiență deosebită pentru un jucător de 19 ani. Fotbalul italian este total diferit celui cu care eram obișnuit în cei trei ani petrecuți în Anglia și consider că aduce un plus cunoștințelor mele acumulate până la venirea aici.

Cum merg lucrurile la Perugia? Ce obligații ai tu în echipă? Ce sarcini ți-a trasat Alessandro Nesta?
Am gasit la Perugia un grup bun de jucători, o echipă unita. Mi se dă libertate de acțiune în teren și mă simt foarte apreciat. Mister (n.r. – antrenorul Perugiei, Alessandro Nesta) îmi dă multa incredere, îmi spune mereu să joc cu plăcere și îmi cere să mă simt bine în teren și să încerc să-mi ajut echipa prin jocul meu combinativ.

Nesta, ca fost mare jucător, te-a luat deoparte să-ți comunice ceva în mod special?
Da, m-a încurajat foarte mult și îmi spune mereu că am toate calitățile pentru a juca fără probleme la acest nivel. Mi-a mai spus că pentru el nu contează vârsta, ci valoarea reală arătată în teren.

Pentru noi, plecarea ta de la Arsenal a fost surprinzătoare, mai ales că se vorbea că vei avea prezențe constante la prima echipă a „tunarilor”. Ce s-a întâmplat mai exact? Pentru că noi am rămas cu foarte multe semne de întrebare.
Sincer, m-a deranjat felul în care s-a scris în România că aș fi fost dat afară de Arsenal. Nu am fost dat afară, am avut pe masă o propunere de extindere a contractului cu încă patru ani. Am plecat de la Arsenal nu pentru că nu am mai fost dorit, ci pentru că așa am considerat că e mai bine pentru cariera mea. Nu vreau să depind de niciun club de unde să fiu apoi împrumutat la un altul, prefer să-mi decid singur drumul în viață. Atât timp cât nu aveam șanse reale să joc constant în prima echipă, am decis să plec la un alt club, corespunzător nivelului real la care sunt acum și unde pot să joc meci de meci. Și nu îmi pare rău deloc de decizia luată, timpul urmând să demonstreze că am avut dreptate.

Sunt fotbaliști români care s-au simțit nedreptățiți în străinătate tocmai pentru că erau români. Ai simțit vreun moment în care cei de la Arsenal te-au nedreptățit?
Este oarecum normal ca atunci când joci la un club din străinătate să trebuiască să muncești dublu față de jucătorii de acolo pentru că sa te impui. Fiind străin, toată lumea așteaptă de la tine să oferi un plus față de jucătorii localnici și de aici se pot trage tot felul de concluzii. Vă las pe voi să apreciați, de la caz la caz, dacă jucătorii români sunt sau nu nedreptațiți în străinătate.

Consideri că meritai mai multe șanse la Arsenal?
Nu știu dacă meritam sau nu mai multe șanse, știu însă că am făcut tot ce depindea de mine. Cei de acolo au fost mulțumiți de felul cum am muncit, altfel nu aș fi primit acea ofertă de extindere a contractului. Lumea trebuie să ințeleagă că Arsenal e un club uriaș, concurența este una infernală și nu e atât de ușor să prinzi să joci la prima echipă, chiar dacă poate valoarea ta individuală te îndreptațește să ajungi acolo.

După ce te-ai despărțit de Arsenal, a fost o perioadă în care presa din străinătate a vorbit despre oferte de la AS Monaco, Cagliari sau Bologna. A fost vreuna reală?
Unele da, altele nu, propuneri venite din partea unor cluburi de prima ligă care ar fi dorit să mă ia pentru a mă împrumuta apoi la alte echipe. Așa că, analizând bine ofertele și urmărind parcursul altor jucători împrumutați, am hotărât că pentru mine e mai bine să depind de un singur club, care să mă privească la modul unei investiții reale și care să mă propulseze în scurt timp către un club mare în poziție de jucător deja consacrat. Dacă voiam doar un împrumut, puteam să rămân la Arsenal.

De ce ai ales Perugia?
Am ales Perugia pentru că este exact clubul de genul celui care vă spuneam. Un club cu tradiție, interesat să lanseze tineri jucători. A contat mult și dorința antrenorului de a mă avea, proiectul sportiv propus și dorința mea de a demonstra într-un campionat dificil, mult tacticizat și cu o vitrină atractivă către cluburile mari. Având în vedere că am jucat aproape în fiecare meci și că am reușit să și marchez, cred că a fost o alegere bună pentru un tânăr de 19 ani care a venit aici cu dorința de a-și demonstra valoarea.

Dacă la un moment dat ți s-ar oferi oportunitatea de a reveni în țară la CFR, FCSB sau U Craiova (n.r. – cele mai potente echipe din România din punct de vedere financiar), ai accepta?
Cu tot respectul cuvenit cluburilor menționate, am plecat din România la 16 ani cu gândul să-mi construiesc o carieră în străinătate. Sunt mândru că am fost primul jucător român din istoria clubului Arsenal și am de gând să continui în străinătate.

La ce echipă ți-ai dori să evoluezi într-un anumit punct al carierei? De ce?
Vreau să se știe că plecarea de la Arsenal nu o consider un pas înapoi, am plecat totuși de la juniori și am ajuns să joc la prima echipă a Perugiei. Asta în cel mai delicat moment al carierei unui jucător, mă refer la trecerea de la juniori la seniori. Drumul meu este abia la început, să nu credeți vreun moment că am renunțat vreodata la visul meu de a juca în prima echipă a unui club de talia lui Arsenal. Dacă nu cumva chiar acolo. Cariera în fotbal este una relativă, în șase luni de zile poți să ajungi si sus, dar si jos. Iar eu îmi doresc să ajung să joc la un club de top din Europa, oricum s-ar numi. E nevoie doar de răbdare pentru a parcurge corect fiecare etapă a carierei.

O ultimă întrebare. Ce ai alege între o promovare cu Perugia în Serie A sau un transfer la o echipă puternica?
Pentru acest an mi-aș dori să contribui la promovarea cu Perugia în Serie A. Asta mi-ar aduce automat oferte importante sau, dacă nu, măcar posibilitatea de a juca in Serie A.