EXCLUSIV Tamaș și-a găsit liniștea în Anglia: „Regret că nu am ajuns mai devreme aici!”** Fundașul lui WBA oferă propria definiție a profesionalismului

Fundașul de 29 de ani vrea să vadă cât mai mulți jucători români în Premier League, unde „se joacă fotbalul cel mai complet din lume”

Tamaș consideră că naționala nu are în acest moment un lider

Gabi, finalul de an reprezintă pentru unii momentul bilanțului. Cum a fost 2012 pentru tine?
Unul bun. Am avut nunta, apoi, la scurt timp, am devenit tată. Sunt un om fericit, cu o soție frumoasă și cu o fetiță frumoasă. Iar pe plan sportiv, am jucat mai multe meciuri decât în sezonul trecut, sunt în vederile selecționerului…

Chiar, cum te împaci cu noua postură, cea de tată?
(râde) Mă descurc destul de bine, să știi. Am fost pregătit pentru momentul ăsta, pentru că îmi doream foarte mult un copil. (în ziua interviului, fundașul de 29 de ani se pregătea să cumpere cadouri pentru primul Crăciun al fetiței sale în vârstă de opt luni)

Schimbând subiectul, se fac doi ani de când ești la West Brom, lucru care nu ți s-a mai întâmplat la nicio altă echipă…
Păi, n-am mai stat la nicio echipă doi ani. Aici, în Anglia, am găsit un alt fotbal, unul care mă liniștește. Nu mai am stresul pe care l-am avut la alte echipe… că nu jucam sau mai știu eu ce. M-am acomodat foarte repede și, sincer, îmi place la nebunie.

Ai fost în Rusia, în Turcia, în Spania, în Franța și nu pari genul de om care să aibă probleme de adaptare.
Nu, nu, nu, nu! Nu sunt! Dar niciun jucător nu poate să dea din primul an sută la sută din potențial. Și vedeam că nu mă acomodez și îmi doream să plec. Aici îmi place, chiar dacă, de exemplu, au fost etape la rând în care nu prindeam nici lotul. Dar nu mă afecta, nu știu să-ți explic. Continuam să-mi văd de treabă, mă pregăteam cât puteam de bine și îmi așteptam rândul.

Antrenament cu piscină și masaj

Apropo de asta, cum se împacă un fotbalist cu următoarea situație: joci împotriva lui Chelsea, echipa ta câștigă cu 3-1, ești unul dintre cei mai buni de pe teren și etapa viitoare ești rezervă?
(râde forțat) Eh, ăsta e fotbalul. Mai stau și alții pe bancă, nume grele. Beckham când a fost la Real Madrid n-a stat pe bancă? A stat și el! Aici, în Anglia, e altcumva… nu știu cum să-ți explic, dar îți mai dau un exemplu, chiar de la noi din echipă. Billy Jones, fundașul dreapta, a jucat titular și apoi nu a prins nici lotul!

Încercam să-mi imaginez cum ai fi reacționat dacă o situație asemănătoare s-ar fi petrecut la Dinamo.
Dacă stai puțin să te uiți la echipa noastră, aproape toți, dacă nu chiar toți, suntem jucători de echipă națională. Și cum eu îmi doresc să joc, așa își doresc și ceilalți colegi ai mei. Iar noi nu avem un lot numeros, nu ne comparăm cu Manchester United, City sau Chelsea care au 40 de jucători. Noi avem 24-25 de fotbaliști în lot și din cauza asta jucătorii sunt rotiți atât de des. Pentru că ritmul este unul solicitant și acum joacă unul trei etape, apoi intră altul.

Care sunt metodele de refacere în Anglia, având în vedere tocmai ritmul despre care spui?
(râde) Nu pot să ți le spun! Antrenamentul e meciul pentru noi. Uite, îți dau un exemplu: în Championship jucam și trei meciuri pe săptămână și nu ieșeam pe teren decât în ziua partidei. În rest, masaj și piscină. Ă‚sta era antrenamentul.

„Regret că nu am ajuns mai devreme în Anglia”

Îl ai la WBA pe Steve Clarke, un antrenor care se află la primul sezon ca principal, deși are 49 de ani. Se simte faptul că nu are o experiență prea mare?
El a fost secundul lui Jose Mourinho la Chelsea, a mai fost pe la Liverpool și nu s-a simțit niciodată că nu a mai avut un post de antrenor principal. Eu ziceam că omul a mai avut și alte experiențe de genul ăsta. El și-a făcut treaba, ne-a pus bine în teren și uite că au început să apară și rezultatele.

Spuneai mai devreme că în Anglia ești liniștit. Regreți că nu ai ajuns mai devreme să joci aici?
(hotărât) Da! Îmi pare foarte rău! Și îmi doresc să vină câți mai mulți români să joace în Anglia, să vadă ce înseamnă cel mai complet fotbal din lume. Pentru mine, crede-mă, asta înseamnă. Iar noi, ca fotbaliști, suntem respectați, ca și cum am fi zei!

Bun, în România fotbaliștii nu sunt respectați, asta știm. Dar în Franța sau Spania nu au parte de respect?
Poate că nu te simți la fel ca aici. Oamenii sunt mult mai deschiși. Și la club, și în afară. Eu am primit o căldură sufletească incredibilă, mă simțeam ca acasă, deși eram doar de câteva săptămâni aici. Și din motivul ăsta nu am vrut să plec.

E fotbalul din Anglia unul care să i se potrivească fotbalistului român? Pentru că jucătorii de la noi tind mai degrabă spre Italia sau Spania…
Eu spun că mai greu e până ajungi aici. Și, odată venit, cred că orice român poate face față. Pentru că eu știu valoarea fotbalistului din România. Dacă o să vină jucători români aici, o să vezi că o să se schimbe total! Cu fiecare dintre cei care au plecat afară s-a întâmplat asta: Ștefan Radu, Chivu, Mutu, Lobonț. Ei s-au schimbat, au renunțat la mentalitatea din România, și au jucat acolo unde s-au dus.

„Era greu ca Torje să reușească în Italia”

Bun, dar există și jucători care nu pot face lucrul acesta sau, cel puțin, nu imediat, cum e cazul lui Torje. Tu ce așteptări ai avut în momentul în care s-a transferat la Udinese?
Mi-am dorit din tot sufletul să reușească! Dar era și foarte dificil pentru el. Torje nu e al doilea vârf, așa cum era jucat în Italia, el se simte mai bine în bandă. Iar lucrul ăsta se vedea. Dar din lucrurile astea trebuie să învățăm.

Concret?
Uite, și eu joc fundaș dreapta. Crezi că mie îmi place să joc acolo? Nu! Dar îmi place să joc fotbal, nu contează unde. Bagă-mă în teren să joc! Așa trebuie să gândească toți. Poate mâine se accidentează un coleg și trebuie să joc mijocaș. Păi joc mijlocaș atunci! Trebuie să faci tot posibilul să joci bine, pentru că e munca ta până la urmă. Și mai e un lucru pe care ți l-am spus și mai devreme: niciun jucător nu poate să dea sută la sută din primul an! Intervin foarte multe lucruri, familia trebuie să fie alături de tine, trebuie să te acomodezi.

Ai avut vreun moment de ezitare atunci când ți-a fost prezentată oferta de la WBA?
Nici măcar o secundă! Și asta e valabil pentru toate ofertele pe care le-am avut. Nu conta țara. Și dacă aș mai avea o altă ofertă, m-aș duce și în alte țări. Am vrut să experimentez mereu. Nu sunt genul de jucător care să rămână la o singură echipă toată viața. N-aș putea. Trecea un an, alt contract, trecea un an, alt contract. Mereu mai mult, să demonstrez mai mult.

Că tot vorbeam la începutul interviului de bilanțuri, care ar fi lucrul pe care îl regreți dacă e să-ți analizezi cariera?
(stă puțin pe gânduri) Poate dacă eram mai profesionist. Probabil că ajungeam mai departe. Dar mai departe de Anglia nu am unde să ajung, așa că….

„Nu-mi spune că dau gol sâmbătă dacă dorm de la 10”

Despre tine s-a spus că ai calități foarte bune ca fotbalist, dar că…
(întrerupe reporterul) Bine, s-a mai spus și că «Tamaș e mort de beat» când mă duceam la un restaurant și stăteam până la 12 noaptea. Să știi un lucru: eu mi-am făcut viața așa cum am vrut. Dacă simțeam nevoia să mă ridic din pat și să mă duc la două dimineața la un restaurant, mă duceam. Să nu-mi spună mie cineva că dacă mă culc la ora 10 seara dau gol sâmbăta. Să nu-mi spună asta că nu le cred. Dacă ar fi așa, fii sigur că m-aș băga în pat la 10! Poate dacă aș fi fost mai profesionist…. dar, până la urmă, ce înseamnă să fi fost mai profesionist? Pentru că eu dau totul la antrenament, dau totul pe teren! În afara terenului, fiecare își vede de viața lui. Că suntem oameni, nu roboți.

Cât contează PR-ul pe care îl are un fotbalist, imaginea lui în viața publică?
Foarte, foarte mult! Poate face diferența într-un contract. Dacă ai un PR bun, poți ajunge departe. În ziua de azi, PR-ul și calitatea fotbalistică sunt cam pe picior de egalitate. Probabil că eu sunt și un om mai dificil, dar sunt deschis la vorbă și nu mă feresc să zic ce am pe suflet. Și nu pot să dau timpul înapoi. Iar dacă l-aș da, tot așa aș face!

Tu crezi în șansele naționalei de a se califica la Campionatul Mondial?
Da! Avem o echipă bună, cu mulți jucători tineri, așa cum am fost și noi cândva și am ajuns la Europene.

„Cu Ungaria va fi cel mai greu”

Crezi că diferența dintre noi și Olanda este cea care s-a văzut la meciul de pe Național Arena?
Nu, sub nicio formă! Probabil ne-am gândit că o să jucăm bine… nu o explicație, pentru că nu cred că eram prea entuziasmați după victoria cu Turcia.

Tu ești coleg cu Zoltan Gera, căpitanul naționalei Ungariei. Ați vorbit despre meciul din martie?
Eu spun că meciul ăsta este cel mai greu din preliminarii. Am vorbit și cu Zoli și ei sunt hotărâți să ne bată. O să vadă toată lumea cât de greu va fi! Și, în plus, există și rivalitatea asta cu Ungaria, lucru ce va spori presiunea. Trebuie să rămânem optimiști.

O ultimă întrebare: are sau nu are naționala un lider în acest moment?
Nu! Nu are! În schimb, are nevoie de unul.

Un antrenor trebuie să fie ca un frate mai mare. Pentru că, până la urmă, tu ca antrenor ești primul care e dat afară, nu noi, jucătorii. Noi avem contracte pe trei, patru, cinci ani și nu ne dă nimeni afară.
Gabriel Tamaș, fundaș WBA

În Anglia, azi joacă unii, săptămâna viitoare alții. Suntem deja obișnuiți cu rotația asta
Gabi Tamaș, fundaș WBA

Probabil că tinerețea este atuu-ul naționalei, lucru care ne va duce la calificare
Gabi Tamaș, fundaș WBA

De fiecare dată când numele meu apărea în vreun scandal, familia suferea cel mai mult. Ei puneau la suflet tot. Eu le-am lăsat să treacă, chiar dacă unele erau aberații foarte mari
Gabi Tamaș, fundaș WBA