Gigel Bucur, golgheter anti Steaua și Dinamo!** „Nu mi-am dorit niciodată să joc acolo”

Lui Gigel Bucur (31 de ani) îi plac lucrurile simple, așa cum este și el. Cele două titluri de golgeter al României sunt trecute în umbră de micuțul atacant al echipei Kuban Krasnodar, care mărturisește că marea realizare a carierei lui e că a avut continuitate pe unde a trecut. Că a jucat meci de meci și că lumea l-a apreciat. „Înainte de a spune adio fotbalului aș dori să particip cu naționala la Mondialul din Brazilia”, spune atacantul într-un interviu acordat ProSport în cantonamentul de la Oliva Nova (Spania).

Gigel, cum te simți după primele zile de cantonament?
E grea perioada asta, poate cea mai dificilă dintr-un sezon, dar sunt conștient că fără ea nu putem face față. Ce acumulăm aici trebuie să ne țină un campionat întreg, așa că mă gândesc doar să fiu sănătos să mă pot antrena.

Cum a fost anul trecut pentru tine, din punct de vedere profesional?
Clar, un an reușit! Kuban și-a atins obiectivul…

Chiar dacă nu era cel fixat…
Corect, inițial aveam țintă evitarea retrogradării și noi am reușit să ne clasăm pe un loc de play-off! Pentru Kuban Krasnodar e ceva ce nu s-a mai realizat niciodată. Dar sincer îți spun că eu n-am fost surprins de ceea ce s-a făcut aici. Bine, poate că sunt o fire mai optimistă, dar știam și ce grup puternic a format Dan Petrescu aici.

Ai dat și cel mai frumos gol al campionatului…
M-am bucurat, iți dai seama, dar nu ăsta era obiectivul meu. Știi, cel mai frumos sentiment din fotbal e atunci când marchezi. Toată lumea vrea să dea gol și asta începe încă din curtea școlii, unde toți copiii se îngrămădesc în fața porții! (zâmbește larg, parcă aducându-și aminte de copilărie)

„Bine că am scăpat de drumurile de 10 ore cu avionul”

Au trecut doi ani de când ai venit la Kuban, cum a fost primul contact cu Rusia?
Krasnodar e un oraș asemănător cu Bucureștiul, nu sunt mari diferențe. În schimb, deplasările pe care le-am făcut în primul an m-au șocat. Au fost drumuri și de câte 10-11 ore cu avionul! Diferențe de fus orar de 7-8 ore! Toate astea pentru un meci de campionat…

Cât ți-a luat să te acomodezi cu astfel de lucruri?
Nu am avut probleme mari, dar bine că n-am rămas decât un singur an în liga a doua, că acolo făceam deplasările astea. Știi, când ajungi într-un loc atât de diferit ca fus orar față de cel cu care ești obișnuit trebuie să te acomodezi cât mai repede, să poți să te odihnești, că a doua zi ești pe teren!

Cât de departe crezi că poate ajunge Kuban?
Acum, după ce am reușit să ne calificăm în play-off, ne dorim să prindem o cupă europeană. Dar suntem conștienți că vom întâlni adversari tari de tot, cu bugete de zeci de milioane. Noi suntem o echipă mică…

Da, poate că sunteți o echipă mică, dar aveți obiective îndrăznețe…
Dacă vom ajunge în Europa, va fi o surpriză pentru toată lumea. Dar să nu crezi că ne temem de celelalte echipe, că avem, cum ți-am mai zis, un grup puternic, un antrenor care urăște să piardă și putem face față oricărui adversar.

Amintiri cu „gașca nebună” de la Sportul

Tu ai mai lucrat cu Dan Petrescu și la Sportul Studențesc, te mai gândești din când în când și la perioada de atunci?
Gașca nebună! Cum să nu! A fost o perioadă foarte frumoasă pentru mine. Acolo nu aveam griji, nu aveam probleme. Singura noastră preocupare era să mergem la facultate (râde zgomotos). Uite că în carieră am avut parte numai de lucruri frumoase, că și la Timișoara ne-a mers bine, acum, la Kuban, iar e totul bine. Sper să o țin tot așa.

Cum e atmosfera de la meciurile din Rusia, fanii sunt la fel de pătimași precum cei ai Timișoarei, să zicem?
Uite, poate o să te mire, dar Kuban e echipa cu cea mai bună medie de spectatori din campionat. La fel cum era și la Poli!

Și la fel ca la Sportul…
Ha-ha! Da, da! La Sportul se umplea stadionul doar când veneau Steaua, Dinamo și Rapid. Și era plin cu suporterii lor. Dar nouă ne plăcea mult când jucam cu atâția oameni în tribune.

Dar cum e ca fotbalist să joci unele meciuri chiar și cu o sută, două sute de suporteri pe stadion?
Pentru noi, cei care am crescut în Regie, nu era ceva neobișnuit. Când eram juniori aveam 5 oameni la meciuri, iar când am ajuns la echipa mare erau 10 oameni! Ha-ha!

Paltoanele lui Șiman, doar legende

Ai mai rămas cu ceva paltoane sau costume date de Șiman?
Astea sunt mai mult legende, să știi! E adevărat că am primit paltoane, costume, telefoane, chiar parfumuri, dar erau cadouri. Noi nu jucam pe prime de meci, aveam doar prime de obiectiv și, din când în când, domnul Șiman ne mai făcea câte un cadou.

Și ce făceați, de exemplu, cu paltoanele? Le purtați?
Avea grijă să fie pe măsura fiecăruia și pe unele le mai și purtam. Repet, perioada de la Sportul a fost una foarte frumoasă pentru mine pe care n-o s-o uit niciodată!

Bucureștean fiind, nu te-ai gândit niciodată să joci la una dintre echipele mari din oraș?
De fapt, eu sunt născut la Cernica, lângă București. Dar cam tot aia e. Ca să-ți răspund la întrebare, sincer îți spun că nu! Și aș fi avut ocazia. Eu când a fost să plec de la Sportul am ales Timișoara. Am considerat că echipa mi s-ar potrivi mai bine și am avut dreptate. Pot să mă laud că în carieră am luat deciziile corecte mereu.

Spune-mi, te rog, cum îți petreci timpul din afara terenului?
Să nu te aștepți la ceva spectaculos! Am familia cu mine la Krasnodar și majoritatea timpului stau cu soția si cu copilul. Are doi ani și jumătate și e la vârsta ideală de joacă. Bine, după o oră în care mă joc cu el obosesc. În rest, mai ieșim la mall să mai vedem un film, mai citesc și o carte. Viața unui om obișnuit.

Care nu face niciodată excese?
Ca orice om, trebuie să mai faci și d-astea. Că și dacă ești așa, liniar, și super profesionist iar nu e bine! La mine excesele sunt mici, oricum…

Care ar fi pentru tine încununarea carierei?
Participarea la un Campionat Mondial, clar! Bine… la cel din Brazilia eu o să am 34 de ani, e mai greu. Dar asta ar fi cireașa de pe tort. Măcar să se califice România și vedem noi și după aia dacă prind și eu un loc.

„Nu mi se pare normal să ies în evidență prin altceva decât ceea ce fac pe teren. Eu așa cred și nimeni nu o să îmi schimbe părerea”, Gigel Bucur, atacant Kuban Krasnodar

„Acum am fost puțin reprofilat. Din vârf am trecut în banda stângă. M-am obișnuit și nu mă deranjează postul pe care joc acum”, Gigel Bucur, atacant Kuban Krasnodar

„Nu va fi ușor să ne calificăm la Campio-natul Mondial, dar când zici România, zici o echipă puternică, o țară cu un nume în fotbal”, Gigel Bucur, atacant Kuban Krasnodar

A dat golul campionatului!

Cotidianul Express a alcătuit un top al celor mai frumoase goluri marcate în anul 2011 în campionatului Rusiei, iar Gigel Bucur a ocupat primul loc în această ierarhie! Bucur a înscris un gol de senzație în victoria cu 2-0 a lui Kuban din meciul cu Rubin Kazan, disputat pe 26 iunie. În minutul 70 al partidei, atacantul român a preluat perfect pe piept la 16 metri, a ridicat mingea peste un adversar cu un gest tehnic de mare rafinament și și-a încheiat „numărul” artistic cu un șut-bombă sub bara transversală, cu care a închis tabela.

21 de selecții are Gigel Bucur la prima reprezentativă a României, pentru care a marcat patru goluri