Gol, goluri, golgheter – variațiuni pe aceeași temă. O temă des dezbătută în fotbalul românesc: lipsa atacanților de careu. Mihai Roman (24 de ani), atacantul olandezilor de la NEC Nijmegen, evoluează sub formă de împrumut în Israel, la Maccabi Petah Tikva, și aruncă de la depărtare un mesaj către cei care au ochi să vadă. Cele 17 goluri marcate pentru Pandurii Târgu Jiu în sezonul 2014/2015, când a fost al doilea golgheter al Ligii 1, l-au propulsat în Eredivisie și i-au pus eticheta de speranță a fotbalului din România. Doar accidentările au făcut să fie împrumutat. Între două antrenamente, fotbalistul originar din Craiova a acceptat dialogul cu ProSport și a vorbit despre situația sa actuală, despre nivelul fotbalului românesc și problemele fostei sale echipe din acest moment, a depănat amintiri de la Pandurii, dar și despre planurile sale de viitor. Începem interviul.
Hai să începem cu situația din prezent. Cum este viața în Israel, te-ai adaptat la Maccabi Petah Tikva? M-am adaptat. Am avut noroc că l-am găsit aici pe Romario Pires, cu care am jucat la Petrolul Ploiești. El vorbește românește… Bine, oricum nu aveam probleme cu engleza, dar m-am adaptat mai repede în cadrul echipei, în cadrul grupului. ( n.r. – Mihai Roman și Romario Pires au fost colegi, pentru o scurtă perioadă, la Petrolul Ploiești. Destinele celor doi s-au separat în momentul în care fiecare a plecat împrumut la un alt club, dar cei doi s-au reîntâlnit la Maccabi Petah Tikva. Cu Roman și Pires în echipă, formația antrenată de Kobi Refua a ajuns pe locul 3 în clasamentul primei ligi din Israel, cu 36 de puncte, la un punct locul 2, ocupat de Maccabi Tel Aviv, și la 7 lungimi de liderul Hapoel Beer Sheva, echipa românului Ovidiu Hoban).
Din ce știi, au de gând să activeze clauza de cumpărare definitivă sau te vei întoarce în Olanda, la NEC Nijmegen? Mai întâi trebuie să cadă cluburile la o înțelegere. Cred că cei de aici vor să mă cumpere, dar trebuie să găsească înțelegere. Nici cei din Olanda nu știu dacă vor să renunțe la mine. Au prima opțiune de cumpărare (n.r. – Maccabi Petah Tikva).
Ai vorbit cu Ovidiu Hoban înainte să iei decizia de a merge în Israel? El era de mai mult timp la Hapoel Beer Sheva. Nu am vorbit cu el. Am vorbit cu Viorel Nicoară, era aici la Petah Tikva înainte să ajung eu. Cu el vorbeam zilnic. El făcuse cantonamentul cu ei și îmi zicea despre lucrurile care sunt aici. M-a convins. Bineînțeles, decizia a fost în totalitate a mea, dar el mi-a spus numai lucruri bune despre această echipă.
Dar bănuiesc că la meciuri te-ai întâlnit cu el… Da, da. Am și vorbit cu el. Acum o etapă am jucat contra celor de la Beer Sheva, am făcut 1-1. L-am întrebat ce face, ce are și el de gând vis a vis de sezonul următor, pentru că și el își termină contractul în vara asta. Și cam atât. Au fost doar discuții amicale.
Înainte de împrumutul la Petah Tikva, au fost și alte echipe interesate de tine? Din Olanda, din prima divizie, din a doua. Eu nu știu despre… Știu doar că a fost un interes din partea lui Dinamo, dar… Clubul meu din Olanda a optat pentru împrumutul în Israel. Ei au și plătit bani pe împrumutul meu. Cei de la Dinamo voiau să mă ia împrumut, cu opțiune de cumpărare.
De ce crezi că n-ai reușit în Olanda? De ce crezi a fost nevoie să te împrumute cei din NEC? Motivul este foarte simplu. Când am ajuns în Olanda, după trei meciuri m-am accidentat. Am stat două luni. Am urmat un tratament care mi s-a dat de la club. Când am intrat cu echipa, după două luni, am început să resimt iar dureri, a mai trebuit să mai ies o lună. Și… În tot acest timp… Ei mă cumpăraseră ca să fiu numărul 1… Am pierdut 10-12 meciuri, cam așa. În tot acest timp, celălalt vârf a jucat meci de meci, a dat goluri, iar când mi-am revenit eu… Deși eu, când ajunsesem, jucasem în România 9 meciuri și ei aveau doar patru meciuri jucate. Nu eram la același nivel, ca fizic. Am pierdut foarte mult cu accidentarea asta. După ce mi-am revenit, am apucat să-mi prind și eu colegii din urmă, dar era deja prea târziu. Campionatul era pe sfârșit. Și accidentările fac parte din viața sportivă, dar, din punctul meu de vedere, aceasta este cauza principală pentru care n-am reușit să mă impun.
Ai apucat să-ți formezi o părere despre oraș, despre suporteri? Da. De fiecare dată când am intrat, suporterii m-au apreciat. De cele mai multe ori am intrat din postura de rezervă, am jucat numai două meciuri titular. Și nu legate. Practic, nici nu am avut o șansă ca să demonstrez. Pe lângă accidentările pe care le-am avut, nici n-am avut șansă, să mi se dea credit să joc 2-3 meciuri titluar legate. Ca să pot să mă impun. Suporterii m-au apreciat tot timpul. Și acum primesc mesaje de la ei, că au nevoie de un vârf ca mine, să mă întorc înapoi. Primesc sute de mesaje pe Instagram în care îmi cer să mă întorc înapoi la Nijmegen. După primul gol acolo, îmi cântau numele. Toți cei de acolo chiar cunosc fotbal și iubesc foarte mult acest femomen. Chiar vin, nu contează împotriva cărei echipe joci, ei vin la stadio. Se umple stadionul la ficare meci.
Știi că suporterii, „ultrașii”, lui Nijmegen sunt înfrățiți cu cei de la Steaua… Da, știam. Vara trecută au venit niște suporteri de la Steaua să facă niște poze cu mine, spunându-mi că sunt înfrățiți cu cei de la Nijmegen. Am făcut o poză cu respectivii suporteri în care era și un steag cu Steaua, cu stema Stelei.
Tu, personal, ți-ai dori să rămâi în Israel sau să te întorci în Olanda? Deocamdată, mai am de jucat cinci luni aici. Vreau să joc cât mai bine aici, să-mi fac treaba, să dau cât mai multe goluri și apoi vreau să iau o decizie. Deocamdată sunt fericit aici, că joc și nu mai am probleme de sănătate. Decizia o să o iau când o să-mi termin împrumutul aici.
Ai vorbit cu George Ogăraru cât ai fost în Olanda? Ne-am întâlnit la un meci. Așa, discuții în privat, nu prea am avut cu dânsul, dar ne-am întâlnit la un meci amical, când am jucat împotriva Stelei, în Olanda. A fost și dânsul la meci. În schimb, am apucat să stau de vorbă și să fiu mai aproape de Ovidiu Stângă, cu care am avut o legătură foarte apropiată încă de când jucam la echipa a doua, la Universitatea Craiova. Dânsul m-a promovat și la echipa a doua și la echipa mare a Craiovei. Cu Ștefan Nanu am apucat să discut, m-am întâlnit cu dumnealui de câteva ori. Am fost cu dânsul la un meci, la Vitesse, el a jucat acolo. Am urmărit un meci la Vitesse.
Să revenim un pic la perioada petrecută de tine în Liga 1. Mai ții legătura cu vreunul dintre colegii tăi de la Pandurii sau de la alte echipe la care ai jucat în România? Păi, cel mai mult vorbesc cu foștii mei colegi de la Universitatea. Cu Buleică, cu care am jucat la Craiova, Petrolul și Pandurii. Cu Răduț țin legătura.
Ai fost al doilea golgheter al Ligii 1 în momentul plecării de la Pandurii. Au fost discuții și cu echipe din România pentru un eventual transfer la momentul respectiv, înainte să pleci în Olanda? Știu că s-a vorbit de multe ori despre Steaua, dar nu știu ce… Dacă s-a înaintat o ofertă concretă sau nu, asta nu știu. Dar știu că discuții au fost mereu. Au fost discuții și cu FC Basel, ei chiar trimiseseră o ofertă de împrumut pe un an, cu opțiune de cumpărare definitivă. Dar clubului meu, Pandurii, nu i-a convenit oferta asta. Ei voiau să mă vândă, în acel moment, de tot, fără împrumut. Cei de la Basel voiau să mă împrumute un sezon și apoi să mă cumpere. Au fost mai multe oferte, dar n-au fost pe placul clubului. Cea de la NEC a venit în ultimul moment, am semnat chiar în ultima zi de transferuri, cu câteva ore înainte să se închidă perioada.
Care este cea mai frumoasă amintire din perioada Pandurii? De ce îți aduci aminte cu plăcere? De golurile marcate. Asta îmi aduc aminte. De colegi, de antrenorii cu care am lucrat… Cu domnul Grigoraș, apoi cu Edi Iordănescu. A fost o perioadă bună, bună pentru mine. Am înscris, în 40 de meciuri, 20 de goluri pentru Pandurii în Liga 1.
Cu care dintre cei doi antrenori te-ai înțeles cel mai bine? Ai dat ce mal mai bun randament. M-am înțeles bine cu amândoi. Oricum, sunt stiluri diferite. Cu domnul Grigoraș aveam mai multă încredere, mă lăsa să joc mai mult cum voiam eu. Îmi dădea mai multă libertate. Și cu Edi Iordănescu am avut… Chiar dacă nu-mi dădea libertatea asta, el era mereu mai perfecționist, voia să fac totul cum trebuie. Ca un vârf. Să câștig dueluri, să fiu combativ, iar asta m-a ajutat să-mi rezolv și minusurile pe care le aveam. M-am înțeles foarte bine cu amândoi. Am avut evoluții bune și cu domnul Grigoraș și cu domnul Iordănescu.
Am vorbit despre cea mai frumoasă amintire, dar aș vrea să te întreb și de una mai urâtă. Dacă ai una care ți-a rămas în minte. Păi… Nu am putut să joc în finala Cupei Ligii. Am fost suspendat, am luat un cartonaș galben în semifinala cu Dinamo și nu am putut să joc în finală. Asta cred că e cea mai urâtă amintire. Am și pierdut acea finală împotriva Stelei, cu 3-0.
Ai mai urmărit ce să întâmplă prin Liga 1, după ce ai plecat? Da. Chiar am ținut pasul cu Liga 1, ca să zic așa. Și din Olanda și din Israel. Sunt la curent cu tot ce se întâmplă.
Cum ți se pare fotbalul românesc? Schimbat? Da, schimbat în rău. Cred că a scăzut foarte mult calitativ și asta cred că și-a pus amprenta, în cea mai mare parte, pe partea economică. O grămadă de echipe au probleme cu banii, nu se plătesc salariile la zi. Asta nu face decât să aducă un minus fotbalului românesc.
Ai văzut că și fosta ta echipă, Pandurii, are probleme. Au plecat foarte mulți jucători, a plecat și domnul Grigoraș… Da, am văzut. Îmi pare foarte rău de situația în care au ajuns. Sper să se remedieze, să vină cineva… Acum sunt în insolvență, sper să iasă cu bine și să ajungă din nou pe linia de plutire. Am văzut acum că domnul Flavius Stoican este antrenor, sper să facă o echipă bună, competitivă din jucătorii care au venit. Din juniorii care erau. Să nu retrogradeze. Sper să-și revină și să apuce să joace pe noul stadion din Târgu Jiu.
Ar fi culmea să se construiască stadionul și să nu mai aibă ce echipă să joace acolo… Da, e păcat. O grămadă de echipe cu nume s-au desființat. Nu este deloc bine pentru fotbalul românesc.
Dacă s-ar pune problema unei reveniri în Liga 1 ai accepta? Nu știu. Deocamdată nu vreau să mă întorc în România. Fotbalul de aici, din Israel, în momentul de față este peste Liga 1.
Ai trecut pe la echipe de tradiție din Liga 1, Craiova, Petrolul, Universitatea Cluj… De ce crezi că ascensiunea ta a început tocmai la Pandurii? Pentru că atunci am avut continuitate. Am început să joc meci de meci, mi s-a dat încredere totală. Am putut să mă desfășor, să-mi fac jocul meu. La Craiova și la Petrolul eram un puști, ca să zic așa. Am și debutat repede în Liga 1. La 17 ani am jucat primul meci la Universitatea. Apoi, în perioada Petrolul… Aveam 19 ani. Petrolul era o echipă mică atunci, abia ce promovaseră din Liga 2 în Liga 1. Nu aveam un nume și nu aveam nici forța să ne batem cu echipele mari. Jucam mai mult să ne apărăm. Era foarte greu pentru mine să am ocazii, ca vârf. Trebuia să mă apăr și eu. Ă‚sta era stilul de atunci. La U Cluj n-am apucat să joc foarte mult, am avut o perioadă cu accidentări, tot așa. La Săgeata Năvodari am avut o perioadă bună, am apucat să joc. Perioada de la Săgeata Năvodari, cred eu, că m-a pregătit pentru perioada Pandurii. Am avut meciuri bune Săgeata. N-am reușit să dau foarte multe goluri, dar făceam meciuri bune. Îmi creeam ocazii meci de meci.
Ce obiective ai, pe plan profesional, pentru anul 2017? Să joc cât mai bine, să fiu sănătos. Să dau cât mai multe goluri. Apoi, în vară, să merg unde sunt dorit.
Cam asta a fost, Mihai. Mulțumesc mult! Cu plăcere.
8 goluri a înscris Mihai Roman pentru Maccabi Petah Tikva în acest sezon 17 goluri și 5 pase decisive a strâns atacantul de 24 de ani pentru Pandurii Tg. Jiu în sezonul 2014/2015, când a fost al doilea golgheter al Ligii 1 1 selecție are Roman în tricoul echipei naționale a României
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER