INTERVIU EXCLUSIV. Pena: „Când am auzit de ofertă, nu știam unde e Baku. Acum e bine, litrul de benzină e 60 de cenți, salariile ajung la 5-6 sute de mii de euro…”

Marius Pena, atacant care a câștigat titlul în România cu Oțelul Galați, joacă de un an în Azerbaidjan, la FC Baku. Echipa de pe locul 5 în prima ligă a azerilor, FC Baku se află în cantonament în sudul Spaniei, la Guadalmina, loc în care echipa ProSport s-a întâlnit cu Pena.

Am vrut să aflăm de la atacant felul în care s-a adaptat la viața de acolo și care este nivelul fotbalului din Azerbaidjan, un fotbal în care se investesc tot mai mulți bani.

Marius, spune-mi care a fost primul gând care ți-a trecut prin cap atunci când ai auzit că ai o ofertă de la FC Baku?
(râde) Unde e orașul ăsta? Unde e țara asta? M-a anunțat impresarul Traian Gherghișan că am ofertă din Azerbaidjan și l-am oprit din discurs ca să întreb unde e, în ce parte a lumii e țara asta? Mi-a spus că sunt condiții bune, că investesc bani mulți în fotbal și lucrul ăsta m-a atras.

Te-ai urcat în avion, probabil cu escală la Istanbul, și ai aterizat în Azerbaidjan. Care a fost prima impresie după drumul aeroport-hotel?
Da. Am aterizat la 4-5 dimineață, era liniște, trafic aproape deloc. Am văzut că e un oraș în construcție, clădiri foarte înalte, se îmbină armonios vechiul cu noul, mi-a plăcut. Dar după ce m-am trezit, tot în ziua aia, și am văzut ce e pe străzi, cum e traficul și cum se conduce… A fost ceva de nedescris. Oricum, prima impresie a fost peste ceea ce îmi imaginam.

„La Baku sunt condiții de pregătire cum nu are nimeni în România”

Cum ai găsit FC Baku din punct de vedere al organizării și al infrastructurii, comparativ cu Romania, cu Oțelul Galati?
Mă așteptam să fie sub ceea ce aveam noi, în România. Dar am găsit acolo o bază excelentă, cu patru terenuri cu iarbă naturală pentru antrenament, teren sintetic de dimensiuni mari, acoperit. Au un gazon excepțional, și-au adus oameni din Scoția special pentru a se ocupa de iarbă pentru că ei, azerii, nu prea se pricep.

Unde stai în Baku? Stai în cantonament sau ți-ai închiriat apartament?
Mi-am luat un apartament cu chirie. Am vrut să stau undeva între centru și baza de pregătire, că sa nu îmi fie greu cu drumul.

Cum te descurci în oraș? La cumpărături, la plata facturilor, la chestii în care trebuie să comunici cu localnicii?
Eu am fost prin Rusia mai multă vreme când aveam 17 ani și am prins ceva, iar acum îmi aduc aminte cuvinte și îmi e ușor. Engleză nu prea se vorbește, rar găsești oameni pe stradă cu care să te înțelegi în engleză.

„Patronul ne-a dat primă și la înfrângere. I-a plăcut lui cum am jucat…”

Care e situația financiară a clubului? Sunt salarii mari la echipă, vin banii la timp?
Au mai fost și la noi întârzieri, dar nimic de lungă durată. Problema patronului nostru e că nu are mereu cash. A investit, în ultima perioadă, peste 20 de milioane de euro la Atletico Madrid, a cumpărat și clubul Lens, așa că a fost mai greu cu banii cash. Dar tot ce s-a promis, s-a și plătit! La un meci am luat primă chiar și după ce am pierdut. I-a plăcut patronului cum am jucat și ne-a dat primă.

În Georgia, la Tbilisi, traficul este îngrozitor, nu se respectă nicio regulă. În Baku, la vecini, cum e?
E înfiorător! Ca să traversezi strada ca pieton trebuie să ridici mâna, altfel nu te lasă nici pe trecerea de pietoni. Sunt șosele cu două benzi pe sens, dar mașinile sunt așezate la coadă pe cinci rânduri, la milimetru una de cealaltă. N-au răbdare, n-au nici reguli!

Ce conduci? Cât costă combustibilul în Azerbaidjan?
Depinde, nu mi-am luat o mașină de la club, de cele mai multe ori închiriez. Benzina e 60-70 de euro cenți pe litru, cam jumătate din prețul pe care îl plăteam în România.

Cum e orașul? Unde mănânci și ce mănânci?
Am încercat mâncărurile lot tradiționale, dar nu mă pot adapta. Au mâncarea foarte condimentată, multe mirodenii și nu îmi place. Dar există restaurante internaționale, deci mă descurc cu pui, vită și pește.

„Sunt salarii și de 5-600.000 de dolari pe an. Le iau azerii de care n-a auzit nimeni”

Fotbalistic cum stați? Unde s-ar clasa FC Baku în Liga I din România?
Eu cred că ar fi în prima jumătate a clasamentului, undeva între locurile 5 și 10 în Liga I. Dar ei sunt în creștere, investesc foarte mulți bani și cred că în viitorul apropiat vor avea performanțe bune și în cupele europene. Noi trimitem jucători tineri în Spania, la Atletico Madrid, ei ne dau jucători împrumut, deși suntem în continuă dezvoltare.

Vin spaniolii în Azerbaidjan?
Păi vin pentru că sunt bani. Nivelul de salarizare e destul de dezechilibrat, nu aș putea face o medie. Sunt și salarii de o mie de dolari pe lună, sunt salarii și de 5-600.000 de dolari pe an. Multe dintre salariile astea mari le încasează chiar azerii, fotbaliști despre care n-a auzit nimeni, dar care sunt foarte apreciați la ei în țară.

Scarlatache vorbea despre prime uriașe de obiectiv la Hazar Lankaran. La voi a fost vorba despre ceva asemănător?
Da, dar totul se trage de la ambițiile între patroni. Fotbalul nu e foarte mediatizat, lumea nu vine la stadion, însă patronii se motivează încercând să se depășească unii pe alții cu prime, salarii sau transferuri importante.

Care e situația, din ce ai putut observa, la cluburile din jumătatea de jos a clasamentului? Cum stau cu condițiile?
E ok și acolo, chiar dacă nu au salariile cluburilor din Baku. Majoritatea au terenuri sintetice pentru că nu au oameni care să știe să se ocupe de gazon, sunt, am impresia, patru astfel de cluburi care joacă acasă pe sintetic.

Ție cum îți e la Baku? Din punct de vedere fotbalistic.
La început mi-a mers foarte bine, m-am acomodat repede și am fost golgheterul echipei când am ajuns, deși am jucat doar jumătate de an. Nu mă așteptam ca acum să-mi meargă atât de rău. Am avut și ceva probleme cu accidentările, a venit și un nou antrenor care nu mi-a dat explicații… Eu am vrut să plec de acum, din iarnă, însă președintele clubului mi-a spus să rămân până la vară, atunci când mi se va termina contractul.

foto: Alexandru Hojda