Mai iute ca moartea

În mai puțin de cinci luni, Chivu a trecut de la agonie la
extaz. Pe 6 ianuarie, el se zbătea între viață și moarte, după ce a
fost lovit la cap într-un meci de campionat cu Chievo. Sâmbătă,
căpitanul echipei naționale a câștigat Liga Campionilor. 6 ianuarie
2010. Chievo – Inter trebuia să fie un meci ca oricare altul pentru
Chivu. Însă o fază normală de joc a însemnat începutul coșmarului.
După un duel aerian cu Pellissier, jucătorul lui Inter cade
inconștient pe gazon. Gesturile coechipierilor vorbesc de la sine
despre gravitatea accidentării. Aproape toți își pun mâinile în cap
și se roagă pentru Cristi, care este transportat imediat la
spital.

Diagnosticul medicilor îngrozește pe toată lumea: fractură a
osului parietal și hematom la ochiul drept. Mai multe oase
minuscule, rezultate în urma impactului, îi pun lui Chivu viața în
pericol. Până și impenetrabilul Mourinho este mișcat de starea
românului: „Nu mă interesează când va reveni pe teren. Tot ce
contează acum este sănătatea lui”. Presa italiană avansează chiar
ipoteza că aici ar putea lua sfârșit cariera lui Chivu. Dar
căpitanul nu-și împlinise încă visul…

„Natalia și Adelina
s-ar fi descurcat fără mine?”
„În ambulanță m-am gândit la tot ce este mai rău. Îmi deschideau
capul, dar dacă ceva nu ar fi mers? Natalia și Adelina s-ar fi
descurcat fără mine?”, și-a amintit el la câteva zile după
operație. Din fericire, totul merge perfect și, după opt zile,
Chivu părăsește spitalul. Iar doctorul Broggi îl asigură că va mai
putea juca fotbal, dar că „este imposibil de determinat cu
exactitate timpul necesar recuperării totale”. Ambiția și puterea
de luptă ale lui Cristi uimesc însă pe toată lumea. Pe 24 martie,
Mourinho aruncă în luptă, în meciul cu Livorno, un jucător cu alură
de gladiator. E Chivu! Are capul protejat de o cască și intră timid
în duelurile unu la unu.
„N-am mai avut așa emoții de când am debutat la națională”, a
rezumat el reintrarea în circuit.

„Nu știam
dacă o să mai joc fotbal”
Coșmarul trecuse, iar peste numai două luni, pe 22 mai, Cristi era
față în față cu visul său, acela de a câștiga într-o zi Liga. Și
soarta s-a revanșat față de cel care la începutul anului a scăpat
ca prin minune de moarte. „Nu știam dacă o să mai joc vreodată
fotbal, iar acum am câștigat Liga Campionilor”, spune Chivu, care,
la finalul meciului, și-a aruncat casca în trofeu, ca semn al
descătușării.