Mutu, românul care nu mai este un străin

Românul care place nu a fost totdeauna așa. „Tripla“ de pe Marassi e ultimul fulger al celor doi ani de campion. Unu-doi-trei înseamnă visul oricărui atacant. Și ideea de a fi atât de indispensabil încât să nu te poți accidenta nici măcar la unghia de la degetul mic, așa cum se vede acum dependența Fiorentinei de starul ei, contrastează puternic cu evenimentele din vara trecută, când Adrian Mutu părea ca și plecat, dar cineva la Florența a ținut mult să-l oprească și acum toată lumea îi mulțumește că a reușit. Părea deja a fi ajuns la Gelsenkirchen, în Germania, la Schalke 04, când Fiorentina, sau mai precis cineva de la Fiorentina l-a convins să rămână. Bani și proiecte pentru a opri un nomad trecut pe la Milano, Verona, Parma, Londra, Torino, Florența. A fost peste tot. Golurile, 17 în campionat anul trecut, 11 până acum. Florența se bucură cu el. Florența, care l-a luat și l-a transformat într-un idol, unicul român pe care nimeni nu-l critică, nu îl ia la ochi. Mutu e prietenul rival, a fost luat de copil în Italia, crescut, abandonat, readus, regăsit și ridicat la rang de Fenomeno.
În vara trecută, pe durata Europenelor, Italia s-a găsit cu adevărat în fața sperietoarei Mutu, a pericolului de a fi fost umilită tocmai de el. Adică de cel care fusese salvat de noi, căruia i-am dat faimă, bani și viitor. Era o altă perioadă stranie între Italia și România, alte agresiuni, alte delicte, alte discuții. Mutu devenise imaginea a tot, de la dușmănia născută din ciocnirile cu taberele de rromi, cu ancheta și procesul morții sărmanei Giovanna Reggiani, cu rușinea românilor pentru lașul Mailat. Adrian nu a urmărit atunci, nu urmărește astfel de lucruri nici acum. În iunie trecut simțise doar răutatea mobilizatoare a lui Gheorghe Hagi, care spusese că Mutu este un imatur. Nu original, dar de așteptat. Adrian a avut totul, a riscat să distrugă totul, e foarte ușor să-l acuzi la orice fărâmă de greșeală. Alții, însă, l-au răsfățat, l-au cocoloșit. Fie italieni, fie români.  Ca Victor Pițurcă, selecționerul României: „Maturitatea, experiența și stabilitatea familială i-au permis să treacă de la stadiul de playboy la cel de lider”. Prandelli râde și el. „Tripla“ de pe Marassi este încă o îmbrățișare cu bunul Cesare. „Un tată, un frate, un prieten”, a spus Mutu despre Mister. Ca la Parma, o altă etapă fundamentală, după Milano și Verona. Problemele au apărut după, la Londra, la Chelsea. Mourinho cu el a fost invizibil, soția l-a lăsat, au urmat întâlnirile cu o actriță porno și cocaina.
L-a readus Juventus, l-a reabilitat și l-a pus la loc. Fiorentina l-a adus când Juve pleca spre Serie B. Părea un pas în urmă, dar au fost doi înainte. Mutu nu a încetat să joace și să marcheze. A rămas în litigiu cu Chelsea, care vrea bani mulți, deși l-a concediat, pentru că a fost suspendat pentru dopaj. Ca un bandit. Care bandit? Pe Mutu nu-l mai poate urmări nimeni. Nu mai este un străin, la Florența nu a fost niciodată. Acolo este pur și simplu un cetățean al Florenței.

Editorialul a apărut în numărul de ieri al cotidianului generalist Il Giornale din Milano. Ziarul, cu cinci ediții locale, are un tiraj de 190.000 de exemplare, audiența fiind de 654.000 de cititori. 

Articol scris de Beppe Di Corrado (Il Giornale)