Omul Chivu sau noul Mutu?** Ce spune de fapt incidentul de la Bari

În spatele privirii tulburi de fotbalist care lovește cu
premeditare și al lacrimilor nestăpânite ale tatălui care își
conștientizează gestul se ascunde omul. Jucătorul va plăti în etape
de suspendare, părintele are o viață înainte să își convingă
fiicele cât de bun poate fi, dar Cristi continuă să se
frământe.

Nu e vorba de a-i lua apărarea. E o încercare de a înțelege, de a
face un exercițiu de imaginație și de a te pune în locul celui pe
care, dacă îl judeci aspru, nu are nimeni de ce să te condamne,
pentru că obiectivul rece și crud al camerei de luat vederi a
înregistrat impasibil mișcare după mișcare, a focusat tresărirea, a
surprins gestul, dar nu a fost capabil să pătrundă trăirea. Ceva
s-a întâmplat în interiorul lui Cristi. Și nu de acum. Odată cu
deschiderea cutiei craniene pentru o operație înfricoșătoare, au
fost afectate circuite, sentimente, gesturi. A izbucnit pe
„Olimpico”, făcând semne repetate și obscene ca un copil care, după
ce s-a chinuit să păstreze aparențele, s-a dezlănțuit ca un apucat
la primul impuls. I-a răspuns contrariant spre stupefiant
antrenorului, ca un școlar care își pârăște colegii că nu învață:
„Să vină și ei în apărare!”, striga Cristi dându-se metaforic cu
fundul de pământ în fața băncii-catedră a lui Benitez. În fine, la
Bari a lovit ca un golănaș din spatele blocului. Urât, premeditat
și incalificabil. Asta este perspectiva din afară.

Exercițiu: M-am pus
în locul lui Cristi
Nu m-am apucat de fotbal în spatele unui bloc din Reșița, nu m-am
chinuit prin cantonamente, nu am alergat prin zăpadă la minus ț
grade, nu am intrat într-un vestiar dominat cu glas molcom de Leo
Doană, nu m-a antrenat Sdrobiș, nu mi-a murit tatăl antrenor,
prieten și sfătuitor și nu am mers imediat după la stadion, nu m-au
vrut Rapid, Dinamo și alte echipe, nu am ajuns la Craiova, nu am
fost căpitan la Ajax, nu am devenit idol la Roma, nu am refuzat
Real Madrid, nu am luat nimic, totul nu mai zic, cu Inter, nu am
murit și înviat într-un ianuarie 2010, nu am câștigat (și nici nu o
să câștig) nu știu câte milioane pe an. În fine, nu sunt, nu pot și
nici nu vreau să fiu Chivu. Cred însă că pentru a-l judeca trebuie
măcar să fac un exercițiu de a fi în pielea lui. E un scenariu, o
tentativă de reconstituire (am discutat cu oameni care au trăit
diverse sentimente pe un teren de fotbal Lupu, Ganea, Zenga), unii
mai apropiați de Inter și de Chivu și cam asta a ieșit.

„Ufff. E 0-0. Nu știu ce minut e, dar e cam groasă. Ar
trebui să marcăm. Avem lovitură liberă. Urc. Poate mai dau un
gol… Ha, m-am învățat așa. Mă simt cam obosit, dar un sprint în
plus. Ia să stau eu mai aproape de linia lui 16… Frate, frig rău
la Bari! Ia uite ce aburi scot. Ă‚sta ce pana mea vrea! Ia, stai
cumetre… Unde alergi tu?! Poc. Ups. Fug, mai bine. Nu am făcut
nimic (mâinile sunt duse a nevinovăție spre arbitru). Ce vreți, mă?
Ia vino încoace! (Julio Cesar mă ține) Și voi ce vă uitați?
(Privirea rămâne pironită într‑un punct fix). Am comis-o din nou!!!
Cristiiii, ce e cu tine?! Hai să mă concentrez. Mai este o jumătate
de oră. Ia uite, gol… Nici nu îmi vine să mă bucur… Pur și
simplu nu înțeleg. Să se termine odată meciul ăsta. Simt nevoia să
ajung la vestiare. De ce iar? Ce se întâmplă? De
ce?”

„Oboseală,presiune, stres…”. Chivu nu se înțelege

E o variantă. Nimeni nu știe dacă adevărată, dar posibilă.
Portretul psihologic e făcut de apropiați care, firesc, nu vor să
apară. Cristi și-a sunat prietenii de suflet de cum a ajuns în
vestiar și până a doua zi dimineața în zori. A conștientizat
gestul, l-a regretat, și-a cerut scuze. Nu a putut explica, așa cum
nu le-a putut explica nici pe celelalte de după operație.

„Nu a fost provocat! Nici la faza aceea și nici măcar
înainte pe parcursul meciului de Rossi sau de un alt adversar. Pur
și simplu a acționat la impuls. Îl cunosc pe Cristi bine. Nu îl
caracterizează astfel de gesturi, dar e partea de consecință a
traumei prin care a trecut”, spune un apropiat. Cristi a
avut noapte albă. În general, fotbaliștii au nopți albe după
meciuri. Revăd faze, își pun gheață pe vânătăi mai noi sau mai
vechi. Chivu a disecat cu încetinitorul. A fost la fel de obiectiv
ca și camera aia care l-a surprins, dar nu l-a radiografiat.
Concluzia lui? „Poate sunt prea obosit…Presiune, stres,
nervi”.

Patru etape de suspendare le va folosi ca patru etape de odihnă,
după care va trebui să revină. Să zâmbească enigmatic camerelor
care ni l-au developat așa cum nu își dorea vreodată să fie văzut.
Se va bucura cu casca aia în mână, va fi lovit, va cădea și se va
ridica. Lângă trofeele și medaliile din 2010 și-a mai așezat o
amintire. E imaterială… Ca multe altele. Și a naibii de
dureroasă. Noi din afară zicem că nu merita să și-o ofere. El știe
cel mai bine. Și cum o va gestiona, și cum va trece peste.
„Așa pățesc fotbaliștii la bătrânețe… Îi lasă
nervii”, spune hâtru Lupu. Sau Ganea. De fapt, amândoi.
Noi putem să îi oferim alibiuri lui Cristi. La apogeu Hagi,
Zidane… Dar nu are rost.

„Ha… Uite-l și pe Materazzi ăsta. Face pe împăciuitorul.
Bravo, Marco! Ai uitat când l-ai ars pe Zidane!”. I-o fi
trecut și asta prin cap atunci lui Chivu?

I-a dat mult patru etape. Te mai apucă pandaliile pe teren. Ca
fundaș e și mai greu. Nu pot să îmi explic. La viața mea am făcut
multe, dar asta, așa din senin parcă, nu. L-am alergat odată pe
Mutu până în vestiar, dar după meci. Mă înjurase
încontinuu…
Dănuț Lupu, fost internațional

Așa din senin să îl pocnesc pe unul nu mi s-a întâmplat… Cu
Mudura ăla a fost altceva. Cu scoțianul a fost în timpul
meciului… Ce să zic eu? Îți pierzi cumpătul pe teren… Nu
trebuia să facă asta, dar acum ce să-i facem? Pe mine m-a amuzat că
era Materazzi salvatore della patria
Ionel Ganea, fost fotbalist

Noi toți cei din fotbal uităm din păcate câteodată că suntem
priviți de milioane de microbiști. Uităm că suntem repere și că
suntem datori să avem un comportament ireproșabil. Dar uităm pentru
că suntem și noi oameni. Cu sentimente, griji și
probleme
Walter Zenga, antrenor și simbol al clubului Inter
Milano

Ce spun doctorii
„Pot fi
efectele operației de la cap”
Spitalul de Urgență Bagdasar Arseni, secția de neurochirurgie.
Doamna care răspunde ascultă cu răbdare cazul expus de ProSport.
Este doctor, dar se ferește să pună diagnostice sigure.
„Trebuie văzut întregul dosar. Sigur, după deschiderea
cutiei cranieni pot apărea efecte negative, stări ciudate, momente
de violență sau depresii. Pot fi urmări ale intervenției
neurochirurgicale, cum pot fi, de asemenea, probleme de competența
psihiatrului. Pot apărea frustrări de la o operație la mână,
darmite de la una la cap”, a spus doctorița, fără să-și
decline identitatea.

„Mă simt
un om de nimic”
Chivu a fost suspendat ieri patru etape de Comisia de Disciplină,
în ciuda faptului că imediat după meci și-a cerut scuze. „E
greu de explicat, mi-am pierdut luciditatea. Vreau să-i cer scuze
lui Marco Rossi, cu fărâma de demnitate care mi-a mai rămas. Mă
simt un om de nimic. Cer scuze tututor persoanelor care au urmărit
meciul și mai ales fetițelor mele, care într-o zi vor vedea aceste
imagini”, a spus fundașul român. Chivu va pierde partidele
cu Roma, Juventus, Fiorentina și Cagliari.