Fugit în Occident din cauza lui Ceaușescu, Csaba Laszlo, născut la Odorhei acum 44 de ani, a ajuns recent antrenor la Heart of Midlothian, club de tradiție fondat încă din 1874. Domnule Csaba Laszlo, vă deranjăm din România, de la ziarul ProSport… Da? Mă bucur că m-ați sunat, n-am mai vorbit de multă vreme cu cineva din țara natală, de aceea am și unele dificultăți de a mă exprima în românește. Am mai dat interviuri în România când am fost într-un cantonament cu Ferencvaros la Sovata.
Cum ați ajuns la Hearts? Rezultatele de la naționala Ugandei m-au recomandat. Am fost chiar supranumit „Miracle Man” în Africa, după ce echipa a ajuns de pe locul 167 pe 91 în clasamentul FIFA. Mi s-a propus să preiau chiar naționalele Africii de Sud și Camerunului, dar mi-am dorit să mă reîntorc în Europa, așa că am acceptat să vin la Hearts. La noi s-a zvonit că prietenia cu Lothar Matthäus v-a propulsat… (râde) Sincer, nici măcar n-am mai vorbit la telefon de vreo doi ani. Ce-i drept, am lucrat foarte bine la naționala Ungariei și am păstrat o relație bună. Confuzia s-a făcut poate și pentru că Lothar a fost ofertat de Hearts înainte de a merge în Israel.
Cum ați ajuns să colaborați? Eu am lucrat patru ani la echipa a doua de la Borussia Mönchengladbach, acolo unde el a jucat și este foarte respectat. I-a plăcut modul meu de lucru, așa că mi-a propus apoi colaborarea. Este un foarte bun profesionist, chiar dacă e cam dificil ca om.
Ce ambiții aveți cu Hearts? Vrem să construim o echipă competitivă, care să ajungă să se bată în câțiva ani cu marile cluburi de aici. Există marfă de calitate, cum se spune, dar nu avem deloc experiență. Sunteți la curent cu ce se întâmplă în fotbalul românesc? Sigur că da. M-am bucurat că anul acesta o echipă din Transilvania, CFR Cluj, a câștigat campionatul. Am auzit și de patronul acestei echipe, Paszkany. În ultimii cinci ani, fotbalul românesc a devenit cu adevărat profesionist, cluburile au început să aibă din nou rezultate în Europa, iar naționala s-a calificat la Euro.
Ce jucători români vă plac? Toată lumea vorbește despre Mutu și Chivu, dar mie mi-a plăcut foarte mult cum au jucat Lobonț și Raț la Euro. V-ar plăcea să vă întoarceți în România ca antrenor? De ce nu? Ar fi o experiență tentantă, iar în meseria noastră nimic nu este imposibil.
Să ne întoarcem puțin în trecut. Știu că ați plecat din România când aveați 21 de ani… Așa este, am plecat cu o viză de turist în Germania de Vest, la unchiul meu, și nu m-am mai întors. Tatăl meu, Albert, trăiește însă și acum în țară. Viața sub regimul lui Ceaușescu era foarte grea, țin și acum minte cum în copilărie ascultam în secret la radio meciurile lui Ferencvaros. În Germania, am jucat până la 27 de ani, când am fost nevoit să renunț la fotbal, din cauza unei accidentări.
Din țară ați simpatizat cu vreo grupare? Da, îmi plăcea ASA Târgu Mureș, echipa prietenului meu Bölöni. Îmi plăcea și naționala lui Mircea Lucescu. Chiar am avut onoarea să joc împotriva tricolorilor, cu Hagi și Cămătaru în echipă, prin 1984, când au făcut un turneu la Odorhei. Am mai jucat împotriva României și în Cipru.
Cine a fost mai mare, Hagi sau Dobrin? Pentru mine, cel mai bun fotbalist român din toate timpurile a fost Gică Popescu. Un lider adevărat, nu degeaba a ajuns căpitan la Barcelona. Hagi și Dobrin au fost însă și ei doi jucători geniali.
Nu l-am văzut încă la lucru pe Dumitru Copil. Nu știu dacă va rămâne, pentru că am la dispoziție 50 de jucători. Trebuie să facem puțină ordine! Csaba Laszlo
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER