Piticul din grădina succesului!** Povestea nefardată a unui transfer din sărăcie la Udinese… și mai departe
E povestea nefardată a unui copil care și-a dorit să ajungă sus prin puterile sale. Astăzi, Gabi Torje e cel mai în formă fotbalist român. Mâine, într-un mâine apropiat, își propune să joace la unul dintre cluburile mari ale lumii.
În aprilie 2006, Gică Hagi știa deja că are zilele numărate la Timișoara. Vorbea de un proiect „pe termen mediu și lung”, așa cum el însuși îl proclamase, însă șefii și publicul îi cereau rezultate imediat. Când căruța era deja șubredă, iar în tribune abia dacă mai veneau câteva pâlcuri de oameni, Gică a aruncat în teren, la un meci cu FC Argeș, un puști cât fanionul de la colț. Gabi Torje debuta în prima ligă la 16 ani, 5 luni și 6 zile. Cifră cu care se înscria în galeria precocității, alături de Balaci, Dobrin și chiar antrenorul său, care și el primise botezul elitei înainte de a împlini 17 ani.
Perla Banatului
În meciul următor, în deplasare cu Farul, Torje a dat gol. Primul său gol în fotbalul mare. Apoi, după o săptămână, Hagi a trebuit să plece de la Poli. Dar el, piticul de doar 1,67 metri, continua să crească. Era fragil, cutumă a copilăriei pline de lipsuri, dar avea calități ieșite din comun. Îl șlefuise în copilărie fostul idol al druckeriei bănățene, Miroslav Giuchici. Cel care în urmă cu două decenii încânta tribuna violet cu tehnica sa scotea de pe banda de producție a clubului privat Srbianca un nume mare de tot, cel mai important dat de fotbalul timișorean de la Contra încoace.
Omul cu roți de aur
De când Torje a făcut ochi în fotbal, de cariera și de viața sa a avut grijă Cristea Opria. Un tip cumva straniu, zice-se foarte bogat, un moldovean, ajuns ca mulți alții de-ai săi în Banat. Pretinde să i se spună Cristi, are mașini de colecție, umblă cu un merțan cu jantele suflate cu aur și păstrează enigma în privința averii sale, despre care mulți spun c-ar fi fabuloasă. Opria l-a vegheat de mic, l-a ajutat cu bani, i-a sprijinit familia nevoiașă și, când Gabi a făcut 18 ani, i-a mijlocit transferul la Dinamo. 2,5 milioane de euro pentru un adolescent, un soi de coproprietate cu Poli și o nouă umbră de mister asupra poveștii.
Steaua e numai una
La Dinamo, Torje a găsit terenul propice exploziei. O echipă care juca mult pe flancuri, indiferent că la timonă s-au aflat Țălnar, Rednic, Bonetti, Andone sau Ciobotariu. În flancul drept, întotdeauna, Gabi Torje, crescând mereu, intrând în vederile echipei naționale și făcându-i pe acționari să aștepte ziua când puștiul adus de la Timișoara se va vinde și va echilibra bugetul destul de plăpând al clubului.
Dar nu toate au fost tot timpul roz. Ca orice puști care dă de mic de bani și de glorie, Găbiță s-a furișat și în scandaluri. Când a împlinit 19 ani, și-a invitat prietenii Ropotan și Pulhac, plus câteva zâne de București, la el în apartament. Se știe deja, la un moment dat vinul amestecat în mintea lor a început să cânte un refren de periferie, „Steaua e numai una”, care pe la hanurile cu abur de grătar lipește bancnote de frunțile lăutarilor. A fost ironie? A fost dorință? Cert este că a fost scandal, înregistrarea a făcut turul televiziunilor, iar chefliii au intrat în gura șefilor, dar și în gura suporterilor.
Ce nu te omoară, te întărește
Torje a răspuns pe teren contestărilor. Mai bun de la meci la meci, a debutat în curând la echipa națională, iar în următorii ani a fost punctul de sprijin al lui Dinamo. Meciuri bune, dar, din păcate pentru el, niciun trofeu. La finala Cupei de anul trecut, când Dinamo a pierdut cu 2-1 în fața Stelei, cu greu a putut fi oprit din plâns. Plângea fiindcă-și dădea seama că a ratat ultima posibilitate de a cuceri un trofeu intern.
Udinese și mai departe
Inevitabilul s-a produs în vară. După ce a fost în vizorul mai multor cluburi străine, în august a semnat cu Udinese. Șase milioane de euro (patru pe loc, două dacă se vor îndeplini anumite condiții) și evoluții excelente în Il Calcio. Titular la o echipă care, fără să fie mare, se bate la locurile de sus. La butoanele transferului, tot Cristi Opria, omul cu roțile aurite.
11/3 selecții/goluri la echipa națională
8,5 milioane de euro au însumat transferurile sale de până acum
22 și 11, numerele norocoase
La Dinamo, timp de trei ani și jumătate, a evoluat cu numărul 22, simbolizând ziua de naștere. La echipa națională ia de obicei tricoul cu numărul 11, adică noiembrie, luna nașterii, a 11-a a anului. La Udinese poartă 25, numărul pe care l-a avut la debut, la Timișoara.