RAȚia de sentiment!** Răzvan Raț se apără după ce a fost pus la zid că și-a hulit țara: „Iubesc România, dar nu și toți românii”
Campania „De ce iubesc România” are ca protagonist un personaj care nu mai departe de acum două zile a spus: „Mi-e rușine cu ceea ce se scrie și se spune în țară”.
Fotbalul nu se simte cel mai bine în această perioadă, la fel cum fotbaliștii nu mai reprezintă repere pentru iubitorii sportului. Rolul de căpitan al naționalei a devenit unul ingrat, mai ales după ce Cristi Chivu s-a retras lăsând în urmă o mulțime de semne de întrebare. Răzvan Raț este liderul actualei generații și lansează o temă interesantă: „De ce lăsăm să se creeze distanță între noi, echipa națională și suporteri? De ce oamenii de fotbal critică în funcție de interese personale, în loc să analizeze constructiv? Și mai ales de ce presa în loc să fie un liant între noi și publicul nostru parcă vrea să ne învrăjbească?”.
Subiective sau nu, observațiile unuia dintre cei mai constanți fotbaliști români ai ultimilor ani dau de gândit. „Suntem, scuzați expresia, într-un rahat așa de mare, și în loc să tragem toți în aceeași direcție, ne faultăm unii pe alții pe la spate”.
„Când am luat Cupa UEFA, primul gând a fost să iau tricolorul pe umeri”
Continuă să vină la echipa națională, deși au existat voci care spuneau că se va retrage și el. Pare însă un pic detașat. S-a căsătorit la Donețk cu o ucraineancă, au și o fetiță, iar de curând s-au mutat într-o casă nouă, într-o zonă rezidențială a orașului. Încearcă să obtureze canalele de comunicare cu țara, având fixată ideea că sunt prea mulți care îi vor răul: „După fiecare meci pierdut al Șahtiorului a devenit un stereotip ca la noi să se spună: Raț e de vină, la fel cum atunci când vin în țară sunt urmărit de publicațiile de scandal, doar, doar fac vreo greșeală”.
E supărat, așadar. Vede în presă cauza pentru care străinii, în general, au tendința de a ne privi cu superioritate. I se pare că nu numai că nu se cosmetizează anumite nuanțe, ci că, din contră, se accentuează și se inventează defecte. Atunci când a auzit de campanie, a fost spontan: „De ce iubesc România?! Vorbiți cu un om care în primul moment după ce a câștigat un trofeu european s-a gândit să se ducă, să ia steagul tricolor și să și-l pună pe umeri. Lucrurile acestea nu pot fi explicate, vin de undeva din interior. Așa am fost crescut, așa simt. Iubesc țara în care m-am născut, dar asta nu înseamnă că nu pot fi dezamăgit de unii compatrioți. Nu se exclud, nu?”, încheie retoric Raț.