Reacție șocantă după ce Mircea Lucescu și-a anunțat retragerea din antrenorat: „Cam târziu, bunicule! E imposibil să păcălești timpul”

Mircea Lucescu a renunțat la colaborarea cu Dinamo Kiev și a anunțat că se retrage din antrenorat, iar reacția unui jurnalist din Ucraina este cel puțin deplasată.

Reacție șocantă după ce Mircea Lucescu și-a anunțat retragerea din antrenorat: „Cam târziu, bunicule!”

Un jurnalist din Ucraina a reacționat agresiv după ce Mircea Lucescu a demisionat de la Dinamo Kiev și a anunțat că renunță la antrenorat.

Fosta echipă a lui „Il Luce” nu traversează deloc o perioadă bună, iar în această etapă a pierdut în fața marii rivale Șahtior Donețk, 1-0, meci la al cărui final românul a făcut anunțul retragerii. Mesajele de felicitare pentru întreaga sa carieră au curs din toate părțile în timp record, însă nu toată lumea a văzut situația din acest unghi.

Un jurnalist din Ucraina și-a vărsat năduful după ce Mircea Lucescu s-a despărțit de Dinamo Kiev.

„La revedere, Lucescu! Antrenorul lui Dinamo a demisionat. Lucescu este un fenomen și va rămâne întotdeauna așa, a scris istorie.

Dar, este imposibil să păcălești timpul. Bunicul a plecat puțin cam târziu”, este comentariul jurnalistului Roman Bebekh, care peste graniță tratează atât fotbalul, cât și războiul declanșat de Rusia la începutul anului trecut.

Adio, dar rămân cu tine! Mircea Lucescu se retrage din antrenorat, dar nu și din fotbal

Mircea Lucescu și-a anunțat retragerea din antrenorat, dar acest lucru nu înseamnă că în viitor nu îl vom vedea în conducerea unui club de fotbal. Acesta nu exclude, însă, nici varianta de a mai sta pe banca tehnică.

„Nu suntem atât de siguri că sunt momente de final. Era un moment în care trebuia să iau o decizie, pentru că sunt trei ani de când sunt aici și am nimerit perioada pandemiei, perioada războiului, am văzut că mulți au plecat din țară, eu am rămas. Am încercat să construim o echipă nouă… Am rămas cu copii, cu o echipă tânără. Am făcut destul de multe lucruri pentru fotbalul ucrainean. Așa a fost viața, am fost aici.

A venit un moment în care trebuia să mă gândesc să las pe cineva mai tânăr care să poată într-o relație cu jucătorii tineri să facă lucruri mai apropiate de vârsta lor. Mi-era greu din punct de vedere sentimental. Cel mai greu îmi era acel moment de reculegere pe care îl păstram înainte de fiecare meci sau când dădea lovitura de start un handicapat ajuns așa din cauza războiului.

Am considerat că este momentul să mă retrag, să îmi asum răspunderea ultimelor rezultate. Am zis că pentru un antrenor, și mai ales la experiența mea, există un moment în care trebuie să se sacrifice pentru ca ceilalți să câștige din acest lucru. Au fost mai multe impresii care m-au influențat. Sigur, o stare emoțională și toate asta. Mă gândeam de mai mult timp. Am vorbit cu președintele și i-am spus că e bine să preia cineva mai tânăr.

Eu am spus de când am început să antrenez că în cariera asta de antrenor sfârșești întotdeauna prin a fi înfrânt. Numai la echipa națională nu am fost înfrânt, pentru că am plecat după acel 4-0. Am spus că e momentul potrivit să spun stop. Dacă sănătatea îmi va permite să continui, voi continua, pentru că fără fotbal nu e viață. La cum mă simt în antrenamente și cum conduc, cred că pot să continui. Decizia trebuia să o iau. Acum mă întorc acasă, am nepoți, strănepoți.

Când m-aș gândi în felul acesta, cred că viața mea ar lua sfârșit. Încerc totuși să mă gândesc că nu e sfârșitul. Toți oamenii ajunși la vârsta mea trebuie să gândească pozitiv, să se gândească că pot fi utili. Știți cum se spune cu bătrânul, dacă nu îl ai să îl cumperi. Dar eu nu mă simt bătrân. Le doresc tuturor să nu se simtă bătrâni și să facă orice să rămână în activitate. Deci încă nu mă îngropați.

Mai rămân două zile în Ucraina să pun lucrurile la punct aici. S-a supărat pe mine președintele că am luat această decizia fără să îl consult, dar asta este, dacă îl consultam mă convingea să rămân. Sunt mândru că nu am abandonat (n.r. în perioada dificilă dată de război).

I-am spus lui Răzvan cu o zi înainte sau două că vreau să renunț. Am început cu Șahtior și am vrut să termin cu Șahtior. Aș fi vrut să termin cu o victorie împotriva lor, dar nu s-a putut. M-am dus în cabina noastră, i-am îmbrățișat pe jucători. M-am dus în cabina lui Șahtior, a fost la fel un sentiment de recunoștință, mai ales că încă au jucători care au debutat cu mine. M-am dus și la ei, i-am îmbrățișat și pe ei. 15 ani în fotbalul ucrainean înseamnă foarte mult”, a spus Mircea Lucescu, la Digi Sport.