REPORTAJ PROSPORT: „Și noi vrem să fim Chivu!”

Cristi Chivu a făcut primii pași în fotbal la 8 ani, pe un teren
din Govândari, cartierul în care locuia. După două decenii de
muncă, reșițeanul a cucerit Europa cu Inter.
La două zile după izbânda de la Madrid, blocul de zece etaje în
care a copilărit fotbalistul nu te trimite cu gândul nici la
milioanele de euro din Ligă, nici la Il Scudetto. Ploaia face că
atmosfera să fie și mai sumbră, iar un singur copil stă în casa
scării și așteaptă să iasă soarele. Zice că nu s-a uitat la meci și
nici nu știa că în același bloc a locuit actualul fundaș al lui
Inter Milano!

Ne îndreptăm spre școala generală, unde a bătut mingea pentru
prima oară Chivu, aflată în același cartier, iar ploaia se mai
domolește. În curtea școlii s-a adunat o ceată de copii. Toți spun
că s-au uitat sâmbătă la meci. I-am întrebat dacă au ținut cu Inter
și toți au răspuns că da, mai puțin unul dintre ei. „Idolul meu
este Robben”, strigă micuțul și automat își ia o palmă peste ceafă.
„Vrem să ajungem și noi fotbaliști, cum e Chivu”, spun toți, dar
deocamdată nu au o minge de fotbal. Într-un târziu, apare alt puști
cu o minge de baschet – soluție de compromis. Sunt nevoiți să sară
gardul ca să încingă o partidă de baschet, printre bălți, lângă
terenul sintetic care există datorită donației făcute de
Chivu.

„Era mic, dar n-avea frică”
Îi facem o vizită lui Ion Copăcean, primul antrenor al lui Cristi.
„L-am descoperit în 1988, la o selecție a școlilor generale. Era
mic și slăbuț, dar foarte tehnic, și nu era deloc fricos. De aceea
a și jucat din start la grupa de vârstă a copiilor cu trei ani mai
mari decât el”, își amintește antrenorul de la Clubul Sportiv
Școlar. Ion Copăcean are 64 de ani și se confruntă cu probleme mari
de sănătate, dar încă antrenează. „M-am bucurat tare mult când am
văzut finala. Nu am mai vorbit cu Cristi de câțiva ani, dar m-a
făcut fericit sâmbătă. Măcar el să ne mai aducă bucurii, că
fotbalul din Reșița e la pământ”, spune primul
antrenor al lui Chivu.

Stadionul Gloria, o
ruină
Căpitanul naționalei a jucat în primii săi ani de juniorat la CSS
Reșița, iar meciurile de pe teren propriu ale acestei echipe aveau
loc pe stadionul Gloria. Arena e în paragină (foto mici): nu s-a
făcut aproape nimic la vestiare și în tribune de pe vremea în care
Chivu a părăsit Banatul montan pentru a juca fotbal la nivel înalt.
Gloria era echipa a doua a Reșiței, pe vremea în care CSM juca în
Divizia A. Acum, prima echipă a Carașului este Școlar, grupare care
joacă în eșalonul al treilea, pe fostul stadion al CSM-ului.

„El a jucat în permanență cu cei mai mari decât el, când
era junior. Chiar dacă era mic și slăbuț, s-a observat din prima că
va ajunge fotbalist mare”, Ion Copăcean, antrenor CSS
Reșița

„Mama lui l-a născut, tatăl l-a educat, iar eu, la
momentul potrivit, l-am aruncat în prima divizie… Apoi a cam
uitat de mine, din păcate, dar asta este… Ca fotbalist, numai
laudă, a făcut ceva extraordinar și merita această victorie după
tot ce pățise…”, Ioan Sdrobiș, fost antrenor al lui
Chivu la Reșița

32 de meciuri a jucat Cristi
Chivu pentru U Craiova, marcând trei goluri

„Dacă
juca în București, se pierdea”

Chivu a debutat în Divizia A în tricoul Reșiței și, după o perioadă
petrecută la Craiova, a plecat la Ajax. Antrenorul care l-a
descoperit, Ion Copăcean, crede că fotbalistului i-a fost de bun
augur faptul că nu a trecut pe la vreo echipă din Capitală. „Nu
știu dacă ajungea chiar așa mare fotbalist dacă ar fi jucat în
Capitală. În București se pierdea din cauza anturajului. El a fost
tot timpul un copil foarte cuminte. A contat și că tatăl lui l-a
îndrumat bine”, povestește Copăcean. Astăzi, la stadionul din Valea
Domanului, va fi dezvelită o statuie a lui Mircea Chivu.

„Nea
Mircea îl certa din orice”
Leo Doană a fost unul dintre colegii lui Chivu la CSM Reșița, în
perioada în care actualul căpitan al naționalei a debutat în prima
ligă. „Era singurul junior din lot, îmi aduc aminte că era modest
și foarte talentat, de aceea a și avut încredere nea Nelu (n.r. –
Sdrobiș) în el. A contat și faptul că nea Mircea, tatăl lui, era
secund. Nea Mircea îl certa din orice. Chiar dacă nu era vinovat,
îl certa, dar știa el ce face. L-a disciplinat și de aceea a ajuns
așa sus. Oricum, pe vremea aceea chiar nu se aștepta nimeni ca el
să ajungă să ia Cupa Campionilor”, a declarat Doană.

„Am promis că-i voi fi ca un
tată”
În vara anului 1998, la 17 ani, Cristi Chivu a semnat cu
Universitatea Craiova. Ilie Balaci, care preluase atunci
Universitatea, a câștigat lupta cu granzii Steaua, Dinamo și
Rapid.
„Eu am avut norocul că îl cunoșteam bine pe Mircea, tatăl lui,
Dumnezeu să-l ierte. Am fost colegi de cameră la Universitatea și
la echipa națională. O știam și pe mama lui, Mariana, și asta a
fost din nou de mare ajutor, pentru că aveam nevoie și de semnătura
ei pentru transfer, Cristi fiind minor. Din păcate, am lucrat
foarte puțin împreună, deși m-am angajat față de mama lui că îi voi
fi ca un tată. Sper că l-am ajutat totuși și eu puțin, nu neapărat
în carieră, pentru că în carieră s-a ajutat singur. A fost serios
și a știut ce vrea”, povestește Balaci, care recunoaște că nu a mai
păstrat legătura cu fostul său elev.