România va avea un nou fotbalist în Premier League, la doar 20 de ani. INTERVIU | Alex Dobre l-a uimit pe Eddie Howe la Bournemouth și e gata să debuteze: „Mă antrenez de două ori pe zi ca să fiu peste ei, nu la fel ca ei”

Alex Mihai Dobre (20 de ani) este pe cale să stabilească un record, acela de a deveni cel mai tânăr român care a evoluat vreodată în Premier League. Jucătorul care evoluează pe postul de extremă stângă l-a impresionat pe manager-ul Eddie Howe și a fost luat în lotul primei echipe a lui Bournemouth pentru sezonul următor.

Transferat de Bournemouth, în 2016, de la FC Viitorul Mihai Georgescu, Dobre s-a călit atât la echipa U21 a „Cireșelor”, cât și la seniori, în League One și League Two, la echipe precum Bury, Rochdale sau Yeovil Town. La fel ca înainte de sezonul trecut, Howe a decis să îl ia în cantonament pe Alex, însă, de această dată, nu va mai urma un împrumut în eșaloanele inferioare din Anglia. Românul a primit vestea cea mare: se va lupta alături de Ryan Fraser pentru un post de titular și va da piept cu fundași precum Virgil Van Dijk, Aymeric Laporte sau Jan Vertonghen.

Dobre, care va împlini 21 de ani la finalul lunii august, a evoluat în ambele partide amicale ale lui Bournemouth din această vară, ca titular, cu Wimbledon (3-2) și Girona (1-2), iar acum așteaptă startul campionatului, pe 8 august, când ar putea deveni cel mai tânăr român din istoria Premier League. La acest record concurează și Tudor Băluță, care s-a alăturat recent lotului celor de la Brighton & Hove Albion, fostul jucător de la Viitorul Constanța urmând să împlinească 21 de ani în martie 2020.

Vârsta la care au debutat cei 14 români din istoria Premier League, până în prezent:

• Vlad Chiricheș – 23 de ani, 11 luni și 6 zile (Tottenham)
• Adrian Mutu – 24 de ani, 7 luni și 15 zile (Chelsea)
• Viorel Moldovan – 25 de ani, 6 luni și 2 zile (Coventry)
• Florin Andone – 25 de ani, 6 luni și 23 de zile (Brighton & Hove Albion)
• Ilie Dumitrescu – 25 de ani, 7 luni și 14 zile (Tottenham)
• Florin Gardoș – 25 de ani, 10 luni și 15 zile (Southampton)
• Florin Răducioiu – 26 de ani, 5 luni și 7 zile (West Ham United)
• Dan Petrescu – 26 de ani, 7 luni și 29 de zile (Sheffield Wednesday)
• Gabriel Tamaș – 26 de ani, 9 luni și 5 zile (West Bromwich Albion)
• Costel Pantilimon – 26 de ani, 10 luni și o zi (Manchester City)
• Gheorghe Popescu – 26 de ani, 11 luni și 15 zile (Tottenham)
• Cosmin Contra – 28 de ani, 10 luni și 30 de zile (West Bromwich Albion)
• Ionel Ganea – 30 de ani și 5 luni (Wolverhampton)
• Răzvan Raț – 32 de ani, 3 luni și 20 de zile (West Ham United)

ProSport a stat de vorbă cu Alex Dobre, care ne-a povestit cum a primit vestea cea mare, sacrificiile prin care a fost nevoit să treacă pentru a se apropia de glorie, mentalitatea de la care nu se abate nicio clipă, dar și cum a fost să lipsească de la Campionatul European U21, după ce a jucat trei meciuri și a înscris un gol în campania de calificare.

Alex, cum e să te afli din nou în prima echipă a lui Bournemouth?
Un sentiment foarte frumos, am muncit foarte mult ca să fiu în prima echipă. Mă pregătesc foarte bine, tocmai de aceea am și jucat în cele două meciuri amicale de până acum. Am câștigat încredere, antrenorul e foarte mulțumit de mine. Am fost trimis de trei ori în împrumut, consideră că sunt ok și nu mai e nevoie să mă trimită acum.

Sunt șanse să ajungi la prima echipă în sezonul acesta?
Cu siguranță! Nu o să plec împrumut, deja am vorbit, mă ține în prima echipă și am cele mai mari șanse să debutez.

Cum o să fie în Premier League, cum te aștepți să fie?
Aștept de foarte mult timp, e visul meu, îmi doresc foarte mult. Sunt la un pas să joc și să îmi îndeplinesc acest vis.

Bănuiesc că te-au călit mult experiențele în League One, League Two. Ai trăit și retrogradarea cu Yeovil…
Da, mai ales experiența de la Yeovil, echipa fiind nu chiar foarte bună, fără jucătoari de mare valoare. E o ligă grea, în care nu prea se joacă fotbal, e mai mult de bătaie. Am fost trimis intenționat acolo să mă maturizez în jocul meu, să devin mult mai bărbat. Cu toate că aveam ofertă să merg împrumut în Championship, ei nu au fost de acord. Am avut oferte și din Belgia și din România, la primele cluburi, dar mi-au zis că nu sunt de acord. Antrenorul mi-a spus că vrea să merg acolo pentru a se putea baza pe mine din sezonul acesta. Și l-am ascultat…

Alex Dobre, într-un meci din League Two, jucând pentru Yeovil Town

Cum e la prima echipă?
Antrenamentele sunt foarte grele, este o intensitate foarte mare, dar e plăcut. Mă înțeleg foarte bine și cu colegii, și cu antrenorul. E un cadru foarte bun.

Joci pe același post cu Ryan Fraser, al doilea cel mai bun pasator din Premier League sezonul trecut. Cum vezi asta?
Da, cu el mai sunt acum pe post, că în rest nu prea mai sunt extreme. Nici stânga, nici dreapta, iar ăsta cred că e un semn bun, înseamnă că se bazează pe mine.

Cu Eddie Howe ai vorbit? Ce sfaturi ți-a dat?
Sfaturi mai mult tactice, pentru meci. A fost foarte mulțumit de meciurile cu Wimbledon și Girona. Doar anumite lucruri mai sunt de corectat, cum ar fi coborârea pe faza defensivă în sprint și chestii de poziționare în teren.

În schimb, ai ratat calificarea la Campionatul European de tineret. De ce crezi că s-a întâmplat asta?
Eram conștient că dacă fac mișcarea să merg în împrumut la cei de la Yeovil, era o șansă foarte mare să pierd convocarea.

Crezi că de vină a fost campionatul? E prea jos?
De vină cred că a fost mentalitatea noastră. Auzi liga a patra, liga a treia, deja te duci cu gândul în altă parte. Așa gândeam și eu, te zgârie puțin la ureche când auzi liga a patra. Dar uite cum sunt lucrurile. Nu riști, nu câștigi. Prima oară am fost și eu supărat, nu știam dacă o să joc sau nu. Ei mi-ai spus de la început că voi juca acolo. Aici, dacă îți spune ceva, așa e, poți merge pe încredere. Bineînțeles, trebuie să dai randament. Ești într-o permanentă competiție, meci de meci. Cine se antrenează mai bine, acela joacă. Mai urmează un Campionat European și cu siguranță mi-aș dori să vin din postura de jucător de Premier League.

Cu Mirel Rădoi sau cu colegii de la lot ai vorbit?
Cu Mirel Rădoi nu am purtat nicio discuție. Cu colegii am mai vorbit, i-am felicitat, dar eu am fost mai mult cu treaba mea aici. M-am bucurat pentru ei, este un lucru extraordinar. Acum avem și noi altă cotă. Când spui România, nu mai spui cu rușine, spui cu mândrie.

Crezi că a contat și acel incident din 2017, de la începutul campaniei, când ai fost trimis în tribună de Daniel Isăilă? Creză că te-au văzut ca pe un jucător problemă?
Nu cred. Și colegii de la lot știu că mă pregătesc foarte bine. Nu sunt golan, sunt foarte serios în tot ceea ce fac și sunt un adevărat profesionist pentru că așa îmi place. Așa sunt de dinainte să fiu aici. Am un program bine stabilit, am tabieturile mele. Nu îmi place să ies în cluburi sau lucruri de genul. Fac două antrenamente pe zi, sunt setat numai pe muncă. Foarte rar am timp de relaxare. Eu am și un preparator fizic pe care îl plătesc, investind astfel în mine. Mereu e loc de îmbunătățire.

Cum ai reușit să te adaptezi la fotbalul din Anglia? Ai plecat, totuși, din țară la 18 ani…
Da, fix când am împlinit 18 ani. La început a fost greu, se juca mult mai în forță, pe viteză, era un joc intens. Nu eram obișnuit, în România nu se juca la nivelul acela. Mi-a fost greu la început, dar având un centru la Academie, la U21, unde antrenorii m-au ajutat să mă adaptez foarte repede, mi-am intrat în mână ușor-ușor. La început e mai greu, după care devine mai ușor. Unii se adaptează, alții nu. Depinde și de coechipieri, unii sunt mai reci. Și viața e diferită de Spania, Italia, România. Dar, dacă vrei să faci ceva, să-ți îndeplinești visul, trebuie să te adaptezi.

Așa cum ai spus și tu, nu toți se adaptează. De ce crezi că foarte puțini români reușesc în Anglia? E și cazul lui Marco Dulca, care s-a întors în țară, și al lui Alex Pașcanu, care a făcut un Campionat European bun, dar care nu se știe dacă va mai rămâne la Leicester.
Pentru că e foarte greu să pătrunzi, sunt jucători de mare valoare și ești într-o permanentă competiție. Eu, uite, mă antrenez de două ori pe zi ca să fiu peste ei, nu la fel ca ei. Sezonul trecut, pentru că m-am antrenat de două ori pe zi, am fost și în perioada de pregătire peste ei. De fiecare dată, pe antrenamente solicitante, pe distanță, pe alergări, absolut tot. Ă‚sta a fost un lucru care i-a surprins foarte mult pe ei, ca un puști de la U21, și din România, să vină să alerge mai mult și să fie atât de ambițios, și cu minge, și fără minge. Au rămas foarte surprinși și de aceea am reușit să pătrund. M-am impus prin antrenamente, prin jocuri. Jucând la U21 și fiind în permanență sub ochii antrenorului, a rămas foarte uimit și foarte plăcut, mă înțeleg chiar foarte bine cu el. Mi-a spus să nu îmi fac probleme dacă voi munci la fel de mult pentru că o să joc.

De asta te întrebam, ești printre puținii rămași acolo, în Anglia…
E o luptă mentală. Cred că ăsta este unul dintre punctele importante. Dacă tu joci la U21, după te dă împrumut, tu poți să cazi mental:

Când ai plecat din România am văzut că ai avut tot felul de oferte, din multe campionate importante. De ce tocmai Anglia? Erai setat pe chestia asta sau așa a fost să fie?
Păi cine nu și-ar dori să joace în cel mai tare campionat? E un vis pentru mine. Mi-am ales ceea ce e mai greu pentru că asta îmi place. Unde e mai greu, acolo sunt și eu. Vreau să reușesc niște chestii pe care alții nu le-au putut realiza. Vreau să devin cel mai tânăr debutant român din Premier League și Bournemouth să fie doar o rampă de lansare pentru cele mai mari cluburi. Visul meu e să joc în Champions League și nu o să mă obresc doar la debut. Sunt foarte mult cazuri în care a fost doar debutul. Vreau să fiu în primul 11 și într-un an sau doi să ajung la un club de top.

Cine ți-a insuflat mentalitatea aceasta? Sau, pur și simplu, a plecat de la tine?
Familia, prietena, eu. Vorbesc cu mine, mă rog, fac exerciții mentale, psiholog, mental coach. Eu zic că dacă toți am gândi așa, am fi mult mai sus. Noi, românii, suntem foarte talentați, suntem mai buni decât englezii, doar că noi nu avem posibilitățile necesare. Uite cum a jucat România cu Anglia. Mi-a părut atât de bine că i-am bătut… Ei ne privesc într-un fel. Maddison, Gray, jucători de nu știu câte milioane. Noi suntem mult mai talentați, mai valoroși, dar nu avem condițiile necesare.

Nu te-au întrebat englezii de ce nu ești în lot?
Nu, nu-i interesează atât de mult U21. Am vorbit cu Solanke și Kelly și nu au fost mari discuții. Imediat, 30 de secunde – 1 minut am vorbit. Ei sunt focusați pe prima echipă sau naționala mare a Angliei.

Cum vezi generația U21 de acum? Pare că tot mai mulți din acea echipă au aceeași mentalitate de care vorbești și tu.
O generație foarte bună. Cu siguranță, dacă acum s-a ajuns să jucăm o semifinală, cu siguranță că toți vom ajunge la un moment dat la prima echipă a României. Dacă au mentalitate de învingători, uite unde poți să ajungi. Probabil că au căzut fizic în semifinală, pentru că altceva nu a avut ce să fie.

Visul tău?
Să joc pentru cele mai puternice echipe ale lumii în Champions League, o finală sau o semifinală.

Ai vreo echipă preferată în Anglia?
Chelsea mi-aș dori. Sau Manchester United.

Vezi că Chelsea are interdicție la transferuri…
Am văzut acum că l-au dat pe Hazard. Să vedem ce o fi săptămâna viitoare, poate cine știe… (râde)