S-a născut talent și a murit speranță!** Are 2 trofee la Steaua, 11 în străinătate și arată cu degetul spre Hagi: „M-a dărâmat, nici acum nu înțeleg de ce m-a dat afară”

A ajuns în curtea lui Anderlecht la 16 ani, dar, după 2002, cariera sa a luat-o în jos. Alin Stoica (32 de ani) dezminte categoric faptul că ar fi ales naționala Belgiei, în condițiile în care a primit cetățenia acestei țări în 2001, la trei ani după ce debutase pentru România. Totuși, marea durere din sufletul mijlocașului rămâne episodul din 2006, când a fost dat afară de Hagi de la Poli.

Unii români te pun la zid după ce ți-ai exprimat în presa belgiană regretul că nu ai ales să joci pentru naționala „dracilor roșii”…
E o aberație. Eu am vorbit cu cei din Belgia, dar singurul lucru pe care l-am spus este că mă simt mai respectat acolo decât în România. Cum să aleg eu pentru ce națională să joc, când am debutat la prima reprezentativă în 1998? Cetățenia belgiană am primit-o abia în 2001, așa că cei care vorbesc ar trebui să se intereseze despre trecutul meu.

Totuși, regreți că ai ales să îmbraci tricoul României?
Nu, pentru că sunt român! Singurul meu regret este acela că nu am apucat să mă impun în națională, deși în unele momente nu am înțeles de ce nu mi se acordă mai multă încredere. În perioada mea de vârf, între 2000 și 2001, am fost chemat la lot, dar nu jucam cât mi-aș fi dorit, deși eram titular la Anderlecht. Pentru România jucau în acea perioadă nume mari, precum Moldovan, Gh. Popescu, Ilie sau Filipescu, dar erau titulari și jucători de la FC Argeș… Nu le contest valoarea, dar totuși eu evoluam în acel moment la o echipă aflată în mare formă.

Mulți spun că te-ai născut talent și ai murit speranță…
Am ajuns în Belgia la 16 ani ca speranță, dar apoi am și confirmat. Păi, crezi că era ușor să joci titular într-o echipă care făcea legea în campionatul belgian și care avea rezultate bune și în Liga Campionilor? Greșeala mea a fost că m-am grăbit să semnez cu Brugge, fiindcă, în cazul în care mai așteptam, puteam pleca într-un campionat mai puternic. În 2002 eram la final de contract cu Anderlecht, iar unii „binevoitori” m-au indus în eroare, spunându-mi că, dacă nu semnez cu cineva până la 31 septembrie, voi sta pe tușă câteva luni. Apoi am realizat că asta nu s-ar fi întâmplat, din moment ce deveneam jucător liber…

„Hagi m-a dat afară de la Timișoara”

Ai avut ofertă de la Real Madrid în 2001?

Spaniolii s-au interesat de mine, dar nu au trimis nimic oficial. După sezonul 2000-2001, multe echipe mari m-au urmărit. Au fost oferte de la Inter, Valencia, La Coruña… Dar nu puteam fi și jucător și agent în același timp, ca să cântăresc eu cea mai bună ofertă. Ce a depins de mine am făcut.

Până la urmă ai ajuns să joci în Liga I…
Da, dar nu regret, fiindcă am venit cu inima deschisă. De aceea m-a durut foarte tare în 2006, când Hagi m-a dat afară de la Timișoara. Chiar jucam bine în acea perioadă și am fost dărâmat de ceea ce am pățit. Totuși, nu îi port pică lui Hagi, chiar dacă nu am înțeles niciodată decizia pe care a luat-o atunci…

Se poate spune totuși că plecarea ți-a prins bine, având în vedere că te-ai întors în Belgia?
Transferul la Gent m-a ajutat foarte mult, fiindcă acolo era antrenor Georges Leekens, actualul selecționer al Belgiei. Acest om m-a ajutat într-un moment delicat al carierei și pot spune că este antrenorul care mi-a marcat cel mai mult cariera, deși la Anderlecht am avut cele mai mari satisfacții.

În ultimii trei ani n-ai mai prea jucat. Ce s-a întâmplat exact?
Am avut și mult ghinion, după ce m-am transferat la Mounscron, acolo unde era antrenor Enzo Scifo. Am mers cu gândul să-l ajut, dar rezultatele echipei au fost nefavorabile. Apoi m-a adus Răzvan Lucescu la Brașov, dar după doar câteva luni a fost instalat selecționer și am preferat să plec, fiindcă venisem pentru el.

Cât de grave sunt problemele pe care le ai acum la spate?
Am o hernie pe care am încercat să o tratez, dar fără niciun rezultat, așa că, în această săptămână, mă voi opera, pentru a fi apt de joc în retur. Am semnat un contract cu Concordia Chiajna până în vară, fiindcă mi-au plăcut foarte mult condițiile de acolo, și cred că pot ajuta echipa să rămână în prima ligă.

Nu a mai jucat de 26 de luni!

Ultima prezență a lui Stoica într-un meci oficial s-a consumat pe 13 septembrie 2009, atunci când a evoluat 74 de minute pentru Vojvodina Novi Sad, într-un meci încheiat la egalitate, scor 1-1, în fața lui Smederevo, în prima ligă a Serbiei. „Perioada petrecută acolo nu a fost una foarte bună pentru mine, iar apoi am fost chinuit și de probleme medicale. M-am gândit chiar să mă retrag, dar am decis că nu pot renunța atât de ușor, fiindcă nu sunt atât de bătrân. Acum am și un model de urmat. Doar sunt coechipier cu Petre Marin, care a împlinit 38 de ani!”

Alin Stoica a debutat în Liga I, pentru Steaua, pe 20.04.1996, într-un meci jucat în deplasare la Inter Sibiu, scor 0-0