Marco Dulca (24 ani), fost international de tineret, este singurul român care poate câștiga un campionat, în străinătate, la finalul acestui sezon. Legitimat în Slovenia, la Celje, mijlocașul defensiv se gândește la echipa națională, chiar dacă nimeni de la FRF nu s-a interesat de soarta lui, de când a plecat din România.
Cum e în Slovenia, ridici trofeul deasupra capului?
Eu așa cred. Mai sunt patru etape și suntem cu nouă puncte avans față de Olimpia Ljubljana. În weekend avem meci direct, la noi acasă. Dacă batem suntem campioni, dacă nu, mai avem de așteptat. Eu cred însă că e imposibil să ne scape titlul.
Pentru tine cum e? Ai jucat, ai fost și rezervă…
E bine, am făcut un pas bun în carieră, după o perioadă cu puține reușite, la FCSB și Chindia. Am venit târziu, abia în toamnă și am debutat în noiembrie. Am fost și titular, am fost și rezervă, sunt acolo, sunt mulțumit de schimbarea făcută.
Cum ai ajuns în Slovenia, care nu e o destinație tocmai obișnuită pentru români?
Prin Markovic, fost jucător de la Gaz Metan Mediaș, care e agent de jucători. Nu e o destinație obișnuită, dar nu primești în fiecare zi o ofertă de la echipa de pe primul loc dintr-un campionat aflat la vest de România. Fotbalul sloven e însă bun, se joacă direct, rapid, arbitrii lasă jocul liber, pentru mine e bine. Olimpia Ljubjana, campioana anului trecut, a fost în grupele Conference League, naționala Sloveniei e calificată la EURO 2024. În România nu se știe prea mult despre campionatul de aici, dar din Slovenia se ajunge mult mai ușor în campionate precum cel din Croația, Austria, Italia. Poate fi o rampă de lansare și pentru mine.
Te gândești să pleci?
Acum nu, exclus. Mai am doi ani de contract, vreau să joc și mai mult, să devin om de bază, dar pe viitor de ce nu? Normal că mă gândesc mai departe, sunt tânăr, am timp. Deocamdată mă încântă idea de a juca în preliminariile Ligii Campionilor.
Ce fel de echipă este Celje?
Oraș micuț, de vreo 50.000 de locuitori. Echipă cu o istorie de peste 100 de ani, dar cu performanțe numai în ultimii douăzeci. Un fel de CFR Clu, stadion micuț, suporteri câteva mii.
Condiții?
Foarte bune. Nu lipsește nimic, organizare impecabilă. Patronii sunt din Rusia, conducerea la fel, se dau multe bonusuri. Au fost luni în care am luat bani de două ori mai mult față de cât luam la FCSB.
Apropo de FCSB, ai rămas cu regrete, după acea experiență mai puțin reușită? Ai jucat destul de puțin…
Absolut deloc. Am învățat ce am avut de învățat și chiar dacă nu am jucat prea mult a fost o experiență bună. Mi-aș fi dorit să joc mai mult dar nu a fost să fie. Am amintiri plăcute, am fost în Conference League, cu Anderlecht, West Ham, am avut ce învăța.
Chindia?
Am avut o echipă bună acolo, dar în condițiile care erau nu aveai cum să reziști. Ca un exemplu, nu poți, tu, ca argentinian, să vii în România și să iți iei bani cu cinci luni întârziere. Ce randament să mai ai, când stai și departe de casă și fără bani? Chindia s-a destrămat pentru că nu a avut stabilitate financiară.
N-ai mai vrut să stai în România sau nu ai avut unde?
Au fost oferte, discuții, dar mi-am droit mai mult să plec afară. Mereu m-am simțit mai bine în străinătate, poate și pentru că am fost la Swansea la junior. Am așteptat trei luni și am ales cea mai bună ofertă.
Din România, de la FRF, s-a interesat cineva de tine?
Nu, de când am plecat, nu. În sensul că nu m-a sunat nimeni. Dar nu e problemă, probabil că undeva acolo sunt și eu într-o bază de date. Sigur că mă gândesc și la națională, faptul că am fost la Jocurile Olimpice și la un Campionat European de tineret îmi dă speranțe pe viitor. Dacă sunt sănătos și voi evolua constant vor fi ochi și pentru mine.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER