SUPER-REPORTAJ DIN AFRICA DE SUD! Tibi bate țara-n Lung** și-n lat

Witbank e un fel de Petroșani sau Târgu-Jiu. Târgu-Jiu merge mai
bine. Se află cam la 140 de kilometri de Johannesburg, într-una din
cele mai renumite zone miniere din Africa de Sud, Mpumalanga. Aici
l-am găsit pe Tibi Lung.

Fostul portar al Stelei apare zâmbitor la poarta complexului
rezidențial Victorian Heights dintr-o suburbie a Witbankului,
eMalahli, cum îi spun localnicii. A primit deja casă și mașină de
la club. Ne aflăm într-una din zonele în care afrikaans se vorbește
la tot pasul și unde albii, rugby-ul și cricketul sunt la putere.
Cu toate astea, Tibi a venit să apere fotbalul și poarta celor de
la Black Aces. Un român la o echipă sud-africană. Asta da
curiozitate! „Nu sunt singurul european. Mai sunt doi greci și un
neamț. Plus antrenorul, care e tot grec. Practic, toată apărarea e
formată numai din albi. Restul sunt de culoare”, ne spune Tibi. E
zâmbitor, liniștit, gata de o nouă experiență.

„Ganea îmi spunea că mă mănâncă dacă nu
apăr!”

Cariera sa a cunoscut trasee întortocheate. La nici 20 de ani apăra
poarta Craiovei, purtând pe spate nu doar un simplu nume, ci și
renumele tatălui său. „Am fost titular în tot sezonul ăla (n.r. –
1997/1998) care a culminat cu „dubla” de poveste cu Rapid. În
campionat și în Cupă”, își amintește Lung. Vorbește detașat: „A
fost ceva necurat la meciul ăla, am simțit și eu de pe teren. Nu aș
putea spune ce. Eram prea mic. Mie nu îmi spunea nimeni nimic.
Intram și apăram. De frica lui Ganea o făceam. Stăteam cu el în
cameră și îmi spunea că, dacă nu apăr, mă mănâncă. Știam că nu
glumea”.
Tibi spune că, din zecile de mii despre care s-a vorbit că ar fi
venit din toate părțile, el nu s-a ales decât cu o mie: „Banii mei
de mare în vara aia”. Râde. „Hai să îți povestesc ceva ce nu am mai
povestit! Știi că a fost golul ăla clar de tot al lui Marinescu.
Exact ca al Angliei la Mondialul ăsta. Eu văzusem că a intrat
mingea în poartă, dar, de pe teren, m-am trezit cu ea în brațe. De
nervi, am vrut să îi ard una în plasă cât pot de tare, dar l-am
văzut pe asistent că stă cu steagul jos și se uită la ce fac eu,
așa că m-am abținut. Și bine am făcut!”

„La
Steaua – Dinamo parcă a fost Jabulani!”

Cariera sa a continuat cu transferul la Steaua, asta după ce ratase
în același an despre care am vorbit Cupa în finala cu Rapid: „Mi-a
dat Marinescu gol din penalty, dar am atins mingea aia”. A cucerit
cu Steaua o Supercupă: „2-1 cu Dinamo, am apărat meciul ăla”, dar
și un campionat. A avut parte însă și de o cumpănă în carieră,
3-2-ul din „Ștefan cel Mare” cu o minge scăpată în poartă. „De
acolo mi s-au tras multe. Conflictul cu suporterii plus o anatemă,
zic eu, nemeritată. Cine mai știe că în meciul ăla eu i-am apărat
un penalty lui Lupescu sau că am mai avut o grămadă de
intervenții?!”. Tibi vorbește calm și detașat despre ceea ce el
numește un gol ca oricare altul primit de un portar care greșește:
„Am apreciat greșit traiectoria mingii centrate de Florentin Petre.
Am ieșit în contratimp pe centrare și am scăpat-o în poartă”. A
trecut ceva timp și pare că nu mai vrea să dezgroape trecutul:
„Oricum, nici eu nu mi-am explicat, dar mingea aia a avut o
traiectorie tare tâmpită. Zici că era Jabulani din zilele noastre.
Ciudată mai e mingea asta, să știi!”.

„Mai bine
mă lăsam decât să mai stau în Ghencea”
Experiența Steaua s-a încheiat brusc, la cererea lui Tibi Lung. „Nu
am mai suportat să stau acolo. Nu mă simțeam în largul meu. M-am
dus personal la Gigi Becali. Îmi amintesc și acum întâlnirile cu
el. La prima mi-a vorbit frumos, ca un om normal. La cealaltă era
într-o criză. Țipa, mă înjura. Am rămas interzis. Am fost până la
urmă cu taică-meu la el, să mă lase să plec. Nu voia, dar i-am zis
că mai bine mă las decât să mai stau acolo”, rememorează Tibi.
Târgu Jiu, Caracal și apoi patru ani de Cipru au mai fost bornele
lui înainte de a veni tocmai în Africa de Sud.

CA ACASĂ‚! Tibi s-a adaptat rapid vieții din Africa de Sud, mai
ales că, în cartierul în care locuiește, albii sunt
majoritari
POLI­VALENT Tibi Lung se antrenează cu noua sa echipă pe un stadion
de rugby, dar placajele și grămezile sunt interzise cu
desăvârșire!

Cum a
ajuns în Africa

Firește, apar întrebările: „Cum și de ce tocmai aici?”. „Antrenorul
ăsta grec care e acum mă știe din Cipru. A întrebat de mine, și un
prieten comun sârb m-a sunat. La început am strâmbat din nas, dar
până la urmă am
zis: de ce nu?”.

Primul contact cu Africa de Sud l-a luat în
aprilie.

„M-au chemat pentru niște analize, teste, să mă cunoască și
managerul. Am aterizat dimineața. M-au dus în Johannesburg, unde
echipa juca în nu știu ce cupă sau turneu: «Dacă tot ești aici,
hai, intră puțin la joc, să te vadă și oficialii!». Am zis eu că am
zburat toată noaptea, că nu știu ce, nu a fost chip. Am apărat
bine. Noi am câștigat cu 1-0”. Mulțumit, Tibi aștepta să fie dus la
hotel să se odihnească. De unde! „Hai că e bine! Suntem în finală.
Jucăm cu Orlando Pirates”, l-a informat antrenorul. Două meciuri în
două zile e mult, se gândea Lung al nostru la partida care credea
el că e a doua zi, în cel mai rău caz. „Meciul e diseară”. „Am zis
că nu se poate. Au insistat. Meciul urma să se joace pe «Soccer
City», stadionul care va găzdui finala CM. Era un fel de ultimă
repetiție cu public pentru Mondiale. Știi ce mi-au făcut? M-au
băgat într-un bazin cu gheață și apoi masaj. Dar adevărul e că a
meritat senzația. Când am ieșit la încălzire, pe un stadion cu
80.000 de oameni și cu vuvuzelele alea, am uitat de tot. Prin
minutul 70 au început însă crampele. M-am cerut afară, m-am dus în
vestiar, am dat drumul la jacuzzi și am adormit instantaneu. Mi-au
adus ei medalia pentru victorie, că până la urmă îi băturăm și pe
ăia”. Ai dormit în vestiarul uneia dintre finalistele Mondialului
ăsta, Tibi, cum ar veni.

Joacă la
„așii negri” în alb-albastru

Tibi Lung a semnat tot atunci un contract pe zece luni, atât cât
durează sezonul aici, cu opțiune de prelungire pe încă unul, și de
la sfârșitul lui iunie a intrat în programul formației
sud-africane. „E bine. Sunt mulțumit. Nu știu dacă puteam lua banii
ăștia în țară. Plus că acolo nu știi când îi iei. Aici compania îi
virează pe card. Nu e sponsor, e compania de extracție”. Faci ce
faci și ajungi la mineri. Râde. „Eu m-am înțeles bine și cu domnul
Condescu, tata a fost pe la Motru. Oricum, s-a nimerit ca, deși
numele echipei mele e Așii Negri, în traducere, echipamentul e
alb-albastru!”. Noua lui echipă va disputa meciurile de pe teren
propriu pe cel mai mare stadion din Africa de Sud, „Soccer City”,
cel pe care se va disputa și finala CM. De antrenat se antrenează
pe stadionul „Pumas” din oraș, același cu cel al echipei de rugby.
În câteva săptămâni trebuie să îi vină și familia: „Deocamdată,
soția și fata cea mare. Pe cea mică, de doi ani și jumătate, o mai
lăsăm în țară”. Tibi nu percepe ceea ce i se întâmplă ca pe ceva
exotic: „Acumulez experiență. Fotbalistică, culturală, din punctul
de vedere al civilizației”. De Cupa Mondială nu prea are timp din
cauza antrenamentelor: „Am văzut mai toate meciurile, chiar dacă
multe în reluare. Facem și câte trei antrenamente pe zi. Sper ca
măcar la finală să ne lase să ne uităm. Am promisiuni de la niște
coechipieri că fac rost de bilete!”

Crede în
fratele său: „Silviu va ajunge un mare portar
„

Tibi ține legătura mai mult prin telefon cu tatăl și cu fratele
său, Silviu (foto). „Acum sunt amândoi împreună la Craiova. Ne
vedem de Sărbători cu toții. Oricum, Silviu va ajunge portar mare”,
spune, cu mândrie, Tibi despre fratele său mai mic cu zece ani. „E
foarte bun. Și la sprint e cel mai bun. Incredibil pentru un
portar. O să ajungă afară, veți vedea! Are aceleași calități ca ale
lui Lobonț”. Tibi are și o explicație pentru viitorul strălucit pe
care îl va avea fratele său: „Se vede că s-a pregătit de mic în
cele mai bune condiții. A fost cu tata în Japonia și a pus baza cum
trebuie acolo”.
Lung este o familie cu tradiție în Craiova: „Așa s-a nimerit. Nu am
vrut să fiu portar, pentru că a fost tata. Oricum, el a fost uriaș.
Îmi amintesc meciurile mari ale Universității. Chiar dacă eram un
pici, mergeam la stadion cu golanii din cartier care vindeau
bilete. Eram protejatul lor!”.

Chivu
i-a fost cavaler de onoare

Multă vreme titular în naționala de tineret, Tibi Lung a fost coleg
de generație cu mulți dintre fotbaliștii care joacă azi în
naționala mare. Dintre toți, cel mai bine s-a înțeles cu actualul
căpitan al naționalei, Cristi Chivu: „Eram nedespărțiți la Craiova.
Mereu venea pe la mine. Mâncam împreună acasă, mergeam în oraș. De
altfel mi-a fost și cavaler de onoare la nuntă (n.r. – foto,
medalion)”. În timp, distanța i-a mai separat: „Nu am mai vorbit de
mult. În ultimii ani, doar o dată, dar sunt convins că nu s-a
schimbat. Nu e genul”. Dintre foștii coechipieri, Tibi mai ține
legătura cu Claudiu Răducanu: „Îmi pare tare rău pentru el, pentru
ce a pățit. Am stat mult timp cu el în cameră la Steaua. Știu toate
legendele despre el, dar nu pot decât să spun că are un suflet
uriaș. E un copil mare și nu merita să i se ia toți banii pe care
i-a muncit”, a mai spus Tibi, referindu-se la scandalul de la
divorțul lui Claudiu de fosta soție.