Alături de Țălnar (56 de ani), la Oman Club, formație din liga a doua, este și Mircea Oaidă, fostul preparator fizic de la Dinamo
Cum este această experiență pentru dumneavoastră? Am văzut și eu ce înseamnă să lucrezi în străinătate. Acum știu care e diferența între a antrena în România și în altă parte.
Și care e diferența? Acolo ești lăsat în pace, lumea îți apreciază munca și nu e este vorba de o țară extrem de avansată în fotbal. L-am văzut pe președinte de două ori, am lucrat mereu cu directorul sportiv.
Care este nivelul ligii secunde în Oman? Ei acum încearcă să treacă la profesioniști, sunt semi amatori. Jucătorii sunt destul de talentați, au calități fizice, dar sunt dezorientați din punct de vedere tactic. Mi-a fost destul greu, mai ales în prima fază, dar au fost receptivi.
În țările arabe șeicii care dețin echipele sunt destul de greu de mulțumit. Ați avut probleme din acest punct de vedere? Nu, după fiecare victorie, a doua zi venea cu prima, erau foarte corecți, nu te întrebau de ce faci două ore de antrenament, de ce îi omori, de ce a intrat ăla sau l-ai scos pe celălalt. Din acest punct de vedere, «șeicii» din fotbalul românesc sunt mult mai pretențioși.
Să înțeleg că nu ați avut mari probleme de adaptare? Nu chiar. A fost și Mircea cu mine (n.r. – preparatorul fizic Mircea Oaidă) și m-a ajutat enorm. A doua zi după ce am aterizat am zis că mă întorc. Erau 50 de grade, iar cel care ne-a dus acolo ne-a luat la o plimbare prin deșert. Din cauza căldurii am slăbit 18 kg. Am prins sărbătoarea care marchează sfârșitul Ramadamului, un fel de Crăciun la noi. La ei în loc de porc se taie cămila. Am mâncat carne de cămilă și pot să spun că e mult mai bună decât cea de porc.
Cum văd oamenii fotbalul în Oman? Vine lumea la stadion? Oman Club este cea mai veche echipă din Oman, echipa Poliției, foarte iubită. Practic, am plecat de la Dinamo și am ajuns tot la Dinamo (râde).
Apropo de Dinamo. Cum comentați parcursul echipei în acest campionat? Când am plecat am văzut ce se preconizează, din păcate suferim toți cei care iubim Dinamo. De vreo șase ani se tot spune că facem New Dinamo, însă nu se mișcă nimic. Sper ca cei care investesc să forțeze puțin lucrurile, să fie aduși jucători de valoare. Acum să fim serioși, fără transferuri bune nu se poate face performanță. În acest moment nu se vede niciun fel de progres, din contră, e un regres.
Credeți totuși că în viitor va exista și un progres? Nu sunt omul să vorbesc de rău Dinamo. Aici m-am format ca jucător, ca antrenor, iubesc culorile și această echipă va rămâne mereu în sufletul meu. Am 30 de ani în „Ștefan cel Mare”, dar ca orice dinamovist, atunci când o văd pe Steaua că defilează, am o durere în suflet.
3 este poziția pe care o ocupă Oman Club în clasamentul eșalonului secund din Oman, loc promovabil
Bucurie pentru un fan paralizat
Dinamo și-a ajutat unul dintre cei mai devotați suporteri să simtă din nou bucuria de a trăi. Dănciulescu a adus o rază de soare în viața tulbure a lui Constantin Marian (29 de ani), prin vizita pe care i-a făcut-o la spital, unde tânărul a și fost părăsit de cei apropiați. Fanul „câinilor” și-a fracturat coloana vertebrală în urma unei nefericite sărituri în apă, pe când mergea la scăldat, în 2010. Soția l-a părăsit, iar părinții lui au decedat. „Din păcate, oamenii buni au parte de lucruri rele în viață. Vom fi mereu alături de el. Îl vom sprijini și financiar, și medical”, a spus Dănciulescu.
CONCURS! Testează-ți abilitățile pe pârtie și pleci în vacanță pe schiuri la ISCHGL!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER