Teatrul Steaua

Ogăraru e profund deza­măgit de situația de la Steaua și spune
că patronul trebuie să înțeleagă că e nevoie de liniște la o echipă
care vrea performanță.

Salut, George. După Ajax, toată lumea a crezut că te vei
întoarce la Steaua. De ce nu ai mai ajuns în
Ghencea?
Eu am vrut, pentru că n-am cum să uit ce datorez Stelei. Am avut
oferte și de la alte echipe din țară, dar n-aș fi putut juca în
altă parte. Din păcate însă, nu am putut ajunge la o înțelegere cu
oficialii steliști. Ei, probabil, credeau că-mi fac o favoare
transferându‑mă, și așa a picat totul.

Ce zici de cum a început Steaua campionatul?
M-au bucurat primele două rezultate. Să revii în două rânduri de la
0-1, cu o echipă construită în câteva luni, nu e deloc ușor. Eu am
spus întotdeauna că, atunci când suporterii sunt alături de echipă,
Steaua nu poate merge prost. Din păcate, iată că mai mult de două
etape n-a rezistat nici Pițurcă. În momentul în care patronul o să
înțeleagă că nu el e actorul principal al Stelei, ci jucătorii,
antrenorul, suporterii, și abia apoi el, o să fie bine. Eu sper să
priceapă la un moment dat asta.

Crezi că suporterii vor trece peste ultima ieșire a
finanțatorului Stelei?
Nu cred. Eu zic că va fi picătura care va umple paharul. Cu
suporterii nu poți câștiga niciun meci, pentru că ei reprezint 50%
dintr-un club.

Oficial,
îi merge foarte bine

Felicitări pentru golul cu Zürich. N-ai mai înscris din
2005, de când jucai în tricoul Stelei. Cum a fost?
Mulțumesc. A fost ușor, sunt obișnuit să mă aflu în fața porții
adverse (râde). Serios vorbind, am avut trei ocazii de gol. Un șut
mi-a fost respins de pe linia porții, altul s-a dus pe lângă
poartă, iar la ultima șansă am reușit să dau și gol. Din păcate,
n-a fost îndeajuns.

Am văzut că ați primit gol pe final cu Zürich, ca și în
partida cu Basel. De ce se întâmplă asta?
Pentru că suntem cam dezordonați pe final de meciuri. Cu Basel am
pierdut în minutul 93 (n.r. – scor 1-2), iar cu Zürich am luat gol
în minutul 88, când rămăseserăm în zece oameni. Ar fi trebuit să
avem trei puncte în plus, dar asta e.

Se poate spune că deja te-ai acomodat la Sion, judecând
după prestațiile tale?
Da, în mare măsură. Dar nici nu era greu. Mi-a plăcut proiectul
conducerii, unul care are drept obiectiv clasarea pe primele două
locuri în următoarele două sezoane. Apoi, zona este foarte
frumoasă, stadionul are aproximativ 15.000 de locuri, se umple la
fiecare partidă, atmosferă caldă. Resimt din nou plăcerea de a
juca, după perioada Ajax.

Ai împlinit deja 30 de ani. Te mai gândești la echipa
națională?
Mă voi gândi și la 31, și la 32, și la 33 (râde). Ă‚sta e visul meu
de când eram copil, și atâta vreme cât o să simt că pot juca la un
nivel înalt, o să aștept cu nerăbdare ziua în care se trimit
telegramele.

Este diferență mare între Ajax și Sion, ceea ce mi se pare
normal. La nivel de organizare, Sion este cam la nivelul echipelor
bune din România
George Ogăraru, fundaș FC Sion

Paradisul
tras la xerox

Un alt argument puternic pe care cei de la Sion l-au avut atunci
când au negociat contractul de joc cu George Ogăraru a fost și cel
al casei. Fotbalistul a primit de la club un imobil aflat pe malul
lacului Geneva, acolo unde s-a mutat cu soția sa, Andreea, și cu
cei doi copii, Maria și Eric.

Chiar fundașul recunoaște că zona splendidă în care trăiește a
atârnat mult în balanță. „Avem un apartament cu vedere spre lacul
Geneva, dacă te uiți pe o fereastră. Dacă te uiți pe alta, vezi
Alpii. Ce să îți dorești mai mult, în afară de sănătate? Sigur, a
contat și faptul că m-au făcut să simt că vor să mă transfere cu
adevărat”, spune George. Românul este preocupat și de educația
copiilor săi, care merg la o școală internațională, totul fiind
plătit de club. „Sion s-a oferit să-mi plătească și cursurile
copiilor, și nu sunt deloc ieftine în Elveția, crede-mă. Am ales o
țară liniștită și pentru că Andreea urmează să nască o fetiță peste
două-trei săptămâni. Noi sperăm să ne mutăm definitiv aici, mai
ales că Eric va începe școala”, se destăinuie Ogăraru.

Când i-am cumpărat bicicleta lui Eric, a trebuit să-i iau și
rovignetă. Iar la restaurant am plătit taxă de tirbușon, ca să ne
deschidă ospătarul sticla de vin
George Ogăraru, fundaș FC Sion