Opt luni petrecute departe de țară, în Arabia Saudită, nu sunt ușor de suportat. Experiența merită însă trăită, din toate punctele de vedere: fotbalistic, pentru că ai parte de o lume total nouă, cu mentalități diferite, financiar, pentru că poți câștiga mult peste ceea ce oferă fotbalul românesc, uman – pentru simplul motiv că devii mai puternic, descurcându-te printre străini. Iar atunci când „lași loc de bună ziua”, cum se spune la noi, satisfacția este cu atât mai mare, așa cum s-a întâmplat și cu Eusebiu Tudor, tehnicianul prahovean posesor de Licență „PRO”, care a antrenat tineretul lui Al Ettifaq, cu care a terminat pe locul 4, la egalitate cu Al Nasr, clasată pe locul 3, cu un bilanț de 12 partide câștigate, 8 remize și doar 6 înfrângeri, cu o serie de 15 meciuri consecutive fără eșec, pe final de sezon!
El este așteptat, în iulie să revină acolo, având o propunere fermă de contract, dar decizia este greu de luat, mai ales din cauza depărtării de familie. „Munca mi-a fost apreciată, am avut satisfacții mai multe decât mă așteptam, dar, în cazul unui proiect serios, la un club din România, aș vrea să lucrez aici. Cel puțin, așa gândesc acum!” – mărturisește Sebi, care bifează orice meci, posibil, prin împrejurimi, indiferent că este vorba de jocuri din primul, al doilea sau al treilea eșalon. „Vreau să văd cât mai mult, trag concluzii pentru mine, te ajută să vezi jucători, stiluri de joc. Sincer, am văzut un nivel modest, parcă mai slab decât cel din urmă cu câțiva ani”.
Revenind la experiența trăită în Arabia Saudită, Tudor a disecat aspecte ale fotbalului și vieții de acolo.
Fotbalul: infrastructură mult peste cea a noastră, condiții excelente. Chiar și la tineret, toate deplasările erau perfect organizate, cu avionul, meciurile erau televizate. La meciurile de seniori, chiar că rămâi uimit, interesul este foarte mare. Nivelul valoric crește, dau mare importanță juniorilor, au și avantajul că stau foarte bine cu banii. Ca să vă dau un exemplu, golgeterul echipei mele de tineret a primit cadou o mașină și are contract. Se joacă pe prime și la juniori, comparabile chiar cu este la noi în divizia B! Desigur, sunt aspecte regionale importante, cum ar fi aceea că, la ei, majoritatea echipelor au câte un manager care, uneori este la fel de important ca și antrenorul, pentru că face legătura cu jucătorii și motivează partea pe care un antrenor european nu o poate face, anume ceea legată de aspectul religios, practic, ultimul îndemn vine de la el. Desigur, fiecare echipă aproape este „ocrotită” de un prinț, fotbalul arab este condus de șeici, ei sunt cei mai importanți, pentru că cheltuiesc banii în fotbal.
Sunt receptivi, dacă ști să lucrezi cu ei, le place să învingă, să învețe, să se poată mândri cu ceea ce fac. Ca talent, calități fotbalistice, deocamdată sunt sub jucătorii de la noi, dar progresează.
Am dat, de la Al Ettifaq, 6 jucători la prima echipă și 4 la lotul național de tineret, am fost singura echipă pe care campioana … nu a reușit să o învingă, am fost sparing-partener pentru prima echipă și am făcut 0-0, fapt care i-a încântat pe oficialii echipei. Vedeta echipei este Ali Al Zagan, un fel de laurențiu Marinescu, doar că are 19 ani și dă goluri pe bandă rulantă. Mă gândeam să-l aduc în Europa, dar nu cred că vine. Are, deja, contract, pentru titlul de vice-golgheter a primit o mașină cadou. Dealtfel, nici un jucător de la echhipa mea nu avea sub 1000 de dolari lunar contract, dar sunt unii care iau sume mult mai importante, acesta este minimul.
Viața în Arabia: Total diferită, ca mentalitate, alimentație, oameni. Ai ajuns acolo ca antrenor, ești privilegiat, te respectă, trebuie să-ți vezi de treaba ta. Ai timp să profesezi, de fapt nu ai altceva de făcut decât să înveți meserie, să citești, să te perfecționezi, să vezi fotbal, la propriu. Am fost inclusiv la antrenamente ale lui Jose Peseiro, la Naționala lor, am văzut și lotul de tineret, ca să nu mai vorbesc despre antrenamentele la echipa de seniori, mai ales cât a fost Ion Marin antrenor. „Săpăligă” este un antrenor pe care-l apreciez, preocupat de tot ce este nou. Nu este ușor pentru un antrenor, mai ales ca mine, la prima experiență acolo, să se acomodeze în Arabia Saudită, dar sunt și părți bune: vorbești doar engleză, ai liniște financiară, cunoști multe lucruri și situații noi. Desigur, nu poți să uiți că făceai plinul la mașină cu 5 dolari, adică luai 45 de litri de benzină cu acești bani. A fost și singurul loc unde am întâlnit un cerșetor, să spun așa, în benzinărie. M-a rugat să-i fac plinul și lui, că este mașina fratelui și a luat-o fără benzină, iar el nu are bani!
Regele. Un capitol special în viața Arabiei Saudite este regele Abdullah, care, fără să vrei, îți „marchează” clipele petrecute acolo. „A fost bolnav, s-a operat în SUA, iar la revenirea în țară, fiecare club a avut câte 2,5 milioane de euro în cont, cadou de la acesta! În plus, a dat câte 2 zile libere, câte 2 salarii fiecăruia, din partea sa, câte 1000 de dolari fiecărui bărbat cu vârsta peste 18 ani, cadou și 85% mărirea salariilor pentru cei din armată și poliție. Repet, doar pentru că s-a întors sănătos! Cu ani în urmă, tot regele a decis construirea a 60 de stadioane, identice, un fel de „sălile lui Năstase” la noi. Tot regele dă și energia electrică, nimeni nu plătește curentul acolo, este cadou de la el.
Românii de acolo: Mirel Rădoi este, de departe, un fel de „împărat” al fotbaliștilor. Este respectat, Al Hilal-ul începe cu el, pur și simplu. În general, românii au făcut treabă bună aici, sunt respectați, căutați, destule echipe având „legături” românești, de-a lungul timpului. Sezonul acesta, Ion Marin la Al Ettifaq și Gigi Mulțescu, apoi Florin Motroc la Al Tawon au făcut treabă bună, iar în eșalonul secund Bondrea și Gigiu activează și ei de ani buni. Cred că, 100% și la anul vor fi echipe de prim eșalon antrenate de români, toți care au fost acolo au imagine bună. Am fost rugat de arabi să mai duc unu – doi antrenori cu mine, deja mă gândesc pe cine să iau acolo, pentru că vor un român și la Under 18!
Marian DIMA
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER