Transformarea fizică incredibilă a fotbalistului român de la AC Milan. Arată ca un culturist, după ce a refuzat naționala tricoloră

La mai bine de un an de când a refuzat naționala României, Andrei Coubiș a suferit o transformare incredibilă din punct de vedere fizic. Arată exact ca un culturist.

Și totuși, debutul la AC Milan – unde este în continuare legitimat – se lasă așteptat. În actuala stagiune a bifat 16 meciuri, toate la nivel de tineret.

Andrei Coubiș e un „pachet de mușchi” de când a refuzat naționala României

Ajuns la 21 de ani, fundașul central trage tare pentru a-l impresiona pe Paulo Fonseca, sub comanda căruia se antrenează de ceva timp. Stau mărturie imaginile publicate constant pe rețelele de socializare.

Nu doar că a devenit un „pachet de mușchi”, dar și-a umplut brațele cu tatuaje. O schimbare radicală față de perioada în care evolua pentru loturile de tineret ale României.

În momentul de față este cotat la 50.000 de euro și speră să demonstreze că merită un loc în echipa de seniori a „diavolului” milanez. Contractul expiră abia în vara lui 2027.

Motivul pentru care n-a mai vrut să audă de România

În ciuda încercărilor repetate ale Federației Române de Fotbal de a-l convinge, Andrei Coubiș nu și-a mai dorit să evolueze sub tricolor. Cocheta cu această idee din 2022, dar a luat decizia finală un an mai târziu, când nu a mai dat curs convocărilor lui Emil Săndoi, selecționerul de la acea vreme al reprezentativei U21.

„Andrei nu mai vrea să audă de România. La Euro U19, a stat o oră la taclale în cameră cu doi colegi de la Milan și l-au acuzat că voia să vândă meciul cu Italia. A rămas stupefiat copilul!”, a dezvăluit tatăl său, Gheorghe Coubiș, pentru ProSport, adăugând:

Am plecat din țară în urmă cu 21 de ani, împreună cu soția și cu fiica, în căutarea unui trai mai bun. Eram sculptor în lemn, meserie pe care am deprins-o de la tata. Lucram mult pentru privați, dar plățile le făceau din An în Paște, cum se zice. Nu se mai putea așa.

 

În Italia am început ca zilier, mă chemau două-trei zile la muncile cele mai grele, să car molozul de prin locuințele care se renovau. Acum lucrez și câte 10 ore pe zi (n.r. ca magazioner la un depozit de parchet de lângă Milano).

 

Andrei a început la o echipă mică, Lombardia Uno, dar l-au remarcat niște observatori de la Milan și mi l-au chemat pe băiat la Academie. Pusese ochii pe el și Atalanta. Dar am rămas aici și pentru că avem marele noroc de a locui la numai vreo 10 kilometri de baza de pregătire a clubului. Le-am și spus oamenilor la început: Vi-l dau pe Andrei, dar veniți și-l luați și mi-l aduceți zilnic înapoi, că n-am timp de drumurile astea”.