Anul 2014 a reprezentat epilogul carierei pentru o serie de jucători care au impresionat în fotbal de-a lungul ultimilor 15-20 de ani. Rivaldo, Henry, Juninho, Puyol sau Zanetti sunt doar câteva nume de fotbaliști care au luat decizia de a încheia povestea lor din „sportul rege” în ultimul an calendaristic. Având în vedere numărul ridicat de fotbaliști de clasă care „s-au lăsat de meserie” și apropierea încheierii anului, ProSport a stabilit un prim „11” format din cei mai buni jucătorii care s-au retras de-a lungul lui 2014.
Portar – Manuel Almunia (vârsta la momentul retragerii: 37 de ani)
Probabil cel mai puțin cunoscut nume din acest prim „11”, Manuel Almunia apare aici mai degrabă din lipsa de alternative, decât din cauza performanțelor și rezultatelor pe care le-a reușit de-a lungul carierei sale. Portarul spaniol s-a făcut remarcat în perioada pe care a petrecut-o la Arsenal (2004-2012), iar momentul său de glorie a venit finala Ligii Campionilor din sezonul 2005-2006, atunci când a fost trimis pe teren din minutul 20, după ce portarul titular Jens Lehmann a fost eliminat. Din păcate pentru Almunia, care a avut o evoluție apreciabilă, Barcelona s-a impus cu scorul de 2-1. Sfătuit de medici, spaniolul s-a retras în vara acestui an din cauza unei probleme la inimă.
Deși a avut o performanță notabilă în finala de pe Parc des Princes, Almunia a evoluat într-o echipă de 10 oamenii, împotriva unor jucători precum Ronaldinho, Eto”o sau Messi, aspecte care s-au reflectat asupra rezultatului final. (FOTO: AFP)
Fundaș dreapta – Javier Zanetti (vârsta la momentul retragerii: 40 de ani)
O adevărată legendă pentru Inter Milano, Zanetti și-a petrecut 19 ani din carieră alături de clubul de pe Giuseppe Meazza. De-a lungul anilor, cel denumit „Il Capitano”, pentru că a purtat banderola lui Inter încă din 1999, a evoluat în majoritatea pozițiilor din apărare, fiind utilizat ocazional și în compartimentul median.
„Bijuteria coroanei” lui Zanetti. Argentinianul a câștigat Liga Campionilor în 2010, cu o echipă antrenată de Jose Mourinho, în care a jucat și românul Cristi Chivu. (FOTO: AFP)
La echipa națională, argentinianul ocupă locul întâi atunci când vine vorba de numărul de selecții (145). De asemenea, Zanetti deține și recordul pentru cele mai multe meciuri jucate de un fotbalist de câmp (1112 meciuri), fiind depășit din acest punct de vedere doar de portarii Rogerio Ceni (peste 1180 de meciuri – este încă activ) și Peter Shilton (1362). În urma retragerii sale, Inter a retras și tricoul cu numărul 4. De asemenea, i-a asigurat lui Zanetti continuitatea la club, argentinianul fiind desemnat vice-președinte al „nerazzurrilor” pentru următorii doi ani.
Fundaș central – Carles Puyol (vârsta la momentul retragerii: 36 de ani)
Carles Puyol a fost căpitanul constant pentru Barcelona într-o perioadă în care catalanii au fost caracterizați drept „cea mai bună echipă de fotbal a lumii din ultimii 20-30 de ani” (Jose Mourinho). Prezența sa pe teren i-a oferit echipei spaniole o siguranță care i-a putut permite să se concentreze pe jocul ofensiv spectaculos care o caracterizează, și astfel, vedete precum Ronaldinho, Messi, Xavi sau Iniesta au putut culege laudele pentru trofeele care au ajuns în vitrina clubului de pe Camp Nou.
Puyol (centru) a devenit campion mondial cu Spania în anul 2010. (FOTO: AFP)
„Eternul căpitan”, după cum l-a numit publicația „Mundo Deportivo”, a rămas fidel echipei care l-a format, indiferent de ofertele primite, și a reușit să câștige 21 de trofee pe parcursul celor 682 de meciuri jucate în tricoul „blaugrana”.
Fundaș central – William Gallas (vârsta la momentul retragerii: 37 de ani)
William Gallas a fost primul fotbalist care a jucat pentru cluburile londoneze Chelsea, Arsenal și Tottenham pe parcursul carierei. Cea mai de succes perioadă a sa a fost înregistrată pe Stamford Bridge (Chelsea), acolo unde a câștigat campionatul în două rânduri (2004-05, 2005-06). De-a lungul anilor, francezul a întâmpinat o serie de probleme din cauza atitudinii sale și a faptului că obișnuia să spună lucrurilor pe nume. Cu toate acestea, valoarea sa ca fundaș central rămâne incontestabilă.
Gallas (dreapta) și Didier Drogba, bucurându-se de câștigarea campionatului în Anglia în aprilie 2006. (FOTO: AFP)
Fundaș stânga – Eric Abidal (vârsta la momentul retragerii: 35 de ani)
Probabil că Abidal a intrat cel mai mult în atenția presei după problemele de sănătate pe care le-a întâmpinat la nivelul ficatului. Cu toate acestea, valoarea sa ca fotbalist este susținută de cluburile la care a jucat de-a lungul carierei. Fundașul stânga s-a făcut remarcat în Franța, la echipe de top precum Monaco, Lille sau Lyon, iar apogeul carierei sale a fost atins alături de Barcelona.
În 2011, după finala câștigată de Barcelona cu 3-1 în fața lui Manchester United, Xavi (centru) i-a oferit lui Abidal (dreapta) banderola de căpitan al echipei, pentru a ridica trofeul Ligii Campionilor. (FOTO: AFP)
Mijlocaș dreapta – Clarence Seedorf (vârsta la momentul retragerii: 37 de ani)
Seedorf este considerat unul dintre cei mai buni mijlocași ai generației sale. De-a lungul unei cariere pline de trofee câștigate alături de cluburi de top precum Ajax, Real Madrid sau AC Milan, olandezul a impresionat prin controlul balonului, tehnică, viziune, capacitatea de a pasa și atributele sale fizice. În 2004, Seedorf a fost ales de Pele în FIFA 100, un top al celor mai buni fotbaliști în viață.
Seedorf, singurul jucător care a câștigat Liga Campionilor cu trei cluburi diferite: Ajax în 1995, Real Madrid în 1998 și AC Milan în 2003 și 2007. (FOTO: AFP)
Mijlocaș central – Juan Sebastian Veron (vârsta la momentul la momentul retragerii: 39 de ani)
Cele mai bune perioade din cariera lui Juan Sebastian Veron au avut loc atunci când argentinianul a jucat pentru cluburi din Italia și țara sa natală. Mijlocașul și-a încercat norocul în Anglia, însă evoluțiile oferite în tricourile lui Manchester United și Chelsea nu au fost tocmai cele mai impresionante. Pe parcursul carierei, argentinianul a fost considerat un mijlocaș complet datorită abilității tehnice, a viziunii, a capacității de a pasa, a șutului puternic dar și a nivelului de efort depus pe teren. În prezent, Veron este președintele lui Estudiantes, clubul alături de care a început și, ulterior, și-a încheiat cariera în fotbal.
Viitorul și trecutul. Veron (dreapta), un reprezentant al generației care a predat ștafeta naționalei Argentinei unor jucători de perspectivă precum Messi (dreapta). (FOTO: AFP)
Mijlocaș central – Juninho (vârsta la momentul retragerii: 39 de ani)
Brazilianul Juninho este considerat de unii drept cel mai bun executant de lovituri libere al tuturor timpurilor. Brazilianul s-a făcut remarcat în țara natală, la Vasco da Gama, club alături de care a câștigat Copa Libertadores în anul 1998. Trei ani mai târziu a ajuns în Europa la Lyon, și a ajutat formația de pe Stade Gerland să câștige primele 7 campionate ale Franței din istoria sa.
Juninho în 2007, executând o lovitură liberă în cadrul unui meci Lyon – AS Roma din optimile Ligii Campionilor. (FOTO: AFP)
Mijlocaș stânga – Ryan Giggs (vârsta la momentul retragerii: 40 de ani)
Ryan Giggs și-a petrecut cei 24 de ani de carieră alături de Manchester United. Galezul a jucat 963 de meciuri pentru formația de pe Old Trafford și a reușit să marcheze 168 de goluri pe parcursul acestora. Pe 31 ianuarie 2011, mijlocașul a fost desemnat „Cel mai important jucător din istoria lui Manchester United”, într-un sondaj realizat de revista și site-ul oficial al clubului din nordul Angliei. În prezent, Giggs este asistentul lui Louis van Gaal, actualul antrenor al lui Manchester United.
Cu 13 trofee Premier League obținute de-a lungul carierei, Ryan Giggs este jucătorul cu cele mai multe campionate câștigate în Anglia. (FOTO: AFP)
Atacant – Rivaldo (vârsta la momentul retragerii: 41 de ani)
Deși mare parte din cariera sa a fost petrecută la cluburi mai puțin cunoscute, Rivaldo a fost o figură importantă în istoria fotbalului. Viteza, viziunea, tehnica și abilitatea de a controla mingea l-au făcut pe brazilian să fie considerat unul dintre cei mai talentați fotbaliști ai generației sale. În anul 1999, Rivaldo a câștigat Balonul de Aur și a fost denumit Jucătorul Anului de către FIFA.
Una dintre cele mai frumoase perioade din cariera lui Rivaldo a avut loc între anii 1997-2002, atunci când brazilianul a jucat pentru Barcelona.
Atacant – Thierry Henry (vârsta la momentul retragerii: 37 de ani)
Thierry Henry s-a făcut remarcat în special prin perioada pe care a petrecut-o în Anglia, la Arsenal (1999-2007). Alături de clubul londonez, atacantul a atras constant atenția prin abilitatea sa incredibilă de finalizator, reușind să câștige Gheata de Aur din Premier League în patru rânduri, dar și titlul de „Cel mai bun jucător din Premier League” în alte trei ocazii. Ulterior a urmat un transfer la Barcelona, acolo unde francezul a obținut succesul și pe plan european. Henry s-a retras în luna decembrie a acestui an, după patru sezoane petrecute în Statele Unite, alături de New York Red Bulls.
În mai 2009, Henry și-a îndeplinit un vis după ce a câștigat Liga Campionilor (Barcelona – Manchester United 2-0). (FOTO: AFP)
Un prim „11” format din cei mai buni jucători care s-au retras în anul 2014
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER