Dacă ai dat click, probabil că nu ai mai mers pe un stadion din România de pe vremea când Steaua și Rapid jucau în semifinala Cupei UEFA sau din anul când Dinamo o fura de la Lazio, cu sau fără ajutorul „intern” al lui Ioan Becali sau al lui Vali „Pepene” Năstase. În mod sigur, tu nu te încadrezi printre rebelii din galeria Stelei care refuză să mai vină la meciuri pentru că nu recunosc brandul fantomă FCSB. Pe tine nu te-au scârbit atât de tare Becali, Borcea, Copos sau Porumboiu, nici fotbalul slab jucat în Liga 1 de zeci de ani, ci înjurăturile, cojile de semințe și caftelile pentru care mulți bizoni, civili sau în uniforme, vin în tribune. În următoarele minute, o să afli 11 motive pentru care stadioanele din România au devenit niște țarcuri în care multe specimene se desfășoară în voie și unde lipsa de civilizație are valoarea unei invitații în sectorul VIP. Evident, le vor citi și bizonii – dacă au răbdare -, dar instinctul lor primar îi va împinge să-i înjure deopotrivă pe autor și pe cei care au fugit de pe stadioane.
Dacă visezi și tu la societatea utopică în care spectatorii vin la meciuri doar să-și încurajeze echipa, atunci votează cauzele care te-au alungat din tribune și îndeamnă-ți și prietenii civilizați să procedeze la fel. Garantat, în România sunt mai mulți oameni obișnuiți pasionați de fotbal decât cele câteva mii de specimene care se comportă ca în preistorie. Voi, normalii, puteți să vă luați stadioanele înapoi.
1. Coaja plină de salivă de pe ceafă
Mizeria în România e o constantă. Ai avut vreodată curiozitatea să-ți arunci privirea mai mult de o fracțiune de secundă spre un coș de gunoi care dă pe afară? Nu, asta nu înseamnă că ești un sărman rătăcit și zdrențuros care caută o coajă de pâine sau un muc de țigară. Trebuie doar să vezi cum, în numele bunei creșteri, compatrioții tăi continuă să arunce lucruri într-un recipient în care în mod clar nu mai ai ce să îndeși, în loc să mai meargă 20 de pași până la următorul coș de gunoi. Sau să-și vâre deșeurile într-o punguță din geantă până ajung acasă. Ă‚știa sunt, însă, ăia civilizați. Ce pretenție să ai de la gorilele care vin la stadion cu punga XXL de semințe de bostan sau de floare ale căror coji vor fi scuipate, cum scuipă combinele grâul, în stânga, în dreapta și în față?
Cu certitutine, pe vremea când veneai la stadion, ai simțit și tu ceva cald care ți se lipește de ceafă, în spatele urechii. Ți-ai dus mâna și ai nimerit peste o coajă vărgată, îmbibată în salivă caldă, proaspăt „treierată” de dinții posesorului de bilet de pe scaunul din spatele tău, te-ai întors cu o față fioroasă pentru a-i cere socoteală, însă ai rămas dezarmat în fața privirii pierdute a „rozătorului” din tribună, preocupat să devoreze sâmburii și să urmărească jocul . Dacă ai avut ghinion, în momentul răsucirii, un alt proiectil bine umezit ți s-a lipit de obraz sau de buze, suficient să-ți simți fierea urcând fulminant în gură și să-ți juri că nu vei mai călca în viața ta la un meci de fotbal.
Pe stadioanele din România, semințele sunt însă doar un rafinament al subculturii. Poți fi umplut de scrum de țigară – românii nu dau doi bani pe legea care interzice fumatul în tribune – sau dacă tragi lozul nepotrivit, riști să stai lângă un bizon care pe toată durata meciului își suge dinții sau își trage nasul și apoi scuipă la picioare, cu frecvența lui Dorinel Munteanu. Evident, la plecare te vei feri să treci prin fața scaunului lui, însă greața resimțită timp de două ore este neprețuită, precum bucuria copilului tău din reclama Mastercard, de pe vremuri, din serile de Champions League.
În cele mai multe dintre cazuri, experiența unui meci în România îți e stricată încă din start, atunci când ajungi la stadion. Îți cauți locul 26 de pe rândul 15 și, când să te așezi, îți dai seama că pantalonii proaspăt luați din dulap trebuie să intre urgent în mașina de spălat. Dacă saliva rozătorului de săptămâna trecută s-a evaporat, scaunul e garantat plin de coji. Mai există mâzga, praful ăla care cade parcă din cer și îți decolorează pantofii și hainele oriunde te-ai afla în România. Pentru a-l șterge, ai nevoie de ceva mai mult decât de un șervețel uscat, dar tu nu ai venit la stadion pentru a te transforma în Chef Adrian Hădean, care își propune să vadă câte farfurii poți spăla cu o sticlă de Fairy. Cum forțele de ordine nu te lasă să intri pe stadion cu aspiratorul de buzunar, de frică să nu-l arunci în capul lui Râpă, tragi aer în piept și-ți sacrifici pantalonii.
Cum se poate schimba
În 1998, lumea a făcut cunoștință cu o specie aproape extraterestră de suporter: fanul japonez. Uluiți, românii au putut vedea la jurnalele de știri imagini cu asiaticii care făceau curat în tribune după meciurile naționalei lor de la Mondialul din Franța. Dotați cu pungi și plini de respect, ei strângeau rolele de confetti și alte resturi rămase în urma vizionării meciului. Evident, nu-l poți obliga pe Dorelul care nu-și strânge nici firimiturile de pe masă, acasă, să adune de pe jos resturile scuipate de alții. Dar dacă el și-ar depune cocktailul din coji și salivă într-un cornet de hârtie pe care-l aruncă la gunoi la ieșire? De ce ar face asta? Închipuiți-vă că și Dorel are un punct slab. Acesta este rușinea de a-l vedea lumea când apare pe tabela de marcaj, filmat cu camerele de supraveghere în timp ce scuipă semințe de jos, într-o campanie de curățare a tribunelor de genul „Prindeți bizonul”? O variantă ar fi și măsura adoptată de CFR Cluj care a interzis consumul semințelor pe stadion.
VEZI AICI CUM ÎȘI STRÂNG FANII JAPONEZI GUNOIUL DE LA STADION
2. Cum s-ar descurca Bear Grylls într-un WC din Liga 1
OZN-ul e în fața ta și tu nu știi cum să fii mai repede răpit de extratereștrii pentru a-ți putea face nevoile în interior. Știți, probabil, toaletele publice cu afișaj, demne de Star Trek, pe care le vezi uneori pe străzile din București și pentru care – cu siguranță, nu știai – primăria a semnat un contract de 80 de milioane de lei pe 4 ani. Când ți-e lumea mai dragă, butonul OZN-ului care se dezinfectează singur după fiecare folosire îți arată „inutilizabil”. Ei bine, imperfecțiunea această demnă de o lume civilizată nu are nicio treabă cu situația de pe stadioanele din România. Acum un an, în Ghencea, suporterii de la tribuna I aveau la dispoziție două gherete verzi, numite pretențios toalete ecologice, din care se scurgeau felurite lichide, fără a mai vorbi despre mirosul înțepător. Cum nimeni nu a inventat în România „gherete magice”, din care urina și fecalele se reciclează singure, cineva trebuia să asigure curățenia pentru ca simpla deschidere a ușii să nu-ți aducă la pachet și o hepatită. Acel cineva trebuie, însă, plătit, dar de ce ar investi investitorul George Becali în bunăstarea fanilor? Pentru a nu mai exista problema toaletelor, e mai bine ca ei să rămână acasă!
Situația se repetă într-o bună măsură pe stadionul care a costat peste 230 de milioane de euro, mândria suporterilor români. În zilele de meci, accesul la băile de pe situate pe exteriorul inelelor de la Național Arena reprezintă un subiect bun pentru un episod din serialul de supraviețuire al lui Bear Grylls. Cum s-ar fi descurcat fostul membru în trupele speciale britanice când ar fi intrat până aproape de glezne în lichidul îndoielnic scurs din WC-urile care se înfundă din când în când? Probabil că nici scenariștii britanici ai emisiunii nu au soluție pentru așezatul pe gura mizerabilă și bolborosindă a vasului de toaletă.
La Giurgiu, Andrei Crăițoiu de la Gazetă a descoperit, șocat, că toaletele sunt curate. Chiar și un bizon care vrea să se suie cu pantofii plini de noroi pe capacul vasului ezită înainte de a face asta atunci când are în față o toaletă civilizată. Curățenia îl inhibă. Situația de pe stadionul Marin Anastasovici – apropo, cine a fost Marin Anastasovici? – e o gură de aer proaspăt într-o Ligă 1 care se frământă de grija licenței Pro a lui Rădoi, în timp ce fotbalul miroase a urină scăpată pe alături. „Vezi, domnule, antrenorul Stelei nu are licență”. Nimeni nu se întreabă însă cum de au primit licență unele cluburi care le permit unor gorile din tribună să mânjească suporterii civilizați cu fecalele din toalete, trimițându-i într-un final inevitabil în fața televizoarelor.
Cum se poate schimba Observatorii Ligii Profesioniste de Fotbal și, în special, foștii colegi de generație de-ai președintelui Gino Iorgulescu ar trebui să aibă misiunea ca meciurile să nu înceapă dacă WC-urile în care-și fac nevoile suporterii obișnuiți – nu vorbim de cele de la sectoarele VIP – nu arată civilizat. Să le dea cluburilor și suporterilor lor cartonașul maro. În aceeași măsură, ProSport le garantează fanilor care vor să schimbe ceva publicarea pe www.prosport.ro a pozelor și filmulețelor cu toalete infecte, postate pe rețelele de socializare alături de haștagul #niciunbizonpestadion
3. Piraterie cu Corsicani: băutură și mâncare la preț de Radisson
A trecut vremea țigăncilor care străbăteau tribunele din Divizia A cu traiste de rafie atârnate de gât și care strigau, cu glas cântat, „De floare și bostan, neamule”. Acum, comerțul pe stadioanele din Liga 1 a început să se numească, prețios, catering. Ce ironie. Doar două litere diferă față de cuvântul „caterincă”, provenit din argoul tribunelor. Cum altfel decât „caterincă” poți numi acțiunile cluburilor în privința satisfacerii poftelor propriilor suporteri într-o zi de meci. Acum câțiva ani, pe vremea hulitului George Copos, Rapid externalizase în mod bizar tot ce ținea de capitolul „mâncare și băutură”. Cui pasase Hagi Tudose al fotbalului românesc această responsabilitate care în Occident se traduce printr-o cifră importantă din bugetul pe un sezon? Ați ghicit, băieților cefoși care conduceau galeria și care, în schimbul sumelor obținute din vânzarea de Cola răsuflată și hot-dogi înveliți în multă pâine, închideau ochii la lipsa de investiții a lui Copos. Practic, fostul comunist legitima exploatarea fanilor de către fani. Pe lângă faptul că un pahar de suc de 200ml costa 6 lei, adică dublu față de prețul unei sticle de 1,25 litri, iar un hot-dog te ușura de alți 10 lei, imediat după ce te așezai la coadă erai anunțat să pregătești „bani ficși”. În traducere, pregătește-te să lași 4 lei bacșiș nedorit băieților grăbiți din galerie care toarnă suc în pahare și muștar sau ketchup în chiflă.
Rapid – clubul unde mâncarea și băutura costa aproape cât la Radisson sau la Marriott – nu e un caz izolat. Ani de-a rândul, liderul de galerie cu prenume de jucător brazilian, Elias Bucurică, a controlat comerțul din interiorul stadionului Ștefan cel Mare, cu voia acționarilor indispuși la gândul de a fi înjurați. La Arena Națională, în ciuda numeroaselor ghișee de distribuție a mâncării, experiența din pauză este de cele mai multe ori nefericită: ori coada e prea mare, ori vânzătorul are două mâini stângi, paharul de suc e pe jumătate gol, Cola e răsuflată sau hot-dogul are ketchup în loc de muștar. Prețul este la fel: piraterie sau corsicărie curată!
„Suntem plătiți prost. Firma încearcă să-și scoată banii din închirierea spațiilor”, spunea un vânzător de sucuri și sandwichuri de pe Național Arena, înainte de meciul cu Ungaria. Capitalismul în România înseamnă profit cu orice preț. Principiul e: dacă 20 de fani nu vor mai veni niciodată la stadion din cauza condițiilor proaste oferite, alți 20 de neinițiați le vor imediat locul. În Premier League, calculul e altfel. 20 de fani vechi + 20 de fani proaspeți = 40 de fani mulțumiți. Acum doi ani, Manchester City a semnat un parteneriat cu firma „Fabulous Feast” a celebrului bucătar Jamie Oliver, iar într-un an clubul era pe primul loc într-un clasament al experienței fanilor în zi de meci. „Suntem extrem de mândri să fim recunoscuți în acest fel”, spunea Danny Wilson, directorul de vânzări al clubului. Niciun club din România nu se apropie cu bugetul de banii de buzunar ai șeicului Mansour, proprietarul lui City, însă respectul fanilor se poate câștiga și cu alte firme de catering decât Corsicanu” Impex SRL sau Elias De-ale Gurii S.A.
4. Atentat la Dumnezei și morți: IQ coborât în beci
Secunda doi a semifinalei de Cupa României, Petrolul – Astra, din primăvara lui 2014. Dinspre peluza unuia dintre cele mai lăudate stadioane din Liga 1 se înalță un urlet sălbatic, preluat de mii de piepturi: „S-au strâns lupii laolaltă și-au făcut o mare haită, și cu toții împreună „M**e Steaua na la p**a”. Versiunea Petrolul e doar puțin diferită față de cea cântată în Giulești, cu țintă Steaua, sau în Ghencea, unde – evident – destinatarul este Rapid, însă pe toate stadioanele pofta sexual-perversă care răzbate din versuri este la fel de grețoasă. Acesta este un așa-zis cântec, compus de așa-zișii ultrași de pe stadioanele din România din cauza cărora sute de mii de suporteri normali preferă să rămână acasă. Interpreții sunt niște violatori cu nimic mai prejos decât cei 7 Râmari de la Vaslui. Primii siluiesc civilizația, băieții de dincolo de Siret s-au rezumat la plăcerea carnală.
Cum îi poți explica unui copil aflat în tribună de ce niște băieți – cărora de-abia le-a mijit barba – vor să-și bage obiectul cu care își satisfac dorințele nocturne în orificiul bucal al unui club de fotbal? De ce un fan care plătește pentru a vedea fotbal este nevoit să asculte la pachet dejecțiile fonice lipsite de orice urmă de umor sau ironie? În situația actuală, noile stadioane din România își pot vinde drepturile de nume nu unor coloși bancari sau energetici, ci unor site-uri porno care-și vor îmbogăți oferta cu o nouă categorie, „Romanian vocal sex”.
Pe lângă concertele abjecte ale băieților pe care educația și bunul-simț nu i-au ajuns prin peluzele stadioanelor, poți avea șansa de a-ți îmbogăți lexicul cu expresiile vecinului de scaun, posesor de bilet la tribuna a doua sau întâi – venit la un meci de fotbal cu fălcile pline de înjurături precum un hamster care și-a strâns toată săptămâna semințele. Vei avea parte de 90 de minute de vis în care toate rudele fotbaliștilor își vor primi blagoslovenia, în felurite poziții, pentru înainte și după moarte. Veninul care curge din gura nebotezată are o singură pauză: în pauza partidei, când neuronii de măscări născători se hidratează cu o cola și un hot-dog pentru repriza a doua.
Mai există o situație, dar în comparație cu cele de mai sus pare o joacă de copii. Ajungi la stadion și constați că locul indicat pe bilet este ocupat de o gorilă indiferentă. Ceri explicații și atunci primești replica „Du-te, bă, la teatru!”. Mai, mai că-ți vine să-l întrebi cum e la teatru – locație pe lângă care el doar a trecut fără să-și dea seama -, ce piesă i-a plăcut, când începe stagiunea, dar te lași păgubaș. Tribunele sunt și așa goale, deci locuri sunt din belșug chiar și pentru a trage un pui de somn.
Închipuiți-vă pentru o clipă ce s-ar întâmpla la un meci din România dacă pe teren ar intra un suporter în pielea goală, așa cum se întâmplă în Anglia. Știți ce le strigă englezii din tribună exibiționiștilor? „Does your boyfriend know you”are here?”, adică „Iubitul tău știe că ești aici?”. Tenta homofobă din scandare se pierde în umorul care învăluie sexualitatea într-o perdea de catifea. Un alt exemplu: Alan Shearer, pe atunci manager la Newcastle, urmărea împietrit în fața băncii cum echipa sa pierdea cu 4-0 la Liverpool și retrograda din Premier League. Mai erau câteva minute când întreg stadionul a început să scandeze: „You should have stayed on the telly!”, adică „Mai bine rămâneai la televizor”. În ciuda momentului de rahat, Shearer a izbucnit în râs. Părăsise postul de analist la SkySports pentru a o prelua pe Newcastle. Exemplele pot continua la nesfârșit, iar experiența unei zile de meci în Premier League păstrează ineditul și spontaneitatea cântecelor ironice, mai tăioase decât orice înjurătură de mamă. Evident, golanii care înjură în România spun că englezii sunt nesărați. Pentru ei, sarea ar putea fi articolul 371 – ce-i drept, interpretabil – din noul Cod Penal:
„Fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”.
CLICK AICI PENTRU A CITI URMĂ‚TOARELE 4 MOTIVE: DE CE DUCE ȘUMUDICĂ‚ DEGETUL MIJLOCIU LA GURĂ‚ ȘI BIZONII CARE VIN LA STADION SĂ‚ SCAPE DE GURA NEVESTEI
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER