14 Mai. Dinamo București, cel mai galonat club sportiv din România, împlinește, azi, 75 de ani. Imagini de arhivă. Poveștile primelor medalii olimpice. Unde a fost primul sediu? Clădirea cu „pereți coșcoviți” și ce se afla în „Ștefan cel Mare” înainte să se construiască parcul sportiv | FOTO SPECIAL
14 Mai 1948. Ziua în care s-a născut cel mai galonat club sportiv din România. Dinamo București. Puțini știu că primul sediu al roș-albilor a fost chiar în miezul Capitalei. În Centrul Istoric de azi. Sau Centrul Vechi. Locul unde în trecut vibrau negustorii sub firmele prăvăliilor cu obloanele căscate cât să poți să vezi și să adulmeci marfa adusă din toate colțurile lumii. De aici începe povestea.
14 Mai. Dinamo București, cel mai galonat club sportiv din România, împlinește, azi, 75 de ani. Poveștile primelor medalii olimpice, unde era sediul clubului. Clădirea „cu pereți coșcoviți” și ce se afla în „Ștefan cel Mare” înainte să se construiască parcul sportiv
Aici „într-o clădire din Lipscani, care fusese biroul unui mare magazin de brânzeturi. O cameră mare cu pereții coșcoviți, de te întrebai cum a putut să încapă complicatul aparat sportiv într-o astfel de clădire”. La sărbătoarea împlinirii a 12 ani de existență, în albumul editat de Clubul Sportiv Dinamo, într-un font petit cu litere cât niște purici, autorii aduceau aminte începuturile.
Între timp, după o scurtă perioadă în care clubul a avut adresa pe strada Aurel Vlaicu -artera care înțeapă Șoseaua Ștefan cel Mare și se lungește, precum un meridian, în Bulevardul Dacia-, în 1951, roș-albii s-au mutat, toamna, într-o zi de 13 a lunii Octombrie, în Șoseaua Ștefan cel Mare. În prezent numerele 7-9.
Groapa. De la groapa Velodromului
„Până acum vreo zece ani, tot se mai vedea, în această parte a șoselei Ștefan cel Mare, un maidan imens. Cu bicicleta sau motocicleta, cei câțiva alergători, pe care puteai să-i numeri pe degete, distrau duminica cele câteva sute de spectatori care, cocoțați pe tribuna dărăpănată ce mărginea velodromul, se albeau de praful stârnit de buclucașele mașini. Aceasta era groapa velodromului. Ceva mai încolo, spre mijlocul maidanului, câțiva salcâmi ridicau o mică pădurice care lupta din greu pentru a absorbi miasmele exalate de veșnicele bălți ale maidanului, focar de infecție pentru întregul cartier”. O salbă de salcâmi a rămas și azi în spatele tribunei a doua a arenei tribunei a doua. 13 Octombrie 1951.
„Un adevărat laborator sportiv”. Așa era prezentată clădirea din dreapta intrării în Parcul Sportiv Dinamo, în care se găsește blocul de trei etaje în care se află sediul Clubului Sportiv Dinamo. Pe artera șoselei „Ștefan cel Mare” și în perciunii bulevardului Barbu Văcărescu, din care se ascute, căptușită de case interbelice, starda Tunari.
„Comod, cochet, stadionul te cucerește”
Doi ani au durat lucrările în „Groapă”. La inaugurare, complexul cuprindea două terenuri gazonate de fotbal, 4 terenuri de zgură de fotbal și handbal, o sală polivalentă de sporturi, o popicărie, un poligon de tir complex, un velodrom, șase terenuri de tenis, 4 terenuri de volei, 4 terenuri de baschet, o pistă de atletism, tribune cu o capacitate totală de 30.000 locuri, vestiare cu o capacitate de 800 locuri, 5 stații de amplificare, o sală de festivități cu 300 locuri, două cabine cinematografice, cantină, centrală telefonică, birouri, magazii, ateliere și o seră de flori pentru „necesitățile de înfrumusețare din parcul sportiv” și 5 km de drumuri.
Arena principală avea 18.000 de locuri. „Comod, cochet, stadionul te cucerește. Cu un sistem de drenaj care permite ca, în numai un sfert de oră de la o ploaie torențială, să se poată juca pe gazonul des de pe terenul de 8250 m.p.”. Sub tribunele în care erau înșirate gradenele existau, pe lângă vestiarele cu 218 locuri, grupurile sanitare și două bazine, cameră pentru arbitri, cabine pentru masaj și de prim-ajutor.
Dinamo. De la București la Brașov. Oradea, Pitești, Iași, Constanța, Galați, Cluj, Bacău, Craiova, Timișoara, Tg. Mureș, Baia Mare, Bârlad, Severin sau Tulcea
La scurt timp după înființarea clubului, 14 Mai 1948- secția de fotbal era înscrisă în campionatul Diviziei A încă de la 1 Mai, cu două echipe, Dinamo A și Dinamo B (ultima transformată, ulterior, în Dinamo Orașul Stalin Brașov)-, cluburile și asociațiile sportive cu numele Dinamo s-au extins în toată țara. Așa cum am punctat, Brașovul (pe atunci Orașul Stalin) a reprezentat prima extensie (Dinamo are și azi, bază și centru sportiv pentru jocurile de iarnă la Brașov), în 1949. Începând cu fotbalul și, apoi, în postura de club polisportiv. De aici, echipa de fotbal a fost, din nou, mutată și a luat drumul Clujului. La fel, la Bacău, în 1951 a fost lansat Clubul Sportiv Dinamo Bacău, cu un început timid, sprijinit pe echipa de fotbal, apoi cu secții, printre care enumerăm: baschet, volei, tenis de masă sau gimnastică. Au urmat asociații polisportive în Iași, Suceava, Bârlad, Galați, Constanța, Pitești (din care, mai târziu, se naște FC Argeș).
Orașe care astăzi sunt recunoscute anti Dinamo au avut, în trecut, asociații sportive afiliate clubului din Șoseaua Ștefan cel Mare. Timișoara sau Craiova sunt exemple (în ambele orașe a existat și secție de fotbal, în Bănie încă din 1950!).
Fotbal. Dinamo A și Dinamo B au început direct în Divizia A, în ediția 1947-1948, pe pozițiile sportive deținute de Ciocanul și Unirea Tricolor
Dar să revenim la fotbal. Sportul care, de obicei, ia tot! „1 Mai 1948 aducea în clasamentul Divizie A două noi echipe. Dinamo A și Dinamo B, ambele aparținând clubului polisportiv Dinamo București. Campionatul primei categorii a țării se află spre sfârșitul ei. Încă două, trei etape și se va cunoaște campionul și vor fi desemnate echipele care vor retrograda. În aceste împrejurări au luat ființă echipele de fotbal Dinamo A și Dinamo B”.
Împrejurările reale erau legate de desființarea echipelor Ciocanul și Unirea Tricolor și preluarea pozițiilor lor sportive, în plin campionat, cu trei etape înainte de final, a celor două formații, Dinamo A și Dinamo B. Atfel, primul joc al celor de la Dinamo A din istorie a fost o victorie, 2-1 cu Jiul, la Petroșani, în timp ce Dinamo B debuta tot cu un succes, pe teren propriu, 7-2 împotriva celor de la Dermata Cluj. La sfârșitul ediției 1947-1948, Dinamo B a retrogradat (locul 15), în timp ce prima echipă a terminat pe poziția 7.
A fost momentul în care autoritățile au sesizat exagerarea situației și a mutat-o pe Dinamo B la Brașov (Orașul Stalin). După două sezoane, Dinamo Orașul Stalin avea să revină în elita fotbalului românesc.
Terenul din Obor, prima casă a dinamoviștilor
În primii ani, Dinamo A, care, astăzi, are continuator pe linie sportivă SC Dinamo 1948 SA avea prima casă, până în 1951, când a fost inaugurat Complexul Sportiv din Șoseaua Ștefan cel Mare, la terenul din Obor. Care se „prezenta în stare proastă”. Prima întâlnire internațională a avut loc la București, pe stadionul Giulești, împotriva cehoslovacilor de la Zidenice Brno. A fost o victorie clară, 4-1.
Au contribuit, așa cum notează cartea cu file sepia mângâiate de praful anilor, printre alții Ambru, Teodorescu, Angelo Niculescu, Paraschiva, Șiclovan, Barta, Misescu, Ozon sau Petculescu.
În sezonul 1983-1984, Dinamo avea să devină prima echipă din România care atinge cota semifinalelor Cupei Campionilor Europeni, „câinii” fiind eliminați, cu înfrângeri în ambele manșe, de Liverpool. Primul titlu din vitrina roș-albilor vine după 7 ani de la înființare, în 1955. Imediat, Dinamo să devină prima echipă din România care a participat în Cupa Campionilor Europeni. În sezonul 1989 – 1990, roș-albii și-au egalat performanța continentală, de data asta în Cupa Cupelor, competiție în care au atins semifinala, unde au fost eliminați de Anderlecht. Dinamo are, la 75 de ani de la înființare, 18 campionate cucerite, 13 Cupe și două supercupe. Formația din Ștefan cel Mare a retrogradat pentru prima oară de la debutul în fotbalul românesc în 2022.
Primele medalii olimpice au venit în 1956, la Melbourne. Linca, Rotman și poveștilor lor uluitoare
În 1956, la Melbourne, sportivii dinamoviști au început numărătoarea celor 131 de medalii olimpice (38 de aur, 44 de argint, 49 de bronz) pe care clubul le-a cucerit pentru România. Cele mai multe din țara noastră. Drumul a fost deschis de Nicolae Linca (box), apoi au urmat Leon Rotman, Dumitru Alexe, Simion Ismailciuc (canoe) şi Ştefan Petrescu (tir) obţineau primele medalii de aur din palmaresul lui Dinamo. Toți cu aur la gât.
O întâmplare haioasă a avut loc pe lacul Wendouree, acolo unde s-a desfășurat competiția. Din cauză că bărcile noastre nu au ajuns încă în Australia, românul l-a rugat pe australianul Harper să-i împrumute canoea sa pentru o simplă încălzire. Acesta l-a servit, însă un detaliu i-a stricat antrenamentul lui Rotman. Pagaia era pentru trăgătorii de stânga, sportivul nostru nu și-a dat seama și a căzut în apă. Cum un vânt iute a măturat luciul apei, Rotman a avut emoții să iasă din apă, a ajuns cu greu la mal, totul spre uimirea celor din delegația „cangurilor”.
Iar medaliile au venit cu mult suspin. Același Rotman a părut bântuit de ghinioane. La măsurătorile oficiale, conoea sa a fost respinsă, din cauza chielei care avea o deviere. A doua ambarcațiune este prea lungă și prea ușoară, astfel că a fost nevoie de o bucată de metal și de unele ajustări la milimetru, astfel că dinamovistul a ieșit, în cele din urmă, pe apă. Apoi s-a urcat pe cea mai înaltă scară a podiumului.
Nicule, acum și gata. Cu falangă fracturată, Nicolae Linca scrie istorie și aduce prima și singura medalie de aur pentru boxul românesc la olimpiadă
Să vă spun sincer, niciodată nu m-am urcat în ring cu atâta teamă. Ziarele australiene publicau ample reportaje înaintea acestui meci, arătându-l pe campionul european Nick Gargano fotografiat, cum servește micul dejun, cum se culcă și cum se antrenează. Această reclamă zgomotoasă m-a cam pus pe gânduri. Dar în ziua meciului mi-am luat inima în dinți și, în sinea mea, am spus: „Nicule, acum și gata!” Și așa a fost, nu l-am lăsat pe Gargano să nici să respire, l-am asediat tot timpul și, până la urmă, l-am bătut la puncte” – Nicolae Linca.
Așa s-a turnat primul aur și singurul olimpic din istoria boxului românesc. Cu mult curaj și suferință. Linca a boxat cu o falangă de la mâna dreaptă fracurată.
Au urmat alte medalii olimpice, sute la mondiale și europene, mii la nivel național. Sportivi și antrenori reprezentativi ai României, dar și la dimensiune planetară, printre care enumerăm: Ivan Patzaichin, Elisabeta Lipă, Georgeta Andrunache, Liliana Gafencu, Mihai Covaliu, Constantina Tomescu, Mircea Lucescu, Carmen Bunaciu, Aurelia Dobre, Marius Urzică, Dan Grecu, Mihaela Peneș, Alin Moldoveanu sau Octavian Bellu. Acest șirag întins pe firul gloriei, care ar putea să curgă rânduri întregi, mai suportă doar scuzele autorului pentru cei care nu au fost menționați.
Dinamo deține recordul de titluri naționale la polo (32), baschet masculin (21), volei masculin (18), volei feminin (20). La handbal, „buldogii” sunt campionii ultimelor șapte ediții (19 titluri în palmares).
- 28 de secții sportive cuprinde Clubul Sportiv Dinamo în acest moment, alte 9 secții, cu profil sporturi de iarnă, fac parte din Centrul Sportiv de la Brașov
Etimologia cuvântului Dinamo
Câteva cuvinte din limba greacă și-au găsit aplicabilitatea, pentru prima oară, în limbajul curent ortodox. Unul dintre acestea este „dunamis” care, în esență, reprezenta termenul grec pentru putere, forță, duritate.