Afară cu Fotbalul din FRF! Ziua în care Burleanu le-a strigat generației de aur și lui Lucescu „n-a fost un fleac, dar v-am ciuruit!”, iar „oamenii de fotbal” i-au răspuns: „Esteee, măăă!”

…Scena este fabuloasă. Burleanu, la prezidiu, desfigurat de bucurie, clipește către Lupescu, Chivu și Mircea Lucescu și strigă: „Un fleac, i-am ciuruit!”. Din sală îi răspunde un muget colosal, care cutremură clădirea construită de Mircea Sandu: „Esteeee, măăăă!”.

Bodescu lovește aerul cu pumnii, necontrolat. Sus, la balcon, un malac mai are puțin și cade peste balustradă. Amfiteatrul e plin. Vacarm, urlete, aplauze.

Sfertul de finală al Mondialului din ’94 se ridică primul. Îi întinde mâna costumului: „Felicitări!”. A pierdut, dar știe cum s-o facă. A învățat asta în 40 de ani de fotbal. A trăit și bucuria fără margini a acelui nemaipomenit 3-1 cu Columbia, și lacrimile teribilei eliminări cu Suedia. „Sunt împăcat cu mine însumi. Era de datoria mea să încerc. Aș fi regretat toată viața dacă n-aș fi făcut-o. Am crezut că sunt oameni care doresc dezvoltarea fotbalului. Dar se pare că se dorește altceva. S-au angajat, acum trebuie să performeze. Iubitorii fotbalului îi vor urmări cu atenție.” Are puterea să zâmbească: „Asta este. Ce voi face acum? Deocamdată, mă voi duce acasă.”
Pentru el, lumea nu a început și nu s-a sfârșit aici.

După ce Burleanu l-a făcut hoț și infractor și l-a arătat ca fiind, împreună cu ceilalți foști mari fotbaliști, marele pericol pentru fotbalul românesc, Lupescu a găsit puterea să se ridice și să-l felicite pe președintele FRF, când s-au anunțat rezultatele votului. FOTO: Mediafax

Mircea Lucescu pleacă primul, pe ușa din spate. În spatele celui mai bun antrenor din istoria României, „oamenii de fotbal” – AJF-urile, fotbalul feminin, fotbalul în sală – chiuie, se îmbrățișează, își urlă la propriu fericirea. Acesta este momentul lor de glorie. Este ca și cum ar fi bătut Argentina, ca și cum ar fi câștigat Liga Campionilor, ca și cum ar fi ridicat deasupra capului Supercupa Europei. Și ei sunt niște învingători, în felul lor!

Lupescu, Chivu, Hagi, Răducioiu. Lăcătuș, Tudorel Stoica, Balint. Marica, Pancu, Marius Niculae. Andone, Mateuț, Stelea. Dan Petrescu.
Mircea Lucescu.

Know-how. Organizare, seriozitate, cuvânt, demnitate, experiență.

Zero! În lumea „oamenilor de fotbal”, toți acești oameni și tot ce reprezintă și ce au făcut ei nu contează. Nu există. Ei, „oamenii de fotbal”, sunt altfel, din alt aluat.
I-a bătut Burleanu „pe toți corifeii” „ca pe covoare”, vorba lui Bodescu, în celebrul mesaj în care îi amenința cu pușcăria pe opozanții actualului președinte.

N-a mai fost nevoie, până la urmă, de cătușe. „Oamenii de fotbal” au făcut zid lângă președintele lor, în fața pericolului comun. Și toți campionii ăștia, veniți să pună mâna pe fotbalul lor, al „oamenilor de bine”, cum inspirat i-a caracterizat președintele lor, au fost zdrobiți. 70%! Alungați. Umiliți. Să plece! Să se care, să se ducă-n mă-sa, cu aerele de mari cunoscători trecuți decenii prin fotbalul profesionist. Să se ducă de unde au venit, să îi lase pe „coechipierii” din „echipa FRF” să facă treabă!

…Chivu părăsește și el sala de la parterul „Casei Fotbalului”. Trece pe lângă groupies care își fac poze cu Bodescu și Vișan. Priveliștea este, literalmente, suprarealistă.

Nu poți scăpa de impresia că două lumi se despart acum în holul clădirii proiectate de arhitectul Mac Popescu, fostul președinte al Sportului Studențesc. Fotbalul e scos din sediul FRF pe ușa din dos. La propriu.

…„Cum a fost posibil așa ceva?” Vecinul, Vali, e stelist. Acum e puțin bulversat, urmărește și FCSB, și Steaua. Mă pune mereu să-i explic, din nou și din nou, cum e speța asta juridică atât de încurcată în care Gigi a rămas fără brand după 10 ani în care l-a folosit nestingherit.
De data asta, Vali nu înțelege ce a văzut la televizor. Cum adică? E posibil să ai de ales între Lupescu, Chivu, Lucescu și Burleanu, Bodescu și Vișan, și tu să îi votezi pe ultimii?

E posibil?

Da, pentru că între ce înțelege Vali prin „fotbal” și ce înțeleg oamenii care au votat miercuri, 18 aprilie 2018, nu există nicio legătură. Niciuna!

Vali, când spune „fotbal”, se gândește la Liga Campionilor, la națională, la Cupa Mondială. La victorii, la nopțile fierbinți ale Mondialului american și la seara magică a lui 3-2 cu Anglia, la Euro. La meciuri mari, la jucători super. La fair-play. La performanță.

Zero! Asta ține la el, la mine, la tine, la toți fraierii care vin pe stadioane.
Pentru membrii FRF care au salutat cu aplauze furtunoase când Burleanu a spus că Lupescu, Chivu și Lucescu sunt pericolul maxim pentru fotbalul românesc, toate cele la care se gândește Vali când vorbește de fotbal sunt o poveste. La ei „nu ține” cu vrăjeli d-astea.
La ei „țin”, concret, cei 1.500 de lei primiți în vinerea de dinaintea alegerilor. Contează baremul de observator la Liga 3. Salariul de 1.800 de lei încasat de la federație pentru o ipotetică activitate de „referent zonal”. Mesele întinse la Cheile Grădiștei. Sejururile în Antalya și Slovenia, cu cazare, masă și diurnă inclusă, totul pe buzunarul federației. Plimbările cu naționala.  

„Oamenii de fotbal”. FOTO: Mediafax

Seriozitate, competiții, dezvoltare?
Să fim serioși! Contează ce se dă acum, pe loc! Azi! Pe persoană fizică. Ce e în mână nu-i minciună.

Ce urmează? Nimic. Vorba lui Lupescu: fotbalul pleacă acasă. Peste 4 ani, dacă președintele în funcție va considera că mai e nevoie să se organizeze alegeri, va lua 99%. Oricum, e greu de crezut că vreun alt fost internațional va fi dispus să mai intre în pânza asta de păianjen.
De fapt, Burleanu, Bodescu, Vișan și votanții lor se merită unii pe alții. Ei, împreună, sunt fotbalul românesc de azi, așa cum arată el. Vor continua să raporteze creșteri de 1.000% la copii și juniori și performanțe financiare în timp ce devorează milioanele pe care nu le-au tocat încă din rezervele lăsate de odiosul Mircea Sandu. Dacă au luat 70% din voturi după ce și-au tras salarii de 5.000.000 de euro, de ce să nu și le facă de 10.000.000? Sau 15? Toată lumea va fi mulțumită, atât timp cât și alegătorilor „le iese” ceva.

…Și România?
Nimic. România va continua, în timpul ăsta, să rateze calificări. Să piardă cu Azerbaidjan și Luxemburg la juniori, să coboare în clasamentul FIFA, să semneze „contracte de sponsorizare” prin care cumpără echipament sportiv de milioane de euro de la firmele prietene. Să refuze turnee gratis pentru națională ca să meargă în altele, care costă un sfert de milion.
Dar totul va fi acceptat și acceptabil, atât timp cât în deplasările astea vor încăpea și 100 de membri votanți, pentru care FRF va găsi pe undeva încă 150.000 de euro, „bani de buzunar”.
Nu vă preocupați. Va fi bine!