„Am avut antrenori golani, care m-au vândut pe față”. Ioan Neculaie, fostul boss al Brașovului, continuă seria dezvăluirilor. Episodul 2: „Halagian făcea multe lucruri urâte cu nenea Jean. Hizo nu era sănătos la cap. Răzvan Lucescu e singurul care mi-a rămas la suflet din fotbal. A fost lucrat de impresari la națională” | VIDEO&FOTO EXCLUSIV
Ieșit din circuit de aproape șapte ani, după ce s-a retras de la FC Brașov, intrat în faliment în 2017, Ioan Neculaie vorbește în premieră despre „fotbalul mizerabil” în care „am pierdut 30 de milioane de euro”. Fostul patron al „galben-negrilor” evocă azi colaborarea cu șirurile de tehnicieni care s-au perindat pe banca de la poalele Tâmpei, cu episoade abracadabrante rămase în istoria recentă a clubului.
„Am avut antrenori golani, care m-au vândut pe față”. Ioan Neculaie, fostul boss al Brașovului, continuă seria dezvăluirilor. Episodul 2: „Halagian făcea multe lucruri urâte cu nenea Jean. Hizo nu era sănătos la cap. Răzvan Lucescu e singurul care mi-a rămas la suflet din fotbal. A fost lucrat de impresari la națională”
„Se mai băga și Romică Pașcu la câte o «ciorănie»”
ProSport: Domnule Neculaie, sunteți campionul absolut al schimbărilor de antrenori. Ați operat 46 de modificări pe banca tehnică în perioada 1999 – 2016, adică o medie de circa trei pe sezon! De ce ați ajuns oare la acest carusel?
Ioan Neculaie: Nu pot să-mi dau seama. Chiar așa multe schimbări? Îmi pare rău pentru ei. Dar de treaba asta se ocupa președintele, că de prin 2005 n-am mai condus eu direct. Am colaborat însă și cu unii antrenori realmente golani, care m-au vândut pe față.
La cine vă referiți?
Nu există, nu voi rosti nume!
De exemplu, pe Florin Halagian l-ați păstrat numai câteva etape în 2000, i-ați pus pe masă un salariu spectaculos de 200.000 de dolari, dar cu ce ați rămas?
Cu o mare dezamăgire, evident! Dumnezeu să-l ierte pe nea Florin, era un tip sociabil, comunicativ, dar, din păcate, făcea multe lucruri urâte cu alt om care a murit, cu nenea Jean.
Nu vreau să discut despre chestiuni de trădare în cazul lui Halagian. Dacă a făcut-o, Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, Ioan Neculaie pentru Prosport
Celebrele prietenii!
Da! Cu niște rezerve substanțiale, se mai băga și Romică Pașcu împreună cu ei să mai facă o ”ciorănie”, că erau buni amici, dar adevărul e că el a stat tot timpul cu sufletul foarte aproape de club. FC Brașov era viața lui. Mai ținea însă lângă Pădureanu, că avea trecere pe la nea Mitică, pe la FRF.
„Lupescu era cumsecade, dar să-ți termini cariera de antrenor din cauza unui meci cu Pădureanu, să mă ierte Dumnezeu!”
Primele afaceri serioase în mercato le-ați făcut…
O clipă: nu există afaceri în fotbal! Eu n-am făcut niciuna. Doar am pierdut bani. Afaceri poate au făcut Steaua sau Dinamo, după investiții masive. Cine zice că a câștigat, minte!
Reformulez: cele mai multe transferuri le-ați realizat pe direcția Rapid, cu Copos, unde au ajuns Buga, Constantinovici, Ghioane, Isăilă, Buta, Marius Constantin sau Răzvan Lucescu.
Da, și am luat un milion de euro, dar am cheltuit vreo 25-30! Nu m-am ocupat însă de vânzări, de schimburi. Dinu Vamă le-a operat pe majoritatea.
- 1,95 milioane de euro a fost cel mai scump jucător vândut de FC Brașov în ”era Neculaie”: Chipciu la Steaua (1,2 milioane euro), plus comision după plecarea la Anderlecht (750.000 euro)
Pe Ionuț Lupescu l-ați păstrat antrenor numai patru etape, dar s-a lăsat complet de meserie după ce a refuzat un blat cu Bistrița și a pierdut partida respectivă. E un episod relatat chiar de Romeo Pașcu, fostul președinte al Brașovului.
Mi-a plăcut mult de Lupescu. Un tip foarte serios, cumsecade, dar introvertit, nu prea comunicativ. Nu știu de discuția asta cu Gloria. Dacă așa a fost, să fie sănătos! Dar să mă ierte Dumnezeu, să-ți termini cariera de antrenor din cauza unui meci cu Pădureanu? Antrenorii știau că nu-i pot dirija pe Pașcu sau pe nu știu cine. Trebuia să vină să discute direct cu mine.
Dintre toți președinții pe care i-am avut, i-am păstrat în minte doar pe Romică Pașcu, Dinu Vamă și Kovacs. Restul, pe Zotta și ceilalți, i-am șters din memorie – Ioan Neculaie
Bun, dar dumnevoastră erați patronul! Când se petreceau înțelegeri din acestea subterane, președintele nu venea să vă semnaleze? ”Uite, șefu’, fac și eu un pact cu Pădureanu!”.
Exclus! Știau că-i iau la înjurături, fiindcă n-am acceptat niciodată chestiile astea, dovadă că n-am intrat în gașca lor.
„I-am zis eu bufon lui Șumudică? Poate altcineva!”
Nici Șumudică n-a avut viață lungă la Brașov, iar la final l-ați numit bufon!
I-am spus așa? Nu cred! Poate altcineva! Am auzit cuvântul ăsta doar la televizor, dar nu-mi amintesc să-l fi folosit. Șumudică era băiat bun, dovadă că a antrenat și prin străinătate, nu? La noi a fost OK.
În mai 2011, a produs un circ teribil când a vrut să scoată echipa de pe teren la o înfrângere în deplasare cu Steaua din cauza unor erori de arbitraj, Deaconu la centru.
Cine știe ce directive avea și Deaconu atunci. Sper să se mai fi schimbat lucrurile între timp, iar arbitrajele să nu mai fie precum în acei ani.
Am trecut printr-un scandalos Brașov – Chiajna 2-3, cu un arbitraj groaznic. Un meci aranjat de arbitri, ce naiba! Vreau să uit astfel de episoade – Ioan Neculaie
Un moment neobișnuit când l-ați avut pe Hizo antrenor numai o zi. Cum a fost posibil așa ceva? O neînțelegere?
Nicio neînțelegere! Cu Hizo e foarte clar. Cred că avea probleme cu capul, pentru că una am discutat cu el și a doua zi a plecat de la echipă. Nu l-a dat nimeni afară. De fapt, nici nu cred că apucase să semneze contractul.
Explicația a fost că l-ați pus într-o postură jenantă, când, la primul antrenament, a venit și fostul antrenor, Ionuț Badea, cu care știa că apucaseți să reziliați.
Asta e o prostie. Nu, omul nu era sănătos la cap! Nu poți să vorbești ceva cu mine și apoi să dispari. Cum să fii antrenor pentru o zi? Pe ăla nu-l mai poți numi antrenor!
„Răzvan căzuse într-o dezamăgire în primele luni”
Răzvan Lucescu a rezistat cel mai mult, doi ani, 2007-2009, a realizat promovarea Brașovului, apoi a plecat la națională. E singurul cu care pare că ați avut răbdare.
Pentru că era un caracter de excepție și un antrenor deosebit. Am rămas în relații amicale de când apăra la Brașov, la apusul carierei. Și apoi i-am dat pe mână echipa și l-am susținut, chiar dacă în primele luni, căzuse într-o oarecare dezamăgire.
Două puncte în șase etape, inclusiv un 2-3 cu Craiova, după ce conduceați cu 2-0 prin minutul 80. Asta se întâmpla în primul mandat, din 2003, cu un start debusolant.
Da, dar am avut în continuare încredere în el și nu m-am înșelat. Dintre toți antrenorii cu care am lucrat, e singurul care mi-a rămas la suflet și a avut rezultate bunicele la noi.
Cu Răzvan am lucrat altfel și am riscat puțin la început când l-am numit antrenor, dar i-am observat calitatea umană și asta a contat decisiv. E greu să găsești oameni cu caracter. Ținem în continuare legătura – Ioan Neculaie
A făcut pasul spre națională de la Brașov, o mutare surprinzătoare atunci.
Am rămas cu un gust amar când am văzut cum era lucrat din exterior și din interior. Din această cauză, rezultatele lui la națională n-au reflectat corect munca pe care a depus-o. Acolo se întâmpla ceva, influențe din afară, dracu’ știe!
Citesc printre rânduri că vă referiți la impresari, în primul rând?
Da, asta a fost și părerea mea, fără să discut ceva cu Răzvan pe tema asta. Se simțea, pur și simplu, că funcționează undeva o ”lucrătură”.
Pe Mircea Lucescu îl cunosc de când era antrenor la Brescia. Am fost și la el acasă printr-o conjunctură, ne-am împrietenit. E extraordinar că antrenează în continuare. Nu-și arată vârsta, dar, dacă se lasă de muncă, va îmbătrâni într-un an cât pentru zece – Ioan Neculaie