Analiza dură a unui antrenor român de copii și juniori! Diferențele imense dintre fotbalul juvenil din Franța și cel din România: „DO-RE-MI vs DO-RE-LU! «Muzica nu este în note, ci mai ales în spațiul dintre acestea!» spunea Mozart” | SPECIAL

ProSport a stat de vorbă cu antrenorul Andrei Anghel de la grupa U14 a celor de la FC Dinamo (club finanțat de Nicolae Badea). Tehnicianul, cu o experiență vastă în fotbalul juvenil din România, a participat la un turneu în Franța.

Antrenorul Andrei Anghel s-a arătat uluit de diferențele găsite în țara fostei campioane mondiale față de cum arată fotbalul juvenil din România. I-am cerut lui Andrei Anghel să scrie un text, la cald, cu ce a găsit în Franța. Redăm mai jos textul trimis de Andrei Anghel după ce echipa sa, Dinamo U14, a participat la un turneu alături de cluburi ca OGC Nice, FC Nantes, Toulouse FC, Olympique Marseille, Rennes, St Etienne și PSG.

Diferențele imense dintre fotbalul juvenil din Franța și cel din România: „«Muzica nu este în note, ci mai ales în spațiul dintre acestea!» spunea Mozart”

„Plecând de la premisa prezentată în titlu și permițându-ne un mic exercițiu de imaginație, faptul că întreaga lume este un concert de muzică ne recomandă să nu rămânem în dezacord cu aceasta (pe lângă ton), indiferent de domeniul despre care discutăm.

Desigur că aici vom vorbi despre sport, deși putem vorbi la fel de bine despre sociologie, cultură, educație, infrastructură… orice.

Toate se leagă, se contopesc și la final ne oferă produsul: individul sau, în cazul nostru, sportivul.

Intrăm așadar în sfera modernă a sportului, transformată într-o adevărată industrie clădită pe piloni bine definiți în ecuația acestui business uriaș: investiții, infrastructură, performanță, nivel calitativ ridicat, vânzări și mai ales profit. Mai mult sau mai puțin în această ordine, dar de principiu bazat pe acești parametri.

Luna iunie a consemnat încă o experiență în fotbalul mare, fotbal din care am făcut și noi parte cândva demult. Culmea, un fotbal care funcționează pe principiile la care și noi ne-am aliniat în urmă cu fix 45 de ani. Mă refer la modelul Luceafărul, o „fabrică” de fotbaliști care a urmat cursul normal și logic: investiție, infrastructură, selecție, dezvoltare, performanță și producție, iar în final…profit. Și am reușit, cu mult, mult timp înaintea altor națiuni. Națiuni care reușesc în prezent, dar și în ultimii 30 de ani să mențină un nivel ridicat al performanțelor din industria fotbalului, nivel la care noi nici nu mai putem speră. Culmea (din nou!), noi făceam asta acum 45 de ani!

Ca să continui raportarea la fraza cu care am deschis articolul, putem spune că am adus instrumentele muzicale pe scenă, am arătat cam cum ar trebui folosite, iar acum asistăm din holul operei la concertul altor națiuni.

…Nu în smoching, în papuci!

Am revăzut din interior fotbalul mare, cel adevărat și productiv. Este o plăcere, un motiv de aprofundare, dar și generator de emoții și întrebări: Noi când? Noi de ce nu?

Putem spune clar și răspicat, oricât de dureros este, că ne aflăm în lumea a 5-a, indiferent că vorbim despre infrastructură, investiție, selecție sau dezvoltare. Nu vom vorbi în schimb despre calitate, pentru că este singurul atribut pe care deocamdată îl mai avem, o ultimă calitate de la care mai putem avea speranța că vreodată vom reveni pe scena mare a fotbalului mare, cel adevărat.

Franța, țara actualei vicecampioane mondiale, fosta campioană mondială.

Începând cu 12 ani, jucătorii se supun unui alt nivel de selecție și anume pentru a accede către semnarea, în 2-3 ani, a unui contract de profesionist. Spre exemplu, luna iunie a consemnat semnarea unui contract pentru un U14 de 350.000 la semnătură și salarizare pentru următorii 5 ani, adăugate, bineînțeles, la investiția deja existență. Toate acestea în timp ce la noi funcționează de minune „sportul de masă”, cu taxa lunară aferentă și, desigur, cu extirparea totală a gândului de performanță, dacă acesta ar fi existat cumva vreodată.

Investițiile în viitor pornesc de la vârste și mai mici, aici începe doar să prindă contur, cluburile asigurându-le jucătorilor selecționați absolut totul! Cazare, masă, școală, particularitățile necesare dezvoltării unui sportiv de calibru: nutriție, dezvoltare personală, psihologie, sprijin școlar, dezvoltare TTF individuală și de grup. Pentru toate acestea există întotdeauna un laborator (mai mic sau mai mare) sau un birou, cu minimum o persoană specializată, angajată strict pentru procesul respectiv. În principiu luăm exemplu Toulouse FC, pentru o singură echipă/lot de jucători are alocate 35 de persoane zilnic, 24/24 și 7/7. Și da, fiecare dintre acești oameni se dedică cu toate forțele alături de club pentru dezvoltarea fiecărui jucător în parte. Când spun că se dedică toți mă refer toți: de la oamenii de la curățenie până la investitori, toți sunt prezenți fizic, emoțional și financiar în viața echipei. Inimaginabil pentru noi, nu i așa? Deși nu ar trebui, pentru că în urmă cu fix 45 de ani și noi făceam exact la fel!”, și-a început textul Andrei Anghel.

Ce are fotbalul juvenil din Franța și ce nu avem noi!

„Desigur că tehnologia și metodele moderne reprezintă un avantaj important, dar în timp ce un jucător român se trezește dimineața și apucă un sandvici sau niște cereale, un jucător de aceeași vârstă din fotbalul mare trece la prima oră prin prima etapă a zilei, primul filtru, „primul antrenament”: micul dejun. Pare banal, dar este primul lucru care îți transmite că ne aflăm în dezacord cu concertul susținut de fotbalul mare și că nu înțelegem notele de pe partitură.

Înainte de a intra la sala de mese, jucătorii au la dispoziție 10 tablete cu un chestionar care trebuie obligatoriu completat zilnic și care conține un set de întrebări (calitatea somnului, stare emoțională, starea fizică etc). Până se termină micul dejun, birourile psihologului, ale terapeutului, preparatorilor și antrenorilor au primit deja caracteristicile necesare zilnice specifice nevoilor personale și în funcție de acest lucru îți oferă recomandări, ședințe specifice 1v1, discuții, terapie, antrenamente specifice, evaluări etc.

Toate acestea se petrec într-o oră, timp în care jucătorul român deja termină micul dejun și probabil se află în trafic deja de 35 de minute cu nelipsitele minute de prezență pe platformele sociale, încercând să ajungă la școală.

Este doar un exemplu, de altfel cred că cel mai mic, care ne arată cât de mare este discrepanța dintre „fabricile de fotbal” productive și fotbalul juvenil românesc.

Înțeleg că în urma unui studiu publicat de curând în ProSport, fotbalul nostru a vândut în ultimii 3 ani jucători în valoare de 50 de milioane euro, justificate și confirmate pentru cluburile cumpărătoare fiind doar transferurile a 3-4 fotbaliști în valoare totală de 8 milioane euro. Reiese faptul că producem slab calitativ, aducând deservicii financiare și foarte curând nu vom mai putea propune nimic pe piață, aceasta însemnând și falimentul financiar, nu doar calitativ al fotbalului nostru.

Ne lipsesc cu desăvârșire investiția, infrastructura, selecția și producția.
Dar mai ales dorința și ambiția de a redeveni ceea ce am fost cândva!

«Lumea este un mare concert de muzică!
Să nu fii în dezacord cu ea!»”, a încheiat Andrei Anghel.