Stabilit de la 6 ani în Spania și crescut de Villarreal, Rațiu s-a interesat despre jocul andorrezilor, a fost chiar coechipier cu portarul lor și povestește detalii inedite înaintea primului meci pentru națională în campania de calificare la EURO 2024. Deși vorbește rareori și preferă să se exprime în meci, azi abordează curajos subiecte importante ale naționalei: de la absența românilor din fotbalul spaniol, la atitudinea neconvingătoare a unor tricolori, trecând prin avancronica lui la grupa preliminară și lucrurile concrete care s-au schimbat, pentru el, în mandatul Iordănescu.
Tricolorul de 24 de ani a devenit om de bază la națională în flancul drept al defensivei și a câștigat aprecierea românilor pentru devotamentul din teren. În Segunda Division, pentru Huesca, Rațiu e titular și integralist, evidențiat constant de presa iberică și vehiculat ca transfer la vară spre La Liga.
Poate părea o curiozitate, dar spune multe despre aportul lui Rațiu la națională: din cele 9 jocuri oficiale disputate de tricolori cu el titular, România a pierdut doar două, în Germania și în Muntenegru! Asta deși ultimele rezultate ale noastre au tot lăsat de dorit! Înainte de Andorra – România, Andrei Rațiu oferă în exclusivitate pentru ProSport un interviu cu cărțile pe față!
Andrei, ai deja peste 20 de meciuri consecutive ca titular și integralist în liga a doua spaniolă, acest sezon. Care ar fi secretul?
Am, cred eu, și o structură fizică și mentală bună, care mă ajută. Pe de o parte, nu mă accidentez. Pe de altă parte, sunt constant în forma pe care o arăt, în evoluții. Altfel, eram trecut pe bancă (râde). Și sunt foarte atent cum mă odihnesc și mă recuperez, nu fac greșeli în zona asta.
Huesca mai are șanse teoretice la play-off, cum simți cursa asta?
Șanse ar fi, dar obiectivul nostru la început de sezon a fost și a rămas apoi evitarea retrogradării. S-au produs multe schimbări în ultima perioadă, mai lungă, și e normal să vină acest obiectiv. E destul de greu să mai prindem play-off-ul, realist vorbind, dar măcar vom evita retrogradarea dintr-o poziție foarte sigură în clasament.
Presa spaniolă a tot scris în acest sezon că ai crescut foarte mult în joc. Poți explica ce s-a întâmplat în spatele acestor constatări?
În primul rând, mi-am dat seama și mi-am asumat că am de îmbunătățit jocul meu defensiv. Fiindcă am devenit fundaș din mijlocaș, pe partea ofensivă nu aveam probleme. Așa că am început să lucrez la capitolul defensiv și am avut șansa ca antrenorul Ziganda să mă ajute enorm. Aproape zilnic, la fiecare antrenament, am lucrat în direcția asta. Chiar și exerciții extra!
Foarte mulți din stranierii României sunt la cluburi din eșalonul doi, Italia și Spania. În ce te privește, anul acesta simți că va veni saltul?
Deși mai am un an de contract cu Huesca, evoluțiile mele și constanța în joc îmi spun că da, în această vară ar fi posibil să fac saltul spre prima ligă spaniolă. Mă refer la ea pentru că mă simt pregătit de acest nivel, știu fotbalul de aici foarte bine și sunt gata pentru provocarea asta. Sper să și vină acest pas!
Ai jucat pentru România în 2022 cu Iordănescu selecționer la amicalele din martie, apoi în toată campania de Liga Națiunilor. Îți poți spune sincer că avem o evoluție?
Domnul Iordănescu a venit din prima zi cu niște principii clare. Și de joc, și de mentalitate, și de comportament. Pe toate le-am îmbrățișat din prima zi și noi, jucătorii. Dar cele de comportament se aplică direct, la mentalitate și joc e nevoie de puțin timp ca să vezi o schimbare. Eu cred că suntem pe drumul bun. Chiar pot să îți spun că am simțit că încep să pun în practică, pe teren, ceea ce sunt sigur că își dorește și domnul Iordănescu. Și am văzut asta și în cazul mai multor colegi. De la meci la meci, puțin câte puțin poate, dar acum suntem gata să transpunem și în rezultate.
Ce ar avea naționala noastră în plus la aceste preliminarii comparativ cu cele precedente, pentru Mondial, când nu ne-am calificat? Ce să ne facă să sperăm cu argumente, ca să zic așa?
Pe mine și pe colegii mei ne simt mult mai încrezători. Cred că am căpătat mai multă încredere că putem merge la un turneu final. Poate și stilul acesta nou, din ultima vreme, are o influență. În plus, au mai apărut jucători noi, buni, și se simte clar asta. Și, de ce să evităm să o spunem, avem și o grupă mai abordabilă acum, din punctul meu de vedere.
Joci la Huesca, la 250 de kilometri de Andorra, ca să glumim puțin, Iordănescu putea să te cheme direct la meci. Ce știi despre fotbalul din Andorra, pentru că ai petrecut totuși atâția ani aproape de el?
Știam câte ceva, dar am vrut să am informații cât mai corecte. Am discutat cu coechipierul meu de la club, Gerard Valentin, pentru că el joacă pentru naționala Cataluniei și au avut mai multe amicale cu Andorra. Mi-a spus și el că valoarea andorrezilor e cam de liga a treia spaniolă, să zicem, că joacă destul de dur și nu sunt toți 100% fotbaliști profesioniști, unii mai au și alte joburi part-time. Bine, nimeni nu vrea să piardă și o să înceapă și ei cu încredere, dar dacă ne concentrăm, nu avem cum să nu câștigăm în Andorra. A, și îl știu și pe Iker Alvarez, fiul selecționerului!
Iker Alvarez, portarul titular al Andorrei, da, e fiul selecționerului Koldo Alvarez…
Am fost colegi la Villarreal, dar când eu eram la formația secundă, el era la Villarreal C. E și mai mic de vârstă, doar uneori se antrena cu noi. Portar cu potențial și coleg bun, dar mai mult de atât nu știu, a trecut timpul.
Pentru încrederea voastră sunt suficiente 3 puncte în Andorra sau simți că nevoie și de o victorie la diferență de scor confortabilă?
Eu cred că scorul e legat de puncte. Adică, dacă luăm 3 puncte, treci peste și uiți și scorul. Mai important decât scorul sau diferența de scor e să lăsăm o imagine bună în joc. Pentru că imaginea asta rămâne și în mintea noastră și de aici avem încredere. O să vină toată familia mea la meci, contează mult să faci oamenii fericiți. Să câștigi, iar dacă poți să și arăți fotbal bun.
Sincer, ai alt scenariu în cap în afară de 6 puncte cu Andorra și Belarus? Dincolo de declarații politicoase…
Nu, nu! Chiar nu m-am gândit la altceva, nu-mi trece prin cap altceva. Mergem să batem în Andorra, ne întoarcem și câștigăm la București, cu Belarus. Cum să-ți treacă altceva prin cap? De ce să spun altceva…
Selecționerul merge doar pe mâna jucătorilor care dau, în viziunea lui, 100% pentru națională, agrenați total în misiunea asta a calificării. Mitriță și Maxim, spre exemplu, nu se regăsesc între convocați, s-a scris și vorbit că din acest motiv. Cum ți se pare abordarea?
Păi cred că ne-a cam lipsit abordarea asta! Adică, trebuia să fie un start, un moment zero, ca să vezi clar cine e cu totul băgat în treaba asta și vrea să lupte cu adevărat și cine mai e cu gândul și în alte părți. Pentru mine e foarte simplu. Bine, e simplu și greu. Iar domnul Iordănescu face bine: când mergi la lot și joci pentru România, ai venit și ai lăsat tot, acasă sau în spate!
Te simt înverșunat pe tema asta…
Ai foarte puține meciuri în niște preliminarii. Nu e ca la club, pierzi o etapă și recuperezi pe parcurs. M-am gândit și eu: la națională, dacă ceva nu merge bine, în secunda doi trebuie să pui de la tine ceva în plus, să dai ceva de la tine, ca să meargă lucrurile. N–ai timp să aștepți. E și o treabă de sacrificiu. O faci dacă simți. Dacă nu simți, nu vii și asta este. Acum, dacă nu crezi că luăm 6 puncte cu Andorra și Belarus, e degeaba!
Dintre România, Israel și Kosovo, va merge la EURO naționala care câștigă puncte în fața Elveției, cea care nu se încurcă la meciurile cu Andorra și Belarus sau cea care se va impune în duelurile directe?
O să mergem noi la EURO, pentru că vom obține cele mai multe puncte cu Andorra și Belarus, nu ne vom încurca. E și matematic, până la urmă ai 4 meciuri cu ele, mai multe puncte decât ai putea să obții și dacă bați Elveția tur-retur. În duelurile directe, dacă ne referim la trei echipe, e greu de prezis cum va fi.
Ar trebui să ne fixăm locul 1 în grupă ca să avem obiectiv înalt și finalmente să ne calificăm sau locul 2, ca să ne concentrăm pe ceea ce pare mai realist?
Ar trebui să ne fixăm obiectiv turneul final. Și atât. Dacă noi facem tot pentru obiectivul ăsta, nu mai contează cum o scoatem la capăt, dar să ne calificăm!
După atâția ani în fotbalul spaniol, de ce crezi nu avem români în La Liga și mai mulți reprezentanți în L2?
E și pentru mine ceva necunoscut, m-am gândit la asta. Cred că fotbalul spaniol pur și simplu nu se mai uită la campionatul românesc, iar dintre jucătorii români care joacă în străinătate, nu știu de ce nu s-au legat lucrurile până acum să vină în direcția asta. Eu îți spun sincer, mulți dintre coechipierii mei de la națională ar putea juca în La Liga și Segunda!
Bun, dar nu sunt acolo!
Poate că nu sunt acum, că mulți sunt tineri și foarte tineri. Dar pot să fie și unii chiar cred că o să fie. Mulți ar putea juca în Segunda, unii chiar în La Liga. Nu toți, e adevărat, dar cei mai mulți, fără probleme!
Primul tău gol pentru România la seniori a venit în ultimul meci oficial al României de anul trecut, acel 4-1 cu Bosnia-Herțegovina. Cum ai trăit momentul?
Știi bine că nu prea sunt eu cu vorbele, sunt mai tăcut poate. Mai ales când sunt lucruri emoționante (râde). Eu în fiecare meci mă setez să dau totul și să câștigăm, nu să marchez, neapărat. Dar a fost bucurie mare… Și mândrie, că tata și unchiul erau în tribune… Mereu mă gândesc să îi fac mândri pe cei din familie.
Ai devenit om de bază la națională după doar 10 meciuri. Privind înapoi povestea ta până acum sub tricolor, ce te-a impresionat cel mai mult?
Oamenii, suporterii! La meciurile de-acasă e super, dar când am văzut cât de mulți sunt și în deplasări… Și veniți din țară, dar și din zona pe unde jucăm. Au o credință, așa, cum rar am văzut… Cred în România, deși n-au fost rezultate în ultimii ani. Rămâi pe gânduri… Te impresionează pentru că noi n–am mai fost la turnee finale, dar asta nu modifică ce simt ei. Poate sunt mai puțini uneori, mai mulți uneori, dar ce simt e la fel. Că simți și tu, din teren, asta! E lucru rar, foarte rar, mai ales în fotbalul de azi, la nivel de naționale, să ai așa suporteri.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER