Consultantul internațional și fostul rugbist Anton Pisaroglu candidează pentru funcția de președinte al Federației Române de Rugby. Acesta se va opune actualului președinte, Alin Petrache, la alegerile pentru conducerea FRR, care vor avea loc peste o lună, pe data de 27 februarie 2021.
Pisaroglu a jucat rugby la CSA Steaua București și a fost component al echipelor naționale de rugby de juniori și U20, jucând ulterior și pentru echipa națională a României de rugby 7 seniori. El a practicat de asemenea kickboxing și sambo (un stil de arte marțiale derivat din judo). Absolvent al Universității Naționale de Educație Fizică și Sport din București, Pisaroglu a urmat și cursuri de științe politice și securitatea informației la Universitatea Yale din SUA și la Universitatea din Londra.
Anton Pisaroglu a oferit un interviu în exclusivitate pentru ProSport, în care ne spune care sunt gândurile sale.
Prosport: Domnule Pisaroglu, o să intrăm direct în subiect. Este adevărat anunțul dvs. inopinat că vă veți depune candidatura pentru președinția Federației Române de Rugby? Anton Pisaroglu: Este perfect adevărat. Cu precizarea că anunțul meu a venit aproape imediat dupa comunicatul Biroului Federal privind alegerile, publicat pe 26 ianuarie. Cred că mai degrabă anunțul celor de la federație a fost inopinat, având în vedere că a fost dat publicității cu fix 30 zile înainte de data alegerilor.
Să înțelegem că exista și o altă modalitate de a proceda din partea oficialilor federali? Cu siguranță. Din punct de vedere statutar pare-se ca ei sunt acoperiți, însă dacă ne place să tot invocăm până la demonetizare termenul de fair-play pe care-l cultivă de la origini acest sport minunat care este rugbyul, mă gandesc că într-o perioadă plină de incertitudini și probleme la tot pasul, așa cum s-a dovedit a fi această pandemie, ar fi fost indicat și evident politicos ca acest anunț privind organizarea alegerilor să fie făcut mai dinainte, măcar cu 90 zile înainte de data alegerilor.
Așa lumea sportului de la noi dar mai ales cei implicați în rugby, direct sau afectiv cum sunt suporterii, vor comenta că ceva nu este în regulă. Dar eu v-aș întreba direct: ce mai este în regulă în rugbyul românesc de peste un deceniu???
Aceasta era oarecum următoarea mea întrebare: care este motivația pentru a candida la funcția de președinte FRR? În mass media, căci sunteți persoană publică, se știe bine despre consultantul politic internațional Anton Pisaroglu că a practicat rugbyul la Steaua București precum și la naționalele de juniori și tineret ale României, însă aria dvs. de competență din ultimii ani, ca sa spun așa, este complet diferită de ceea ce presupune managementul sportiv.
Să știți ca managementul, indiferent de domeniul în care se aplică, văzut ca un ansamblu integrat de procese decizionale destinate a naște plus valoare adică eficiență, este categorisit în adecvat, adică bun și păgubos, adică deficitar. Un aspect vreau să-l rețineți, anume că management înseamnă în primul rând strategie. Nu știu dacă sunteți la curent cu, eufemistic vorbind, suferințele cronice ale rugbyului nostru din ultima decadă?
Vă spun franc că este extrem de simplu, aveți la dispoziție statisticile sportive pentru a vă dumiri că rugbyul nostru trece prin cea mai urâtă și umilitoare perioadă a sa din cei 108 ani de existență. Pe românește, mai jos de atât nu mai există decât o singură bornă a înjosirii, dispariția efectivă a acestui sport care a adus satisfacții imense suporterilor, știți bine ce rezultate fantastice a avut înainte România pe plan internațional. În acest context, v-aș întreba din nou, unde a fost strategia FRR de a estompa cel puțin acest regres cu tentă ireversibilă din ultimii 12 ani???
În altă ordine de idei, regretul meu este că presa noastră în general dar mai ales cea sportivă, s-a complăcut în a vedea rugbyul românesc la categoria “și altele”… Este adevărat, rugbiștii sunt mai serioși, nu prea există cancan în această lume, însă jurnaliștii nu au înțeles că acesta a fost și este un deserviciu major pentru acest sport care se face în primul rând cu sufletul.
Evident că rezultatele dezamăgitoare ale rugbyului din ultimii ani au fost o piedică pentru mediatizare, însă sentimentul de abandon de către presă în general, perceput cu precădere de oamenii de rugby – antrenori dar mai ales jucători, aici excluzând FRR-ul care și-a dorit mai mult decât orice liniște sau cât mai multe batiste pe țambal, a hrânit încet dar sigur lehamitea, iar asta e un fel de cancer al sufletului.
Dacă ești în prag de a renunța, atunci bătălia e deja pierdută. Aici intervine demnitatea fiecăruia și îndeosebi credința că nu e totul pierdut. Eu personal, niciodată nu am încetat să cred că putem reveni ce am fost, adică o forță pe plan internațional, respectați și mai ales temuți de întreaga lume rugbistică.
Țineți seama că resursele noastre, mă refer la calitățile fizice și moral volitive, adică de voință, ale rugbistului român, reprezintă de fapt prin tradiție vâna noastră istorică iar noi am uitat, sau mai grav, am refuzat să o valorificăm.
Înțeleg ce spuneți dar acestea par lucruri similare cu cele întâmplate cu handbalul masculin și foarte probabil cu voleiul și basketul. Poate că decăderea rugbyului românesc are cauze asemănătoare. Puteți fi mai explicit legat de calitățile noastre pentru rugby? Dacă punem în balanță expunerea fotbalului, este corectă afirmația dvs. Însă percepția generală este că instituția FRR seamănă de prea multă vreme cu o fortăreață “inexpugnabilă“ pentru interesul presei și întrebările jurnaliștilor. O să vă răspund punctual. De la începuturile sale, rugbyul a fost, îmi permit să afirm, un sport de nișă pentru care niciodată nu s-a reușit să aibă acoperire pe întreg teritoriul național.
Acesta este un adevăr axiomatic. Dar și în Franța rugbyul a prins doar în zona de sud, excepție făcând câteva cluburi din Paris. Evident că la noi ar fi fost ideal să avem câte un club în fiecare municipiu de județ iar acesta trebuie să fie un deziderat. Chiar dacă nu am avut multe grupări rugbistice, infrastructura destinată rugbyului fiind, ca și în prezent, aproape neînsemnată raportat la ce există pentru fotbal, totuși emulația în interiorul fenomenului a fost fantastică, oamenii din interiorul și din jurul fenomenului rugbistic aveau indubitabil o calitate deosebită. Ca atare, rezultatele obținute în trecut au fost de-a dreptul colosale iar asta spune mult despre cum s-a lucrat înainte la federație, ce fel de oameni s-au perindat pe acolo.
Ca să sintetizez, finanțarea statului pentru rugby a fost dintotdeauna marginală însă rezultatele internaționale au produs mândrie, nu jenă. În consecință, vă rog să nu fim păcăliți și să ne ascundem după această teorie cu decăderea sportului românesc, altfel reală, căci cauzele la rugby sunt complet altele, au o particularitate clară și dacă doriți, vi le expun cu lux de amănunte.
Legat de calitățile noastre rugbistice, putem foarte simplu să ne întoarcem un pic în istoria noastră plină de atâtea nenorociri, căci bine știți ce mult am avut de suferit din partea altora. Sute de ani am plătit tribut altora, țăranii noștri a fost nevoiți deseori să tragă singuri la plug pe o palmă de pământ. Nu e o întrebare retorică: nu credeți că forța noastră în grămadă, renumită de altfel, își are rădăcinile tocmai în trecutul nostru în care am îndurat atâtea?
În fine, nu uitați că eu datorez enorm acestui sport, am început de mic la clubul din Tecuci, am ieșit campion național de juniori cu echipa din Focșani după care am ajuns la București, am parcurs traseul dificil al unui copil de provincie, fără sprijin de niciun fel, îndrăgostit însă până peste cap de rugby, am simțit și mi-au fost mereu confirmate pe terenul de joc aceste calități superbe de solidaritate colectivă, curaj, forță și rezistență fizică pe care noi le avem nativ. Cum de astăzi facem abstracție cu seninătate de aceste adevărate virtuți la care alte nații pot doar visa??? Este zestrea noastră biologică ca popor iar pe terenul de rugby se manifestă în cel mai frumos și spectaculos mod cu putință.
Vreau să fiu bine înțeles, nu sunt nicidecum a priori împotriva fenomenului globalizării, căci activitatea mea presupune tocmai interacțiune și colaborare la nivel internațional, mi se pare totuși strigător la cer să aducem jucători străini cu toptanul din dorința mascată de a naturaliza cât mai mulți pentru a deveni eligibili pentru echipa națională. Este o palmă morală nemeritată dată de FRR cu inconștiență și mai ales lipsă de recunoștință peste obrazul antrenorilor de copii și juniori din toată țara și, poate cel mai grav, un motiv serios pentru o implicare tot mai redusă în munca lor de zi cu zi.
Legat de relația FRR cu presa în general, nu doar cu cea sportivă, revenim iar la noțiunea de fair-play care este legată de principiul transparenței. Pe scurt, nu poți afirma împotriva tuturor evidențelor că tu faci și dregi pentru binele rugbyului românesc când acesta de ani buni este, nu mă feresc să o spun, în moarte clinică… Dacă toată țara știe și lumea rugbyului de afară deopotrivă, deja se întreabă de ani buni cât de mult mai poate să decadă rugbyul românesc, tu alegi să fereci porțile federației??? Cei de la federație nu-și dau seama cât de mult au pierdut adoptând acest comportament.
Sunteți vehement chiar dacă tonul nu o arată. Vă întreb direct: mai există speranță în această mare de pesimism? Faptul că purtăm acest dialog înseamnă că am credința că ne putem ridica din nou. Și aici nu este vorba despre vorbe mari și fără acoperire sau de un feeling personal, cu toate că în viață deseori e mai important ceea ce simți decât aparenta certitudine pe care ți-o induce un raționament cartezian. Știu extrem de bine ce este de făcut iar cei care mă vor urma trebuie doar să pună pe primul plan rugbyul și principiile de moralitate care stau la baza acestuia și pe care le regăsim integral în Biblie. Asta în plan ideatic, în practică voi pune în aplicare cu strictețe ceea ce am conceput în programul meu pe care-l voi face public curând.
Ați putea detalia câte ceva din programul dumneavoastră? Este prematur dar în câteva zile va fi dat publicității, căci trebuie depus la FRR împreună cu dosarul meu de candidatură. Nu vă ascund însă că programul a fost gândit având ca punct de plecare un lucru esențial: pentru a ști exact cum să ne calibrăm implementarea soluțiilor, trebuie să plecăm de la datele reale privind situația actuală pe care o cunosc în detaliu și care, trebuie să mă credeți, este mai mult decât sumbră. Pe scurt, patrimoniul nostru rugbistic juvenil este în pragul extincției, cifrele privind numărul real de echipe și jucători legitimați la copii și juniori sunt de-a dreptul înfricoșătoare. Trebuie să acceptăm această realitate.
…!?!?! Îmi închipui că sună deprimant ceea vă spun dar pentru a te putea însănătoși consider că trebuie să înțelegi mai întâi că ești bolnav și apoi să accepți imediat tratamentul adecvat vindecării. Metaforic vorbind, ai ambele picioare cangrenate iar tu le pomădezi și le parfumezi??? Asta înseamnă moarte sigură. Ca să fiu explicit, din 2009 încoace FRR nu a făcut absolut nimic pentru baza piramidei de selecție adică pentru sectorul juvenil, element indispensabil continuității în orice sport unde se dorește performanță. Și asta, în condițiile în care forul rugbistic mondial, World Rugby (n.r. fosta International Rugby Board – IRB) a alocat, cu obstinație aș spune, fonduri anuale destinate dezvoltării rugbyului din România. Ce s-a făcut cu acești bani, ce strategii s-au aplicat având la dispoziție acele finanțări??? Răspunsurile sunt evident la federație.
Mi se pare că evitați să nominalizați pe cineva pentru această stare de lucruri dezastruoasă. De ce? Absolut deloc. Nu este vorba despre o atitudine condescendentă din partea mea, ca să fie lucrurile foarte clare. Principiul de la care am plecat la acest drum, atunci când m-am hotărât să candidez, a fost acela de a vorbi exclusiv despre mine și despre ceea ce vreau să fac pentru rugbyul românesc căruia îi datorez foarte mult în plan uman. Toată lumea cunoaște umilințele trăite în ultimii 12 ani, ce rost ar mai avea acum nominalizările???
Legat de banii primiți de FRR, aceste fonduri anuale externe primite de la Federația Internațională de Rugby reprezintă singura sursă de finanțare a federației din România? Evident că nu. FRR primește bani de la statul român, MTS alocă anual fonduri pentru activitățile curente și de reprezentare externă a loturilor noastre naționale. Banii primiți de la World Rugby sunt destinați strict pentru dezvoltare. Numai Dumnezeu știe ce s-a întâmplat în ultimii 12 ani la FRR de am ajuns să avem 3 echipe la categoria under 19 în toată țara.
Iată că am ajuns să trăim și umilința supremă de a fi nevoiți să jucăm pe 7 februarie contra…Belgiei pentru a evita clasarea pe ultimul loc în clasament. Este ceva de neînchipuit și lumea trebuie să știe că e loc de mult mai rău de atât. Nu am putut asista impasibil la nesfârșit la acest adevărat coșmar al rugbyului românesc. Știți cum e, acum ori niciodată!
Din ce-mi spuneți, acesta e un moment de cumpănă pentru rugbyul din România. Legat de scandalul privind noul stadion de la Arcul de Triumf, cum vedeți rezolvarea acestui diferend între MTS și FRR? Poate nu știți, dar eu chiar ieri mi-am exprimat public poziția legată de acest subiect. Rugbyul românesc nu are voie să piardă acest stadion, căci este simbolul nostru, acolo se joacă rugby dinainte de primul război mondial, până și înscrisurile oficiale adică decretul regal de atribuire a terenurilor pomenește literalmente că acestea sunt destinate rugbyului, în fine federația a investit acolo dinainte de 2009 pentru ridicarea fostei arene.
Cel mai important însă, acolo e sufletul rugbyului românesc, acolo e leagănul rugbyului nostru, acolo trebuie să se antreneze și să joace naționalele noastre. Nu există altă opțiune și nicio soluție de compromis. Adaug însă că indiferent de “erorile” de natură juridică, voite sau nu, din protocolul încheiat între FRR și MTS, raționamentul este extrem de simplu: în circumstanțe asemănătoare de eroare umană, mă refer la redactarea deficitară a actelor juridice interinstituționale, statul român prin MTS ar fi preluat noile arene construite la Cluj-Napoca, Craiova, Târgu Jiu ori pe Ghencea???
Vă promit că voi reveni cu noi întrebări în cel mai scurt timp. Vă mulțumesc pentru timpul acordat. Oricând. Și eu vă mulțumesc pentru interesul manifestat pentru rugby.
Alegerile pentru conducerea Federației Române de Rugby vor avea loc pe 27 februarie 2021, la Complexul Olimpic „Sydney 2000” din Ciolpani, Ilfov. Cei care doresc să candideze pentru funcțiile de conducere din FRR își pot depune candidaturile până pe data de 5 februarie.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER