Așa s-a scris istoria. Una dintre cele mai răsunătoare victorii europene pentru o echipă de club românească are o poveste fascinantă: Peter Schmeichel a ratat penalty, iar Laudrup a fost neputincios în fața „eroilor” din țara comunistă. EXCLUSIV
Sportul Studențesc a eliminat pe 4 noiembrie 1987 una dintre echipele de top ale Europei de la acea vreme, Brondby.
Pe stadionul din Regie se producea una dintre cele mai impresionante răsturnări de scor din istoria participării cluburilor românești în cupele europene. După 0-3 în Danemarca, Sportul a reușit să întoarcă miraculos rezultatul pe teren propriu, 3-0, iar după executarea loviturilor de la 11 metri jucătorii români s-au impus, danezii ratând toate cele tre lovituri de departajare. Astfel că, Sportul Studențesc s-a calificat în turul III al Cupei UEFA.
ProSport a vorbit cu Paul Cazan, 73 de ani, unul dintre cei mai vechi jucători de la Sportul de la vremea respectivă, dar și omul care devenise începând cu acel meci antrenorul echipei din Regie.
„Am început meciul cu stadionul aproape gol și l-am terminat la 11 metri cu oamenii unii peste alții în tribune!”
Paul Cazan și-a amintit cu mare plăcere despre partida cu Brondby din noiembrie 1987 și ne-a spus că eliminarea danezilor e mult mai importantă față de victoria obținută tot de gruparea din Regie, pe fostul „23 August”, împotriva lui Inter Milano.
Au marcat în timpul regulamentar: Munteanu II (7), Bozeșan (78), C. Pană (89)
„Am trăit vremuri la Sportul Studențesc pe care nu le voi uita niciodată în viața mea și de aia v-am spus că mă doare rău de tot că echipa asta nu mai există acum în fotbalul românesc.
Sportul Studențesc a învins și marele Inter Milano, dar cu toate acestea eu zic că cel mai mare rezultat al nostru pe plan internațional, că am obținut și calificarea atunci, nu doar o victorie de palmares, a fost și va rămâne eliminarea lui Brondby. Doamne, ce meci a făcut Sportul atunci în Regie. Și nu-l mai aveam pe Gică Hagi. El plecase la Steaua. După eliminarea lui Brondby de către Sportul toată Europa fotbalistică era șocată. La Brondby jucau superstaturi ca Schmeichel, Kent Nielsen, Brian Laudrup și Kim Vilfort și nimeni nu ne dădea nicio șansă, mai ales că noi pierdusem manșa tur în Danemarca cu 3-0. Eu a trebuit să preiau echipa ca antrenor principal după ce se hotărâse demiterea lui nea Mircea Rădulescu, iar eu cu Gino Iorgulescu am fost numiți antrenori. Noi eram și cei mai vechi de la echipă. Eu a trebuit să mă las de jucat fotbal de nevoie, ca să pot să conduc echipa de pe bancă, dar aveam în continuare nevoie de Gino pe teren. Și l-am rugat pe el să rămână în activitate și să joace.
Îmi aduc aminte că meciul retur cu Brondby l-am început prin tribune cu puțini spectatori, probabil lumea nu voia să vină că și mâncasem 3-0 bătaie în deplasare, dar după fiecare gol marcat de noi spectatorii începeau să vină din ce în ce în număr și mai mare. Și uite cum la loviturile de la 11 metri am ajuns să avem stadionul plin ochi, iar spectatorii stăteau unii peste alții și ne încurajau foarte tare. După acel meci și după ce noi i-am eliminat pe cei de la Brondby am înțeles că oamenii cu bani din jurul aceste echipei și-au retras sprijinul financiar. Nu au putut să suporte faptul că noi, cei dințr-o țară comunistă la vremea aia, am eliminat o echipă care ne bătuse în tur cu 3-0”, a spus Cazan.