Atunci când inima decide ce se întâmplă în fotbal. La propriu. Două întâmplări din Anglia, la 43 de ani distanță și un transfer „made in România”

Condiția medicală a unui fotbalist este foarte importantă. Există multe cazuri în care problemele de sănătate au reprezentat motivul pentru care viața unui jucător a încetat pe terenul de joc. În fotbalul actual, starea fizică a fiecărui jucător este cercetată amănunțit, iar cluburile își angajează zeci de medici profesioniști pentru a se asigura că nu vor întâmpina probleme. Însă, în trecut, lucrurile stăteau puțin altfel.

Anul 1971. Prima divizie de fotbal din Anglia…

Leeds United se interesa de un jucător care să o ajute să repete succesul din urmă cu doi ani, atunci când a câștigat titlul de campioană. După căutări îndelungate a găsit soluția: mijlocașul Asa Hartford (fotografie dreapta) de la West Brom. Talentatul scoțian, în vârstă de doar 21 de ani la acea vreme, se făcuse remarcat prin parcursurile surprinzătoare pe care echipa sa le reușise în cupe: câștigarea Cupei Angliei în 1968, semifinalele aceleiași competiții în 1969 și finala Cupei Ligii în 1970.

Negocierile între oficialii celor două formații au decurs excelent. Leeds United chiar stabilise un nou record al clubului prin oferta de 177.000 de lire pe care o făcuse pentru Hartford. Discuțiile cu jucătorul în sine au decurs de asemenea excelent. O simplă formalitate era ceea ce îl despărțea pe jucător de tricoul noii echipe: examinarea medicală.

Cu câteva ore înaintea confruntării dintre Leeds United și Leicester, în care Hartford urma să debuteze, a venit și vestea care a cutremurat suporterii ce jubilau cu gândul la noua achiziție a clubului: transferul lui Asa Hartford la Leeds United a picat.

Jucătorul nu trecuse testele medicale deoarece, conform personalului de la club, avea o gaură în inimă. O gaură de dimensiunile uneia pe care o lasă un ac, dar totuși era o gaură în inimă, din care presa a făcut o mare hărmălaie.

Fotbalistul nu avusese niciodată probleme din punct de vedere fizic, fiind chiar lăudat pentru nivelul de efort pe care îl depunea pe teren. Hartford s-a întors la West Brom, și odată cu el s-a dus și entuziasmul care înconjura clubul de pe Elland Road cu doar câteva ore în urmă.

„Am plâns ca un copil”

Antrenorul lui Leeds din aceea perioadă, Don Revie (fotografie dreapta), povestește cum a izbucnit în lacrimi după ce l-a văzut pe Hartford plecând spre automobilul său. „Am stat între două mașini parcate în afara gării din Leeds, și am plâns ca un copil. A fost cea mai oribilă experiență pe care am trăit-o, deoarece am fost nevoit să îi spun unui fotbalist tânăr și plin de potențial că, după spusele specialiștilor care l-au examinat, cariera sa este în pericol”, a relatat cel care avea să fie selecționerul Angliei în perioada 1974-77.

Însă povestea nu se încheie aici, pentru că adevărata dezamăgire abia urmează. Leeds United a încheiat sezonul pe locul doi, la un singur punct în spatele lui Derby County, și probabil că fiecare fan al echipei a petrecut măcar câteva secunde gândindu-se la ce anume s-ar fi putut întâmpla dacă Hartford ar fi ajuns la club. În plus, mijlocașul scoțian a evoluat în fotbalul profesionist până la vârsta de 40 de ani. 40! În 1974 a fost achiziționat de Manchester City, iar până la finalul carierei a mai fost transferat cu alte 9 ocazii. Niciodată nu au existat probleme legate afecțiunea pe care fotbalistul o avea la nivelul inimii. Poate doar cea lăsată de insuccesul transferului la Leeds.

Povestea mutării lui Hartford a avut loc în urmă cu peste 40 de ani. Însă, așa cum obișnuiește să o facă uneori, prezentul a reprodus istoria într-un caz similar celui trăit de „eroul” relatării de mai sus.

Iulie 2014. Prima divizie de fotbal din Anglia…

Liverpool s-a înțeles cu Queens Park Rangers pentru transferul atacantului Loic Remy (27 de ani). Formația de pe Anfield urma să îi achite clauza din contract, iar totul părea rezolvat. Doar că, la fel ca în cazul lui Asa Hartford, medicii de la viitorul club au descoperit că fotbalistul are o gaură în inimă. În urma aflării acestui „detaliu”, oficialii lui Liverpool au decis să încheie discuțiile pentru transfer.

Harry Redknapp, antrenor la QPR, a reacționat imediat la aflarea veștii. „Nu pot crede ceea ce am auzit și citit. Nu înțeleg cum se poate ca Remy să întâmpine probleme la examinarea medicală. Are o condiție fizică excelentă. Probabil că Liverpool și-a găsit un alt atacant”, a declarat tehnicianul englez, bucuros că Remy va rămâne la echipa sa. Doar că avea să fie o bucurie de scurtă durată…

Doar câteva săptămâni mai târziu (august 2014), Loic Remy a semnat cu Chelsea, un alt club important din Anglia. Un alt club cu o armată de medici educați la cele mai înalte standarde. De această dată nu au fost probleme cu testele medicale, iar situația sănătății francezului rămâne o nebuloasă. Medici de la Chelsea nu lucrează sub aceleași principii ca cei de la Liverpool?

Loic Remy says he’s joined „one of the best clubs in the world” as he signs for @chelseafc: http://t.co/qmgLHtPaCy pic.twitter.com/3QoSmEa5nQ

— Premier League (@premierleague) September 1, 2014

Nimeni nu știe dacă Chelsea și-a jucat șansa atunci când l-a transferat pe francezul Remy. Doar timpul ne va spune dacă Liverpool pur și simplu și-a găsit un alt jucător (n.r. – ulterior l-a transferat pe atacantul Mario Balotelli de la AC Milan), așa cum spune Harry Redknapp, sau chiar a încheiat discuțiile cu Remy din motive de sănătate.

În schimb, în România problemele de acest gen par a fi ignorate

Cel puțin asta reiese dintr-un caz asemănător celor prin care au trecut Hartford și Remy. Este vorba de fotbalistul Wilfried Kanon (21 de ani), adus la Bistrița de Florin Manea și antrenat de Nicolae Manea. Mutat la Corona de impresar și antrenat tot de tatăl acestuia, Kanon a plecat în iarnă la Den Haag, în prima ligă olandeză, pentru 200.000 de euro, conform surselor din clubul Corona.

Fragment dintr-un interviu realizat de ProSport cu Florin (fiul) și Nicolae (tatăl) Manea:

Reporter: Trecem la Corona, la Kanon.

Tatăl: Stai să vezi cu Kanon. Pe Kanon mi l-a adus Florin. Este impresariat de o italiancă. Soțul ei l-a luat din Coasta de Fildeș la 14-15 ani și l-a adus în Italia, la Empoli. Tot prin relațiile lui Florin…

Fiul: Nu ajungea niciodată în România.

Tatăl: Aaaa, bravo, explică-i!

Fiul: După ce a murit ăla, cu inima, în Seria A, Serie B, nu mai știu cum îl cheamă (n.r. – e vorba despre Piermario Morosini, jucătorul de 26 de ani de la Livorno, decedat pe gazon, în aprilie 2012, în urma unui infarct), s-au băgat controale foarte riguroase. Pe Kanon l-au găsit cu probleme la inimă. Nu-l mai legitimau în Italia niciodată. S-a dus în Franța, în Germania, toate testele erau ok, dar nu i-a găsit echipă. Florin, având relația cu Claudio Vigorelli (n. r. – impresarul italian care l-a dus pe Eto”o la Anji), avocata lucrează pentru Claudio Vigorelli, și ne-au propus să-l aducem în România. L-a dus tata prima oară la toți doctorii pentru inimă.

Wilfried Kanon (echipament albastru), într-o partidă dintre Gloria Bistrița și CFR Cluj

Tatăl: La toți doctorii la care am fost am auzit același lucru. „Trimiteți-l repede acasă că ăsta moare”. Îmi părea rău. Stai să vezi.

Fiul: La Spitalul Militar spui tu, dar viza a luat la Centrul de Medicină…

Tatăl: Nu, mă, nu știi tu mai bine ca mine! Deci, în primul rând l-am dus la Bistrița la un doctor particular. A pus aparatele alea pe el.

Fiul (completează): A zis „La revedere!”.

Tatăl: Mi-a zis. „Domnul Manea, du-l acasă că ăsta moare!”. Am zis „Lasă, bă, că-l duc la București!”. La Fundeni, la o doctoră la care m-a trimis Jean, că-i pusese lui stent la inimă, am primit același verdict. M-am dus la Spitalul Militar. Ă‚la mi-a zis la fel. Bă, p…. mă-sii, îl duc la forul care dă viza, la Centrul de Medicină Sportivă. M-am dus acolo și am luat viză.

Reporter: Poate au greșit cei de la Centru…

Tatăl: Mi-au zis că africanii au anumite probleme care nu periclitează activitatea sportivă.

Fiul: Îi cerea din 6 în 6 luni să ia viză.

Tatăl: A fost cu mine la Bistrița, apoi a venit la Corona.

Reporter: L-ați dus la Bistrița pentru că Florin o știa pe avocata lui Vigorelli.

Tatăl: Da, l-a adus. Era un jucător de mare perspectivă, dovadă și unde a ajuns (n. r. – la Den Haag), iar după puțin timp Vitesse a oferit 3 milioane pe el. După ce a ajuns în Olanda, l-au dus la cel mai mare specialist de inimă, în Anglia, și le-a spus că nu are nimic la inimă. A avut o infecție când a fost mic, care se rezolvă. L-au luat, joacă fotbal. O să-i facă o intervenție chirurgicală să-i scoată infecția aia, în rest nu are nimic. Valvele deschid bine. Apar niște mici modificări la EKG, dar nimic grav.

În concluzie, Asa Hartford a fost doar o victimă a vremurilor înapoiate. Un caz „unic” pentru o lume care s-a panicat la descoperirea unui fotbalist cu probleme la inimă. În același scenariu, doar că la o diferență de peste 40 de ani, Loic Remy a trecut cu bine peste așa-zisa „afecțiune”, în timp ce în fotbalul din România, problemele de inimă sunt ignorate uneori.

• Alte cazuri medicale din fotbalul mondial:
• 10 septembrie 1990: David Longhurst (25 de ani), jucător al echipei engleze York City, a murit în timpul unui meci, după ce a suferit un stop cardiac;
• 16 iulie 2001: Nigerianul Charles Ocheaga Esheku, de la echipa indiană Bengal Mumbai, a murit după ce i s-a făcut rău la un meci de campionat în Bombay;
• 1 octombrie 2001: Jucătorul echipei Steaua Roșie Belgrad, Vladimir Dimitrijevici, în vârstă de 20 de ani, a murit la câteva minute după ce a leșinat la un antrenament;
• 30 septembrie 2002: Fotbalistul cipriot Michalis Michael, de la Onisilos Sotiras, a decedat pe parcursul unui meci la Nicosia, în timp ce se grăbea să îl ajute pe portarul echipei sale, accidentat;
• 4 februarie 2003: Arbitrul paraguayan Jose Roberto Rodas a murit după ce a suferit un atac de cord la o partidă amicală la Asuncion, între Guarani și Olimpia;
• 26 iunie 2003: Mijlocașul camerunez al echipei Manchester City, Marc Vivien Foe (28 de ani) a decedat la câteva minute după ce a fost victima unei crize cardiace în timpul meciului cu selecționata Columbiei, din cadrul Cupei Confederațiilor;
• 25 ianuarie 2004: Internaționalul ungar al echipei Benfica, Miklos Feher (24 de ani), a decedat în urma unui stop cardiac pe data de 25 ianuarie 2004, într-un meci cu Vitoria Guimaraes;
• 11 aprilie 2006: Tânăra speranță a echipei columbiene Envingado FC, Victor Alfonso Guerrero (17 ani), de la formația a doua a clubului, a decedat în timpul unui antrenament. El și-a pierdut cunoștința pe teren, iar când a ajuns la spital era deja mort;
• 10 ianuarie 2007: Fotbalistul paraguayan Sixto Rojas (26 de ani) a murit la un spital din Asuncion, după ce a suferit un stop cardiac în timpul unui antrenament al echipei Atletico Trinidense;
• 28 august 2007: Jucătorul echipei FC Sevilla, Antonio Puerta, a murit la trei zile după ce a suferit mai multe stopuri cardiace. El s-a prăbușit mai întâi pe teren la un meci de campionat cu Getafe, iar apoi în vestiar,
• 8 august 2009: Spaniolul Daniel Jarque, în vârstă de 26 de ani, a decedat după ce a suferit un infarct în timp ce vorbea la telefon, în camera hotelului din Coverciano, unde se afla în cantonament;
• 17 martie 2012: Fabrice Muamba (23 de ani la acea vreme), a suferit un stop cardiac în timpul unei partide din Premier League. El a fost resuscitat sub privirile disperate ale lui Defoe și Van der Vaart, care au izbucnit în plâns. Fotbalistul și-a revenit ulterior, însă nu a mai jucat fotbal profesionist de la nefericitul eveniment;
• 14 aprilie 2012: Mijlocașul Piermario Morosini a încetat din viață, după ce s-a prăbușit pe teren în minutul 31 al meciului jucat de Livorno în deplasare cu Pescara;

 

• Alte cazuri medicale din fotbalul românesc:
• 24 iulie 1999: în minutul 68 al meciului Rapid – Astra, fotbalistul Ștefan Vrăbioru (23 de ani), care intrase de 13 minute în joc, s-a prăbușit pe gazon, el murind apoi în drum spre spital. La autopsie, lui Vrăbioru i s-a găsit o hemoragie internă, iar Institutul Medico-Legal a stabilit că acesta a murit doarece era suferind de inimă;
• 5 octombrie 2000: la Oltenița, jucătorul dinamovist Cătălin Hâldan a suferit un accident vascular cerebral în urma căruia a decedat, în timpul meciului amical de fotbal Ș.N. Oltenița – Dinamo București;
• 6 iulie 2009: fostul atacant Mihai Baicu a decedat la 6 iulie 2009, la vârsta de 33 de ani, în urma unui stop cardiac suferit după ce a jucat o partidă de fotbal pe un teren sintetic din apropierea Stadionului Steaua;
• 2 septembrie 2009: portarul Alexandru Iatan, în vârstă de 19 ani, a decedat în timpul unui antrenament cu echipa Dunărea Giurgiu, la care fusese împrumutat de la Astra Ploiești. Cauzele decesului au fost stop cardiorespirator, cu edem pulmonar.
• 10 mai 2010: Andrei Pricop, jucător al formației vasluiene Magic Deleni, a intrat în stop cardio-respirator pe terenul de fotbal la o partidă din campionatul județean și a murit la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, la vârsta de 24 de ani.
• 11 aprilie 2011: Andrei Mutulescu (23 de ani), care evolua la echipa bucureșteană Juventus Colentina, în liga secundă, a murit în timpul unei partide cu prietenii, desfășurate pe un teren de agrement din Capitală.