Bodu, fostul șef de la Fisc: „Sportul trebuie să aibă un regim fiscal diferit” Ideea lui Hagi, apreciată, dar greu de aplicat: „Statul este hapsân”

Incomod oamenilor din fotbal în trecut, fostul președinte al ANAF, Sebastian Bodu, e de acord să existe o diminuare pe impozitul reinvestit. El nu recomandă însă renunțarea la cota unică de impozitare și revenirea la cota  progresivă, așa cum își doresc mulți dintre patronii cluburilor din Liga 1

În ultima vreme, cei care investesc în fotbalul Ligii 1 sunt tot mai optimiști în ceea ce privește o eventuală relaxare fiscală, prin care să nu mai dea la stat taxe și impozite care însumează aproximativ 70 la sută din salariile pe care ei le plătesc jucătorilor. Cifra e însă una exagerată.

O spune chiar fostul președinte ANAF care, în 2005, a demarat ancheta din „Dosarul transferurilor” ce a condus la arestarea și condamnarea unor nume importante precum Gheorghe Popescu, George Becali și verii acestuia din urmă, Ioan și Victor.

„Nu se ajunge chiar la 70 la sută. Fotbalul nu beneficiază de un regim diferit de impozitare. Cota unică se aplică peste tot. Sunt de acord că sportul trebuie să beneficieze de un regim fiscal diferit, cum ar fi impozitul reinvestit. Și nu numai la sport, fotbal, ci oriunde. Orice companie care își reinvestește profitul trebuie să beneficieze total sau într-o anumită limită de o scutire de impozit, pentru că așa se dezvoltă, reinvestindu-și profitul. Dacă nu le stimulezi să facă acest lucru, e posibil să nu mai performeze”, ne-a declarat Bodu.

După cum spune el, nici dacă s-ar reveni la impozitarea progresivă, patronii din fotbal nu ar câștiga mare lucru: „Ei au amintirea unor vremuri apuse, în care nu prezentau toate veniturile, iar dacă suma declarată era mică, normal că plăteau un impozit mic”. În perioada în care a fost șef la ANAF, Bodu a descoperit că patronii cluburilor de fotbal își plăteau jucătorii prin împrumuturi cu o scadență de o sută de ani, pentru a evita impozitarea. Un exemplu în acest sens este cel al lui Gigi Becali. În cazul lui apăreau datorii uriașe pe care nepoți sau rude ale sale, care sunt acționari la echipa de fotbal Steaua, le aveau la el. „Sumele alea pentru care eu am început executări silite s-au adunat din cauza problemei cu salariile fotbaliștilor. Conducătorii acordau împrumuturi pe o sută de ani, de fapt salarii mascate care nu erau impozitate. Când a venit controlul peste ei, am demonstrat acest lucru. Cred că se practică în continuare”, își amintește fostul șef al Fiscului, actual europarlamentar.

Ideea lui Hagi e bună, dar Bodu e sceptic că Statul o va accepta

Anul acesta, cluburile de fotbal au propus guvernanților, după o idee venită, se pare, chiar de la Gheorghe Hagi, un nou sistem de taxare ce ar putea viza direct multinaționalele. Ele au cerut ca între 3 și 5 la sută din profitul anual să fie redirecționat către un fond al sportului, iar de aici banii să meargă către cluburi. „Nu cred că se va face o astfel de derogare, nu numai pentru că statul e hapsân, dar ar veni și alții care să dorească acest lucru și atunci deschizi o cutie a Pandorei și nu mai poți să menții ținta de deficit. Nu o văd fezabilă. Poate peste câțiva ani, când, sperăm, vom ieși din criză. Ideea cu fondul e bună pentru a stimula talentele, pentru a forma generații de sportivi”, susține Bodu.  

O altă problemă de care se plâng unii dintre patronii de fotbal din Liga 1 e aceea că s-au acumulat datorii uriașe, spun ei, din neplata contribuțiilor de asigurări sociale, de sănătate, și către fondul de șomaj în cazul jucătorilor străini. Ei nefiind rezidenți în România nu ar trebui să vireze statului român și aceste taxe. Însă, alți conducătorii mai isteți din L1 au reușit să „fenteze” legal acest lucru. Dacă stai mai mult de 180 de zile pe an în România ești considerat rezident, dar fotbaliștii care evoluează pe baza vizei de turist sunt scoși peste graniță, de exemplu la Ruse, pentru a se evita împlinirea aceastei perioade. Bodu nu are nimic împotriva acestui obicei: „E driblare a statului, dar legală. Se numește optimizare fiscală. Nu e numai la fotbal. Și companiile recurg la așa ceva când își fac sediul într-un stat cu o fiscalitate mai mică și operațiunile le au într-un stat cu fiscalitate mai mare. De asta e important să rămânem pe cota unică”.  

În aceste condiții de fiscalitate, cum ar trebui încurajați oamenii să investească și apoi banii să rămână în sport? Sebastian Bodu nu exclude varianta ca echipele de fotbal mari, precum Steaua, să fie cotate la bursă, dar e sceptic că acest lucru se va realiza prea curând din cauza neîncrederii oamenilor în așa-zișii patroni. El spune: „Trebuie să fie totul transparent pentru că atunci când investitorii văd tot felul de matrapazlâcuri se gândesc «Bă. Ă‚știa îmi fură banii (n.r. conducătorii de club)». Uite ce s-a întâmplat în Dosarul transferurilor. Când se vinde un jucător și banii se încasează pe persoană fizică, normal că ăla care a finanțat clubul o să zică «Stai frate, eu am băgat bani jucător, banii să vină la club». Mă îndoiesc sincer că vom vedea prea curând în România cluburi de fotbal care să facă o ofertă publică inițială pe piața de capital”.

Cei care investesc în fotbal sunt patroni, dar pentru că din diverse motive, inclusiv de fiscalitate, încearcă să găsească o formulă mai ușoară prin care să scape de o parte din dări, se transformă în creditori. Se numește diminuarea riscului de expunere
Sebastian Bodu, europarlamentar, membru PNȚ-CD