Când soarta îl ia la palme pe Negoiță. Cum au ajuns Stoican și Hagi să facă din nimic echipe mai bune ca Dinamo

Jucat previzibil în umbra partidei-vedetă de la Giurgiu, Iași – Viitorul n-a făcut sâmbătă decât să confirme justețea incredibilă a clasamentului care lasă Dinamo, pentru prima oară, în afara play-off-ului.

În primul rând, moldovenii, ca și „roș-albii”, au pierdut în această ultimă etapă a sezonului regulat, dar modul în care au făcut-o a fost total diferit. În timp ce Dinamo a murit lamentabil, în genunchi, incapabilă de reacție și premeditare în atac, Iașiul lui Flavius Stoican a făcut-o curajos, bătăios, după multe ocazii ratate.

În același timp, echipa lui Gică Hagi – care la startul jocului încă mai putea pierde calificarea în play-off – demonstrează că azi este categoric între primele cluburi din România ca valoare. Modul în care a gestionat ostilitățile cu Iași, într-un moment decisiv, arată maturitate și omogenitate. Viitorul a avut ocazii mai multe și mai clare decât Iași, a pasat mai bine și a încercat mai mult să controleze jocul.

Gică Hagi, indiscutabil merituos în ascensiunea acestei echipe cu mulți jucători tineri, a comis, la prima vedere, și o eroare care i-a pus în pericol echipa și l-a expus pe fiul său. Ianis a început foarte bine partida, în nota obișnuită de la revenirea din Italia, ratând și câteva ocazii mari de tot. Însă a consumat benzina foarte rapid și, în repriza a doua, s-a afundat până la stadiul în care a devenit o povară pentru propria echipă. Tatăl său l-a ținut pe teren și când a devenit clar că pierde toate mingile care ajung la el. Schimbarea a survenit tardiv, în minutul 86, când însă pericolul trecuse pentru că la Giurgiu Astra conducea deja cu 2-0, iar Iași și Viitorul erau calificate matematic.

Dincolo de toate detaliile, rămân perechile de palme pe care soarta i le trage lui Ionuț Negoiță. Atât Viitorul, cât și Iași au luat startul la ani-lumină după Dinamo. Și au terminat înainte.

Dat afară acum ceva vreme de la Dinamo pentru că nu corespundea cu marile planuri ale patronului, Flavius Stoican a ajuns la CSMS Iași, unde a făcut o echipă din mers, pe genunchi, încropind din ce a găsit prin bătătură și ce i s-a adus pe parcurs. Și s-a calificat în play-off, lăsându-l pe Negoiță să-și pregătească la infinit celebrul său proiect „new Dinamo”.

Hagi a început treaba la Viitorul în 2009, la 62 de ani după înființarea clubului Dinamo. Și-a urmat drumul neabătut, cu cerbicie, fără să renunțe la planul și scopul în sine de a promova jucători tineri nici atunci când părea că totul se clatină. În ultimii ani, Dinamo și Viitorul s-au bătut de la egal la egal la copii și juniori, împărțindu-și campionatele la toate categoriile de vârstă. Dar azi, în timp ce Hagi are în echipă o grămadă de jucători foarte tineri, crescuți de el, cu care se califică an de an în play-off, Dinamo e o echipă ca oricare alta, plină de stranieri submediocri, fără personalitate și într-o evidentă disoluție identitară.