Cornel Dinu plânge după bunul său prieten Balaci: „Ne amintim de oamenii de excepție doar atunci când mor! Asta-i barbaria noastră”

Cornel Dinu, simbolul lui Dinamo, a vorbit cu greu despre dispariția lui Ilie Balaci.

„Noi ne amintim de oamenii de excepție, de geniile fotbalistice sau în general de oameni – asta-i barbaria noastră – atunci când ei mor. În rest, nu prea îi băgăm în seamă. Asta-i firea umană. Ilie făcea parte din elită și ca jucător de fotbal și ca inteligență și prezență și după ce a abandonat fotbalul. Mă leagă multe de Ilie Balaci, pentru că eu am fost cel care, ca și pe Boloni, l-am propus la echipa națională în 1973, antrenorului de atunci, Valentin Stănescu. Era vorba de un jucător de excepție, care izbucnise în acea perioadă. Dacă îmi aduc bine aminte, el a debutat într-un meci cu Cehoslovacia, a jucat alături de mine, la Praga, pierdut cu 2-1. Dar s-au așezat anii și peste mine și poate mai greșesc din punct de vedere al datelor”, a declarat Dinu, la Digi24.

Apoi, a continuat: „Ilie a fost un jucător de excepție, un copil înfiat imediat ca valoros la Craiova de prietenii mei de excepție. Noi am avut foarte multă prietenie, nu ura care se inoculează acum între oameni, să ne distrugem unii pe allții, că nu mai avem nimic sfânt. Era o prietenie fantastică, cu Oblemenco și Deselnicu, și ei plecați dintre noi și care spuneau că este un jucător de excepție, care inventează, cu nimic mai prejos decât marile staruri ale Europei de atunci. Și acum este greu să mai găsești un jucător de inteligența, capacitatea lui Ilie de a dribla, de a crea, de a pune geniu în acțiunile sale”.

„Mister” a detaliat. „De el mă leagă o prietenie sinceră, pentru că noi ne respectam atunci, ne luptam în teren unii cu alții, dar exista un respect și acceptare între noi, care acum au dispărut. Acum nu știm decât să ne dușmănim, să ne atacăm unii pe alții fără motiv. Ilie era un tip care avea șarm, avea inteligență, avea expresie, avea chintesența explicării sau tratării sau prezentării unor evenimente fotbalistice. A fost un tip de excepție, dar așa cum este viața, l-a luat mult prea devreme. Era un tip, ca orice român cu personalitate, ca orice om inteligent, nu suporta proștii și mai lua foc”.

„Poate și de aceea a ales calea exilului în străinătate, decât cea a așa-zisei Craiova Maxima. Craiova Maxima a fost expresia unor genii și este bine că este împărtășită, preluată, dar aparține, repet, unor genii oltenești, puține, dar de remarcat și de ținut minte”, a încheiat „Procurorul”.