Cornel Dinu este unul dintre „frumoșii nebuni ai marilor orașe”, personajul romanului cu același nume scris de Fănuș Neagu, nimeni altul decât nașul lui de cununie.
De fapt, Dinu e actor principal în romanul vieții sale, e un personaj atipic într-o lume a fotbalului dominată de manelisme și lipsă de educație.
Dinu e Procurorul fotbalului, dă verdicte, de cele mai multe ori dure, și are un farmec unic. Recunosc că, la începuturile carierei, mă enerva teribil stilul lui. Persiflant-ucigător, sarcastic-dominator, ironic-usturător, strivește pe oricine sub vorbele sale nimicitoare, ca o minge de foc care se rostogolește spre „inculpat”.
Dinu e enervant, cred că sunteți și voi de acord, deranjant, dar emite adevăruri care dor, ceea ce nu prea se întâmplă în fotbalul nostru, dominat de o lașitate specifică, unde toată lumea menajează pe toată lumea și unde nimeni nu are curajul să spună lucrurilor pe nume.
E clar că uneori exagerează, dar, dacă știi să citești, cum se spune, printre rânduri, găsești mereu și ceva consistent, pe lângă „licențele poetice” specifice unui om care a șprițuit și s-a purificat ani la rând alături de Fănuș Neagu, Ion Băieșu, Gheorghe Dinică, Dan Spătaru, Dumitru Furdui…
La 70 de ani, ar mai fi putut da niște sfaturi în fotbalul românesc. Are experiență, inteligență, cunoștințe fotbalistice și extrafotbalistice. Poate că acesta este și marele lui of, că a fost ușor-ușor îndepărtat de la clubul pe care l-a iubit și îl iubește enorm. Dar cred că e greu pentru actuala conducere a lui Dinamo să țină alături un om ale cărui adevăruri sunt de cele mai multe ori dureroase. Mai bine te înconjori de oameni falși, care spun mereu ce vrei să auzi…
Dinu e un simbol al lui Dinamo, e „câinele” de pe emblemă, de fapt cred că e cel mai dinamovist dintre dinamoviști.
La mulți ani și să fiți sănătos, Mister!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER