Cristi Hîldan, fratele fostului căpitan al lui Dinamo, a rememorat momentul în care a aflat de moartea fratelui său.
Azi, 3 februarie, în ziua meciului Dinamo – FCSB, ora 20.45, Cătălin Hîldan ar fi trebuit să împlinească 45 de ani dacă nu ar fi existat ziua de 5 octombrie 2000, atunci când a murit în timpul unui meci jucat pentru formația din “Ștefan cel Mare”.
Cristi Hîldan și-a adus aminte de momentul în care a aflat că fratele său a murit și susține că locuința din Brănești, acolo unde se afla toată familia lui Cătălin Hîldan când fostul căpitan al lui Dinamo a decedat, a rămas un loc special pentru el, dar și pentru fanii din “Groapă”.
,,Ce se întâmplă, la Brănești… (n.r. ezită, trage adânc aer în piept). Acolo eram când s-a întâmplat. Am ajuns cu soția mea, la vremea aia eram prieteni, m-am dus la țară să mânânc ceva, făcuse mama ceva bun. Tata era la pește, Cătălin avea meci la Oltenița. Și mama m-a trimis la baltă, să-l aduc pe tata la masă. Tata era cu bicicleta și a trecut trenul, el s-a strecurat, eu, cu mașina, am oprit la barieră. Vezi, toate sunt legate de tren, mă gândesc mereu la ambulanța de la Oltenița care nu a putut trece din cauza trenului. Poate… Țin minte că tata mi-a zis că ne vedem acasă și mi-a făcut cu mâna. Când am ajuns în fața curții, am văzut bicicleta jos. M-am speriat, am crezut că tata a pățit ceva. Aflase de Cătălin! Mama era verde la buze. La Brănești s-a împământenit, practic acolo s-a făcut Peluza Cătălin Hîldan, an de an, 5 octombrie, 3 februarie, lumea a venit, iar noi am păstrat tot ce s-a putut.
A devenit o casă de pelerinaj, parcă spui că așa trebuie să fie, așa arată, de atunci, normalitatea noastră. Acolo s-au pus bazele Peluzei Cătălin Hîldan, suporterii au înțeles ce înseamnă familia noastră, educația, spiritul, cum suntem noi. Cum am ars amândoi pentru Dinamo. Gândește-te că în anul 2000, eu eram căpitan de echipă la Dinamo și am câștigat cupa și campionatul, Cătălin a luat cupa și campionatul, eu am fost la Cupa Mondială de Rugby, el a fost la Campionatul European de Fotbal, tata, de fericire, sărea din cârciumă în cârciumă. La Brănești era o sărbătoare continuă, Cătălin venea cu fotbaliștii lui, eu cu băieții mei de la rugby. Drăgan, Mara, Marius Niculae, generația lor, veneau mereu la Brănești.
Știu că m-am speriat când am văzut bicicleta tatălui meu, pe el jos și am rupt-o la fugă, mama mi-a dat vestea asta, tata era pe jos, urla. Tot credeam că tata a avut un accident, că l-a călcat mașina. M-am dus într-un colț și am vomitat. Apoi au urmat toate zilele acelea crunte, înmormântarea. Să știi că eram hotărât să mă călugăresc. Nea Victor Becali a vorbit cu mine și m-a făcut să renunț la acest gând”, a spus Cristi, fratele lui Cătălin Hîldan, conform Playsport.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER