Ovidiu Dănănae, 34 de ani, a pus punct activității de fotbalist și a devenit de la începutul acestei săptămâni alături de Adrian Filip antrenor secund în staff-ul lui Eugen Trică la FC Universitatea Craiova.
Fostul căpitan al alb-albaștrilor a acordat un interviu pentru ProSport și a vorbit despre cariera sa de jucător, dar și despre viitorul formației patronate de Adrian Mititelu.
ProSport: Ai pus punct activității de fotbalist, cum te simți?
Ovidiu Dănănae: Orice început are și un sfârșit.(oftează). Vreau să le mulțumesc frumos tuturor suporterilor Științei pentru mesajele primite după ce am anunțat oficial că am încheiat activitatea de fotbalist și am devenit antrenor secund în staff-ul lui Eugen Trică. Dar, din păcate, în fotbal vârsta nu iartă pe nimeni. Deși probabil mintea mea gândea într-un fel, iar eu credeam că ajung primul la minge, totuși parcă că nu mai era așa. Astfel că, am decis să ascult și de sfaturile primite și am acceptat propunerea care mi s-a făcut. Vreau să le mulțumesc frumos lui Adrian Mititelu și lui Eugen Trică pentru posibilitatea de a lucra la FC Universitatea Craiova, deoarece această formație a fost echipa vieții mele.
Să revenim la începuturile tale la FC Universitatea Craiova, cum l-ai cunoscut pe Adrian Mititelu?
Domnul Mititelu a preluat Știința exact la vârsta pe care o am eu acum, 34 de ani. La vremea aia eu aveam doar 18 ani. Îmi aduc perfect aminte ziua în care l-am cunoscut pe domnul Mititelu. Însă, de foarte tânăr ,dânsul a avut ambiții mari cu noi. Și vreau să rețineți că domnul Mititelu a luat Universitatea Craiova într-un moment de cotitură pentru această echipă. Știința picase în B, iar Adrian Mititelu a preluat echipa când în acest club nu mai era nici măcar o lingură. Rămăsesem doar eu și încă doi băieți. Ulterior acest om a investit în Universitatea Craiova milioane de euro din banii familei sale și ați văzut și voi cum a fost tratat. Lumea nu trebuie să uite că Adrian Mititelu a luat echipa când Știința se afla în prăpastie.
Și cum ați pornit treaba?
Domnul Adrian a avut încă de la început ochi la fotbaliști, iar la Universitatea au venit foarte mulți băieți care jucaseră împreună la Caracal. Printre aceștia erau Bornescu, Dorel Stoica, Mădalin Ciucă, Robert Săceanu, Mihai Dina, dar și alții. Eu jucam mijlocaș dreapta, dar s-a decis să cobor ca fundaș dreapta și evoluat pe acest post foarte mulți ani. Am reușit promovarea încă din primul sezon și pot să vă spun cu mâna pe inimă că generația mea a avut valoarea să se bată pentru cupele europene, dar din păcate am pierdut acel meci din ultima etapă cu Vaslui și am ratat Europa League. Ne trebuia doar un punct, iar încărcătura meciului a fost foarte mare. Îmi aduc aminte că eu cu Mircea Bornescu fusesem convocați cu o săptămână inainte de acel meci la echipa națională, dar noi ne gîndeam tot la Universitatea Craiova și la meciul cu Vaslui.
Din cauza dezafilierii jucătorii au rămas liber de contract, unii au plecat la alte echipe și au câștigat trofee cu acestea, ce părere ai?
V-am spus de la început că Adrian Mititelu a avut o generație foarte bună de fotbaliști la Universitatea, iar jucători precum Găman, Silviu Lung, Prepeliță au câștigat ulterior campionate, Cupa României și Supercupa României cu alte echipe. După dezafiliere munca lui Adrian Mititelu a fost furată, dar foarte mulți jucători tineri de pe atunci, care au avut șansa să joace la Universitatea Craiova îi datorează multe patronului Mititelu, Ce face Gică Hagi acum cu jucătorii tineri la Viitorul așa a făcut și Adrian Mititelu în urmă cu 10-12 ani la Universitatea.
De la FC Universitatea Craiova ai plecat și tu, nu?
Eu am plecat cu o mare durere în suflet, deoarece aș fi dorit ca domnul Adrian să încaseze o sumă de bani de pe urma transferului meu. Eu am ajuns în Rusia, după ce am semnat cu Tom Tomsk. Dar noi am semnat din postura de jucători liberi de contract după ce Universitatea Craiova fusese dezafiliată. Simțeam în sufletul nostru că munca lui nea Adi a fost furată, dar noi trebuia să ne continuăm cariera de fobaliști. Vreau să vă spun că eu nu semnam deloc cu Steaua dacă Știința activa pe atunci în fotbalul românesc. Din Rusia mă întorceam tot la Universitatea, dar din păcate echipa fusese dezafiliată.
Ce ne poți spune activitatea ta la echipa națională?
Cum am mai spus, vreau să știți că nu am deloc timp de regrete. Trebuie să mă concentrez pe noua mea meserie de antrenor secund la FC Universitatea Craiova. Însă mă bucur foarte tare că un copil așa ca pe mine, cum eram pe atunci, am reușit să ajung la echipa națională din postura de jucător al Universității Craiova. Nu era atât de ușor să ajungi la națională deoarece campionatul Ligii 1 era foarte puternic. Nu uitați că noi cei de la Universitatea ne luptam cu Steaua, CFR Cluj, Dinamo, Rapid, Poli Timișoara, Oțelul Galați, Unirea Uriziceni, FC Vaslui. Mă bucur că am avut șansa și onoarea să joc la națională alături de Chivu, Mutu, Marica, Rădoi, Lobonț, Dani Coman și băieții care mai erau atunci la lotul mare, dar din păcate m-am accidentat grav încă de la primul meci sub tricolor, cel cu Ungaria. Îi mulțumesc frumos lui Răzvan Lucescu că mi-a dat șansa să joc la națională. Dânsul m-a convocat și după cele opt luni în care am fost accidentat, am mai jucat câteva meciuri, dar nu am mai avut forma pe care o aveam înainte de accidentare.
Acum în vestiarul lui FC U te afli alături de Eugen Trică, Robert Săceanu și Vali David, crezi că puteți să țineți viu spiritul Universității Craiova?
Toți de cei care suntem la FC Universitatea Craiova trebuie să facem totul pentru promovare, iar despre cei care ai vorbit mai sus pot să îți spun că oamenii respectivi nu au nevoie de niciun fel de prezentare. Acești oameni au jucat în multe bătălii pentru Universitatea Craiova, iar dacă nici ei nu știu cum este să te aflii în vestiarul Universității, atunci cine? Suporterii olteni nu trebuie să uite sub nicio formă că noi am jucat pentru Universitatea Craiova și iubim cu adevărat această echipă. Eu sper să îl ajut cât pot eu de bine pe Eugen Trică și sper din tot sufletul că Radu Negru o să mă depășească la numărul de meciuri. Este un copil foarte talentat și extrem de ambițios, un fundaș dreapta de mare perspectivă, dar depinde doar de el tot ce o să i se întâmple pe viitor. Este un adevărat craiovean și îi doresc să ajungă la echipa națională. Am mare încredere în foștii mei colegi și sunt sigur că vor face totul pentru promovarea în Liga 1. Că tot ai vorbit de spiritul Universității, vreau să vă mai spun că fiul meu cel mare, Denis o să meargă și el la grupele de juniori ale lui FC Universitatea. Acolo sunt și copiii lui Ciucă și Robert Săceanu.
Ai un mesaj în încheiere pentru suporterii lui FCU?
Vreau să îi asigur pe suporterii noștri că eu Ovidiu Dănnae o să muncesc și din postura de antrenor secund la fel de meticulos așa cum am fost și ca fotbalist. Este o onoare pentru mine că patronul echipei și Eugen Trică mi-au dat posibilitatea să lucrez în continuare la echipa pe care am iubit-o de mic copil. Sunt sigur că împreună cu Peluza Sud 97 și cu suporterii noștri o să fim și mai puternici. După ce autoritățile vor permite fanilor să intre pe stadioane o să vedeți că suporterii noștri ne vor urma peste tot. Împreună formăm o adevărată familie și sunt sigur că fanii noștri vor veni în număr mare alături de noi.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER