Într-un moment în care atenția ne fusese acaparată de această pandemie pe care o credeam prezentă doar în filme, câteva declarații ale lui Cornel Dinu au izbutit să ne mai distragă atenția celor care iubim fotbalul. Este clar că întotdeauna i-a plăcut genul acesta de abordare, rostirea unor lucruri inedite prin care să lase auditoriul cu gura căscată.
Pe de altă parte, a dovedit de atâtea ori că este un om bine informat, atât pe plan sportiv, cât și extrasportiv. Că mai și exagerează, este adevărat. Dar conform vorbei „nu iese fum fără foc”, înclin să cred că vorbele sale au acoperire. Pe de altă parte, este normală reacția de dezaprobare care a urmat din partea unor foști jucători ai acelor perioade la care face referire, deoarece se pune o umbră de îndoială asupra muncii și măiestrei lor din respectivele partide.
Din acest motiv, poate ar fi fost mai bine ca Dinu să nu facă aceste dezvăluiri. Totuși respectivii nu ar trebui să își facă atâtea probleme, deoarece dacă nu aveau valoare nu ar fi putut elimina pe Inter, Hamburg, Dinamo Minsk etc chiar și cu 10 arbitrii plini de genți cu bani din Republica Socialistă România. Oricum, detractorii lor și ai lui Dinamo în general ar fi avut aceleași păreri și fără dezvăluirile lui Dinu.
Cornel Dinu îi acuză de trădare pe jucătorii dinamoviști care au spus că nu au știu că la meciul cu Hamburg, din anul 1984, s-au dat bani la arbitri. „Iartă-i, Doamne, ia-le și indignarea”
Pe când băteam țara în lung și în lat pentru cronici de meciuri, am cunoscut o mulțime de oameni din lumea fotbalului, mulți conducători de club. Nu au fost puțini, atât din Divizia A, cât și din B, care mi-au spus că ofereau bani arbitrilor nu atât ca să își adjudece un meci, cât „să fim arbitrați în general corect”, după cum motivau respectivul gest.
Cam așa ceva se întâmpla și pe plan internațional, evident la o cu totul altă scară. În general s-a păstrat „omertà”, prin presa internațională răzbătând doar câțiva „stropi”. Unul care-mi vine în minte este blana de vizon oferită de cei de la Dinamo Kiev arbitrului López Nieto înaintea confruntării cu Aalborg din preliminariile Ligii Campionilor, ediția 1995/96. Chiar spaniolul a fost cel care i-a dat în gât pe ucraineni, care aveau să se aleagă cu o paletă largă de suspendări. Iată deci că nu toți arbitrii pun botul, cum se zice. Dar este clar că există asemenea practici, pentru că lumea în care trăim este mult mai păcătoasă și mai coruptă decât am vrea să credem.
Revenind, pe vremea când era jucător, Cornel Dinu trăise în cupele europene niște mari decepții, dureroase chiar. Dacă pe plan intern, cei de la Dinamo făceau și desfăceau aproape fără jenă, în competițiile internaționale dintr-odată vânătorul se metamorfoza în vânat sau cum ziceau pe-atunci unii dintre neprietenii alb-roșilor, „blestemele noastre interne se materializează extern”.
Iată trei situații sugestive din anii 70 care aveau să-i facă pe cei din conducerea dinamovistă să fie mai atenți în anii 80 cu arbitrajele de pe plan internațional.
1974/75, Cupa UEFA, turul 2, manșa 2, 1.FC Köln – Dinamo 3-2 (Overath 18, Neumann 58, D.Müller 73 – Custoff 3, Dudu Georgescu 8).
În prima manșă, la București, scorul a fost 1-1, la capătul unui meci în care Dinamo a avut verb doar spre final, când a izbutit să și egaleze. Nu același lucru s-a întâmplat și în Germania, unde în minutul 8, roș-albii aveau deja 2-0! Luat pe nepregătite și arbitrul Zdeněk Jelinek din Cehoslovacia, acesta a început să-i toace mărunt pe dinamoviști, pentru a le tăia elanul. Nu cu chestii mari, ci mărunte dar multe, faulturi nesancționate, neacordarea unor lovituri libere care se impuneau etc.
E drept și pe fondul unei relaxări dinamoviste, vedeta celor din Renania de Nord-Westfalia, Overath, a izbutit să reducă din handicap. În repriza secundă, în timp ce gazdele măreau tempoul pentru a forța modificarea scorului care le era defavorabil, direct proporțional și Jelinek își intensifica „răutățile” la adresa lui Dinamo, doar-doar va ceda. Acest lucru nu a întârziat, căci în minutul 58, Neumann a egalat.
La 2-2, Dinamo încă era cea avantajată de scorul general. Însă două minute mai târziu Dinu, da, chiar el, a fost eliminat de pe teren. Cum? A avut loc o altercație la care în afara lui au participat în egală măsură și doi jucători ai gazdelor, Flohe și Simmet. Adică ori dădeai trei cartonașe roșii, pentru Dinamo unul și pentru Köln două, ori niciunul, dacă arbitrai în spiritul jocului. Însă în spiritul lui… Köln, Jelinek l-a dat afară doar pe Dinu. Ceea ce a fost similar cu eliminarea lui Dinamo, căci cu 17 minute înainte de final, Dieter Müller a marcat golul calificării.Știu că era posibil ca germanii să fi marcat și cu Dinu în teren, dar pentru a fi mai siguri…
1976/77, Cupa UEFA, turul 1, manșa 2, Milan AC – Dinamo 2-1 (Calloni 26, Silva 74 – Szatmáryi 9).
La doi ani distanță de cele întâmplate la Köln, cei de la Dinamo aveau să aibă parte cu Milan de un deja-vu. Echipa lombardă începuse să-și cam piardă din strălucire, având un lot îmbătrânit și rezultate din ce în ce mai departe de așteptările pretențioșilor săi fani. Cu toate acestea, pornea favorită în „dubla” cu Dinamo. Tot așa, la capătul unui joc modest făcut de ambele în prima manșă, la București, a fost 0-0. În retur însă, Dinamo a avut din nou un start excelent și în minutul 9, Szatmáryi, cunoscut și ca Sătmăreanu II, a izbutit să deschidă scorul.
În minutul 16, ar fi trebuit să fie 2-0, după ce Rozsnyai a deviat mingea în poartă la un șut al lui Custoff. Centralul scoțian John Paterson a arătat centrul terenului, însă compatriotul său de la margine, Alistair Knox, a semnalat ofsaid. Un gol anulat aiurea, după cum au scris și cele mai multe dintre publicațiile italiene de a doua zi. Cele două reușite italiene nu pot fi puse la îndoială, ambele survenind în urma unor gafe ale defensivei alb-roșii. Nu pot afirma că Dinamo s-ar fi calificat dacă ar fi avut 2-0, cum n-o făcuse nici la Köln. A avut însă parte de o greșeală gravă de arbitraj despre care se poate spune că a influențat scorul final.
1979/80, Cupa UEFA, turul 2, manșa 2, Eintracht Frankfurt/Main – Dinamo 3-0 d. prel. (Cha Bum-kun 73, Hölzenbein 90+3, Nickel 93).
De această dată, Dinamo făcuse un meci bun spre foarte bun în prima manșă, la București, câștigând în fața echipei germane doar cu 2-0, Doar, pentru că scorul ar fi putut fi mai mare în favoarea dinamoviștilor, care au realizat un festival al barelor la poarta germană. La retur, meciul s-a jucat pe o vreme ploioasă care nu prevestea nimic bun. Arbitru, un suedez, Erik Fredriksson, care a mai avut și alte „victime” la activ. Cei de la Eintracht, normal, au început încă din start o cursă de urmărire, dar au avut în față o apărare destul de bine așezată, condusă chiar de Dinu, căpitanul echipei. Cu toate acestea, nu a putut evita golul din minutul 63, din lovitura de cap a sud-coreeanului Cha Bum-kun.
Marin Dragnea, jucător timp de zece sezoane la Dinamo, despre dezvăluirile lui Cornel Dinu: „Nu-mi aduc aminte să fi fost avantajați de arbitraj, ba dimpotrivă” | EXCLUSIV
Până la final însă cei de la Dinamo păreau că au scos-o la capăt. O centrare a gazdelor în spatele porții și se aștepta fluierului final al arbitrului. Pe-atunci, arbitrii lăsau foarte rar mai mult de un minut dincolo de final. În plus, Dinamo nu fusese pe parcurs sancționată pentru trageri de timp. Așadar, Fredriksson nu avea nicio justificare să prelungească atâta meciul.
Mingea a fost repusă în joc, s-au mai scurs două minute, și ca să evite orice eventual risc, Mulțescu a faultat la mijlocul terenului un adversar, primind al doilea galben și automat pe cel roșu, sperând că îl va face pe arbitru să fluiere finalul după ieșirea sa din teren. Acest sacrificiu însă s-a dovedit inutil, căci jocul a continuat atât cât să marcheze gazdele. A fost un gol-hibrid de greșeală neforțată+ghinion.
O banală minge înaltă trimisă în careul alb-roșilor părea că va fi lejer prinsă în brațe de portarul Ștefan, dar aceasta fiind udă i-a scăpat din mână exact în capul lui Hölzenbein, care se afla căzut pe gazon, de unde mingea s-a îndreptat în poartă. Abia atunci, Fredriksson a fluierat timpul regulamentar… Fiind 2-2 la general, au urmat prelungiri. Dinamo, cu un om în minus, a primit gol, iar apoi inferioritatea numerică a devenit de doi oameni, Dinu accidentat la coaste nemaiputând continua, schimbările fiind epuizate. Așadar, o nouă eliminare cu… sânge.
Iată de ce cred că nu fabulează Cornel Dinu, tocmai pentru a evita asemenea situații, cei de la Dinamo și-au luat măsuri în anii 80.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER