De ce e mai bine în liga a cincea? **Emoționant: povestea fotbaliștilor pentru care banii nu sunt pe primul loc

*ASU Politehnica Timișoara a crescut într-o iarnă „cât alte echipe în zece”. Echipa adoptată de suporterii lui Poli face pași mari către profesionism, odată cu noii oameni care s-au alăturat recent acestui proiect.

*Paul Codrea e antrenor, Sorin Brîndescu e manager, în teren joacă Titi Varga, Alin Stoica, dar și alți fotbaliști care până anul trecut au evoluat în ligile a patra, a treia sau chiar a doua.

Cristi Gălan a fost în tur căpitanul echipei Flacăra Făget (Liga a III-a), iar Paul Burtic era portarul titular al acestei formații. Niciunul dintre ei nu e la final de carieră, Flacăra era implicată în lupta pentru promovare în liga secundă, însă ambii au ales să joace în liga a cincea, fără salarii, doar cu prime simbolice acordate de fani, din propriul buzunar.
Care e motivul pentru care cei doi au ales această cale în iarnă? Cei doi au explicat exact cum stă treaba, fără ocolișurile specifice unui fotbalist care se află în fața unui microfon sau reportofon. Nu neapărat pentru că Burtic și Gălan ar fi mai „dezghețați” decât fotbaliștii de la marile echipe românești, ci și pentru că, jucând la nivel de amatori deocamdată, nu le e frică să fie amendați dacă spun adevărul.

Burtic: „Aici, nu are cine să mă mintă”

Paul Burtic are 29 de ani și are la activ trei promovări din liga a treia într-a doua, cu Unirea Sânnicolau Mare, ACU Arad și AC Recaș. Portarul explică în felul următor decizia lui de a coborî cu două eșaloane la mijlocul acestui sezon: „Eu am renunțat la fotbalul profesionist pentru că am fost mințit de majoritatea conducătorilor. Pur și simplu și-au bătut joc nu numai de mine, ci și de colegii pe care i-am avut. Oriunde m-am dus, conducătorii au stricat totul, au stricat atmosfera de la echipă. Eu am venit aici, că aici nu mai are cine să mă mai mintă. O iau de jos și pe ceea ce clădești, se văd rezultatele și atunci nu mai are cine să te păcălească”.

Bineînțeles, a contat și atmosfera creată de suporteri. „Ca nivel fotbalistic, de departe, e mare diferență între liga a treia și unde jucăm noi acum. Nici nu se pune problema. Dar ca și proiect e mult mai frumos să începi de jos și, dacă se poate, să fie cât mai mulți suporteri, e foarte bine. Pentru că asta duce numai la lucruri frumoase. Eu așa atmosferă am mai prins doar la două echipe și alea s-au destrămat. La ACU Arad, pe final de sezon și la Câmpia Turzii, unde veneau 1000 sau 1500 de spectatori. Dar așa, să cânte și să facă o astfel de atmosferă suporterii, nu am mai prins la nicio echipă la care am jucat până acum”, a mai spus Burtic.

Gălan: „La Liga a III-a e haos”

Cristi Gălan are 24 de ani, joacă fundaș central, dar, de când e la ASU Poli, și-a descoperit vocația de golgheter: a marcat cinci goluri în opt meciuri.

„Ca nivel fotbalistic, se simte o mare diferență între liga a treia și a cincea, dar aici, la Poli, se compensează prin suporteri și prin organizarea de la echipă. De când am venit eu, cel puțin, totul e impecabil, avem de toate, tot ce are nevoie o echipă de fotbal până în liga a doua. Bine, mai puțin bani, că suntem la nivel de amatori, deocamdată”, explică Gălan. Fundașul alb-violeților vorbește și el, asemenea lui Burtic, despre modul în care sunt batjocoriți fotbaliștii care joacă prin liga a treia. „Am jucat prin Divizia B și C și o singură echipă mi-a dat toți banii pe care aveam să-i primesc. La Covaci, în Liga a II-a, trei sau patru salarii nu le-am mai primit. La Flacăra Făget, cred că sunt singurul jucător care a primit primă întreagă de promovare, din liga  a patra într-a treia. În rest, au fost dați afară vreo 17 jucători. Apoi, după tur, au mai dat afară vreo 15, tot ca să nu le dea banii și tot așa. Toate chestiile astea te fac să nu mai vrei. Să te cheme la antrenament zilnic și să nu primești niciun leu. Eu aveam de primit salarii din returul campionatului trecut. Apoi, ne-au spus că nu mai sunt bani și am jucat trei luni doar pe prime, am zis că nu mai vrem salarii. Și la prime, ce să-ți spun, încercau să schimbe modul de premiere, te plăteau doar la trei sau patru victorii consecutive, când făceai un egal, pierdeai prima. Nu poți să-ți imaginezi ce e în Liga a III-a, e haos, cel puțin în partea asta, de Vest. În alte părți, unii câștigă bani, care sunt la promovare”, a spus Cristi Gălan.

Burtic: „Mi-am vândut mașina ca să-mi achit datoriile”

Paul Burtic a avut mult de suferit de pe urma conducătorilor de club mincinoși, în special în ultimii ani. „Eu mai aveam de primit patru salarii de la Flacăra. Destul de mulți bani, zic eu, plus o primă de joc. Cinci ani de zile am muncit să-mi iau o mașină. Aveam o mașină în leasing. Și am tot așteptat să mă plătească, s-au acumulat niște rate pe care eu nu le-am plătit. A trebuit să iau bani împrumut și până la urmă, a trebuit să vând mașina ca să-mi achit datoriile. Problema asta am avut-o și la Flacăra, și la Recaș. La Recaș, iar, trebuia să luăm niște salarii, ne-au păcălit și până la urmă am luat 0,01 la sută din banii pe care trebuia să-i luăm”, a spus portarul, care a trebuit să se angajeze, deoarece joacă pe gratis pentru Politehnica. „Acum m-am angajat la o firmă de pază. Sunt șef de obiectiv. M-am angajat, că nu mai puteam să stau așa. În plus, mai fac și antrenamente cu o grupă de copii. La vârsta pe care o am eu, la aproape 30 de ani, nu pot să stau așa, să nu muncesc”, a spus Burtic.

Gălan e mai tânăr și un pic mai norocos din acest punct de vedere. „Eu am noroc cu părinții, că sunt încă student. Mai am vreo două luni de școală, după aia nu știu ce o să fac. Acum urmează să-mi iau licența la facultatea de educație fizică și vreau să fac și masterul”,a  spus fundașul timișorean.

Chefurile cu suporterii: de neprețuit

Gălan și Burtic sunt ardeleni, conform certificatelor de naștere, dar s-au atașat de Poli Timișoara de când erau mici. „Eu sunt născut în Turda, că așa a vrut mama mea. Ea a vrut ca și pe mine și pe fratele meu să ne nască acolo. Dar eu stau în Timișoara de când m-am născut, tata e bănățean, mama e ardeleancă. Prima echipă la care am jucat, ca și copil, a fost Poli. Când s-a făcut Poli AEK, am jucat la echipa de tineret, dar am prins o reticență față de conducătorii de atunci, care iar m-au păcălit, așa că am plecat. Când eram mic, am prins două meciuri ca și copil de mingi, unul cu ASA Târgu Mureș și unul cu Baia Mare. Și oricum, mă duceam la toate meciurile, de când eram mic. Am fost și la un Poli – Dinamo 3-0, acela din 1997″, a explicat Burtic.

Gălan e hunedorean, dar e în Timișoara de la 16 ani. „M-am mutat de la Hunedoara, când Corvinul s-a desființat. Dar de când eram mic mergeam la meciuri la Timișoara, chiar dacă nu eram din oraș. În Hunedoara nu aveam așa stadion și nu aveam meciuri de Liga I. Ne luau pe toți copiii din grupă și ne duceau la stadion. Nu aveai cum să nu te bucuri de ce era la stadion, de atmosferă și de tot. Nu ai cum să rămâi indiferent, îți intră la suflet, chiar dacă nu ești din localitate”, a spus fundașul de 24 de ani.
Chiar dacă nu s-ar fi numit poliști până acum, cei doi jucători s-au apropiat mult de suporetrii alb-violeți din acest sezon. După fiecare meci (în retur, au avut victorii pe linie), fotbaliștii petrec în club, alături de suporteri.

„Chefurile de după meci sunt cele mai binevenite chefuri pe care le-am trăit eu. Am fost la ceva chefuri la viața mea, dar astea sunt niște chefuri pe care le facem cu voie bună, cu oameni mulți lângă noi… E ca și cum te-ai duce cu două-trei sute de prieteni să te distrezi, nu ca la o distracție obișnuită, cu cinci-șase prieteni. Dar când te duci într-un  club și toți dau palma cu tine, toți te pupă, toți te strigă, e cu totul altceva. Bine, și nivelul la care ești îți permite să faci chefuri”, a spus Burtic.

Gălan e și el încântat de chefurile cu ultrașii: „Nu am mai văzut până acum un club care să aibă suporterii atât de apropiați de jucători. Toate echipele poate că fac chefuri după meci, dar la modul ăsta, să stai cu suporterii, să vorbești cu ei, să mai auzi impresiile lor despre tine, despre meci… Te simți mândru că joci pentru ei”.

Gălan: „Nu ne vom opri până în Liga I”

Ambii jucători privesc cu mult optimism spre viitorul Politehnicii. „Cu echipa asta, dacă oamenii sunt de cuvânt și rămân aici cât mai mulți, sper să ajungem cât mai sus. Există în conducere un om deosebit pentru mine și cred că și pentru Cristi, el ne-a fost antrenor la Flacăra. Sorin Brîndescu are un cuvânt de spus și se pricepe. Cu el, cu anumiți oameni pe lângă el, cu suporterii în spate și cu o echipă cât de cât competitivă, putem să ajungem foarte sus. Deja au ajuns jucători la noi, în liga a cincea, despre care nimeni nu se gândea că o să ajungă”, a spus Burtic.

Gălan crede că, atunci când va avea vârsta de acum a colegului său din poartă, va juca pentru Poli în prima ligă. „De când m-am întâlnit prima dată cu suporterii, mi s-a părut foarte interesant. Eu am mai fost pe la echipe din liga a patra sau a treia, făceam performanță, promovam și după aia se termina tot. Aici, nu are cum să se termine, nu are cum să se destrame. Eu cred că nu ne vom opri până în Liga I. Eu încă sunt tânăr, sper să ajung să joc și în Liga I”, a spus fundașul alb-violeților.

Paul Burtic e însă un pic mai reticent decât Gălan și spune ce ar trebui să se întâmple pentru ca proiectul ASU Politehnica să aibă succes. „Eu am promovat cu trei echipe în Liga a II-a. Cu Sânnicolau, cu ACU Arad și cu Recașul. Dar nu am apucat să joc cu niciuna în „B”. Am văzut cum s-au destrămat toate. Eu îmi doresc ca, în momentul în care se promovează, jucătorii care vin să pună suflet, să nu își bată joc. Noi muncim aici, am luat-o de joc și la un  moment dat, acolo sus, o să vină alți jucători. Și eu sper ca ei să înțeleagă că aici vii să joci fotbal, nu să-ți bați joc de munca altora”, a spus portarul timișorean.
 

foto:  Sebastian Tătaru