După ce a ajuns în 2006 în semifinalele Cupei UEFA alături FCSB, echipă care la vremea respectivă încă se numea Steaua, multă lume din fotbalul românesc l-ar fi văzut pe Cosmin Olăroiu la o echipă dintr-un campionat puternic al Europei. În schimb, antrenorul, în prezent în vârstă de 53 de ani, a semnat cu saudiții de la Al Hilal la doar un sezon de la acea performanță de senzație, iar de atunci a pregătit exclusiv formații din Asia, din Arabia Saudită și China, cu o singură excepție, reprezentată de câteva săptămâni în care a revenit la actuala FCSB, în finalul sezonului 2010-2011, atunci când a pus umărul la câștigarea Cupei României.
Întrebat de ce crede că nu a ajuns atunci într-un campionat important al Europei, Cosmin Olăroiu, în prezent antrenor la Al Sharjah în Emiratele Arabe Unite, a inițiat o discuție despre modul în care sunt percepuți, în general, românii în societățile din străinătate, în special în cele occidentale.
„Trebuie să iei ce ți se oferă. Percepția noastră despre români este puțin diferită față de realitate. Având experiența asta afară de mulți ani, întâlnind mulți români, am remarcat că toți cred că noi suntem umili, foarte buni muncitori…
Noi suntem oamenii ăia care muncim, suntem umili, ne pot manevra ei cum vor. De asta o mare parte dintre români merg să muncească afară. Sunt percepuți ca oameni umili. Bine, și în alt fel, dar nu trebuie să vorbim despre asta.
Asta am vrut să fac, să schimb percepția (n.r. străinilor despre români). Noi nu suntem așa, dar așa ne percep ei. Românii au multe vârfuri, în fiecare meserie, dar e foarte greu să-i păstrăm din cauza conjuncturii din țară. Asta spun, sunt foarte buni acolo, dar e păcat că oamenii foarte buni activează acolo, că avem vârfuri în SUA, Germania, Canada sau Asia.
Dacă aveam posibilitatea asta (n.r. de a profesa în țară), dacă mediul oferea posibilitatea asta, ar fi fost extraordinar. Fiecare om poate contribui la valoarea țării respective, la creșterea ei din diferite puncte de vedere. Dar noi nu ne permitem lucrul ăsta ca țară.
Sau în medicină… cred că sunt alte priorități înaintea sportului. Ce era evident înainte de Revoluție este că aveam o preocupare extrem de mare pentru sport. Asta ne făcea cunoscuți în toată lumea.
Cred că ar fi reușit să vină cu alți jucători și să obțină o performanță apropiată. Era potențial, erau jucători cu potențial. Fiecare fabrică trebuia să aibă echipă. Jucai la IMGB… vai de capul meu, ce meciuri erau la Divizia B, cu Autobuzul, Rocar sau Progresul. Cred că erau meciuri mai tari la Divizia B decât în Divizia A în momentul ăla. Aveai cu ce să vii din spate. Academii, echipe de juniori… Îmi aduc aminte că la Steaua veneau la selecție sute de jucători în fiecare an, la fiecare grupă de vârstă. Atunci, din 1.000 de jucători, tu selecționai 20 cu care mergeai mai departe, dintre care doar 3-4 ajungeau la performanță.
Gândește-te că noi făceam 1.000 de atingeri pe zi, jucând la școală, la antrenamente, în pauze și tot așa. Alocai un timp mult mai mare exercițiului, fără să-ți dai seama. Cred că este vorba despre cele 10.000 de ore pe care trebuie să le aloci ca să ajungi bun într-un domeniu”, a spus Cosmin Olăroiu, potrivit gsp.ro.
Sursă foto: Instagram / sharjahfc
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER